Povesti despre vin

Jurnal de pandemie 1. Prince Matei 1998

Scris la 20 iulie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-A fost si este inca greu de convietuit cu masurile de distantare sociala impuse de pandemie si ca sa mai indulcesc putin situatia am hotarat sa dau “iama” prin cele cateva zeci de sticle pe care le-am strans in pivnita, cu precadere, cele la care estimam eu ca sunt in zona “end of life”. In cele ce urmeaza as vrea sa descriu cum am “simtit” eu aceste vinuri si poate o recomandare de consum pentru cei care mai detin astfel de sticle.
—-Primul ales a fost Prince Matei 1998, fara doar si poate cel mai recunoscut Merlot romanesc.  Un vin considerat “iconic” si al carui nume  este legat de amintirea si personalitatea marelui voievod Matei Basarab, cel care a introdus prima legislatie scrisa in limba romana “Pravila Mica”. Vinul a fost produs in perioada cand crama si via erau in proprietatea Vinarte SRL iar 1998 a fost primul vin din aceasta gama.
—-Via de la Zoresti, locul de unde provin strugurii face parte din proprietatea Vila Zorilor (legata de numele poetului Vasile Carlova a carui familie detinea aceasta proprietate) si se afla la interferenta dintre zona de deal si cea de campie avand in partea de vest  Dealul Istrita iar la est  Campia Buzaului. Strugurii provin de pe cele mai bune parcele,  vitele au  incarcatura normata pe butuc astfel incat fructele rezultate sa aiba un echilbru aproape perfect intre acumularea de zahar, aciditate, si arome. La mijlocul anilor 2000 am participat la o degustare de vinuri din gama Prince Matei. Am retinut la acel moment ca ei pun mare accent pe o selectie manuala si riguroasa a strugurilor atat in vie la recoltare cat si in crama inainte de zdrobire si desciorchinare. Un vin „mare” se obtine doar din struguri de calitate inalta iar tehnologia de vinificare oricat de moderna si sofisticata ar fi nu poate suplini acest lucru. Mustuiala rezultata parcurge apoi etapa de fermentatie alcoolica in tancuri de inox cu temperatuta controlata. Ulterior, fermentatia malolactica are loc in barique-uri ca de altfel si maturarea pentru o perioada de 12 luni. Dupa imbuteliere vinul este pastrat in pivnita pentru minim 12 luni.
—-Sergio Faleschini, presedintele Vinarte, la acea data, cu referire la gama Prince Matei: “Vinul este poezia pământului. Vinarte, şi-a propus să culeagă aceste versuri şi să le adune într-o colecţie. Am asamblat tradiţia şi potenţialul excepţional al viilor noastre cu tehnica de vinificare modernă, fară a neglija geniul uman care le produce, în speranţa de a fi reuşit să contribuim la naşterea unei noi generaţii de mari vinuri româneşti. Măsura reuşitei o putem avea numai de la cei care vor dori să guste vinurile pe care specialiştii Vinarte şi-au pus semnătura.”
—-Unica sticla de Prince Matei 1998 pe care o mai aveam a fost pastrata in conditii corecte de temperatura, umiditate si lumina si bineinteles pozitionata orizontal. Dopul arata inca bine, s-a scos usor si pare ca si-a facut perfect datoria. Am procedat la decantarea si aerarea vinului ptr cca 1 ora iar depunerile de tartrati si compusi de culoare au fost semnificative. Fara decantare prealabila vinul parea inchis.
—-Culoarea rosu caramiziu cu o bordura orange ne arata ca avem de-a face cu un vin trecut de maturitate si cu un usor caracter oxidativ. Olfactiv, distingem in mod surprinzator avand in vedere varsta vinului note discrete de fruct, visina (cea de visinata), trandafir,  si o abundenta de arome tertiare ca de exemplu pamant ud, ciuperci, gunoi de grajd, si ceva note de cafea. Pe palat aciditatea e peste medie, taninii fini si matasosi, corpul mediu ne arata ca vinul are inca vitalitate si inspira finete si eleganta. Nu l-as asocia culinar cu nimic si as prefera sa contemplu cu el. Fara doar si poate, vinul „ passed its best”, nu va mai evolua in sensul bun de acum incolo, notele de fruct vor disparea lasand loc doar aromelor tertiare. Daca mai detineti exemplare din acest an si pe care intentionati sa le  consumati ar fi bine sa o faceti in perioada urmatoare pentru a va mai putea bucura (atat cat se mai poate) inca de el. Daca nu, puteti sa il pastrati ca „trofeu”.
—-In concluzie, un vin de exceptie, reprezentativ pentru zona Dealu Mare si realizat la standarde de calitate foarte inalte. Il mai puteti gasi inca in oferta unor magazine online fie de sine statator fie la pachet cu fratele „Soare” – Cabernet Sauvignon 1999. (va urma)

Mai multe

Cuvee Alexandra old vines 2019 – Crama Ferdi

Scris la 13 iulie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Daca există Cuvee Alexandru (crama SERVE), “politically correct” este sa existe și Cuvee Alexandra… ar fi zis organizațiile feministe. Acum nu știu cat de entuziasmate ar fi când ar afla ca numele vine de la o momeală artificială (o… muscă cu noroc) cu care proprietarul cramei (Fernando Mihailescu… aka Ferdi) a câștigat in 2009 Campionatul Mondial de pescuit la păstrăv de mare! Deci păstrăvul de pe eticheta nu este chiar întâmplător, acesta simbolizând puritatea vinului, deoarece este un peste care trăiește doar în ape curate, nepoluate.
—-Vinul nu se află la prima ediție, de câțiva ani fiind prezent (ca de obicei, in ediție limitată  de câteva sute de sticle) pe piața vinului de la noi, însă in acest an există două variante, cea de față fiind din struguri culeși la maturitate optimă din vii cu vârste de aproape 50 ani.
—-Cuvee Alexandra old vines 2019 este realizat din trei soiuri, Tămâioasă Românească, Riesling Italian și Sauvignon Blanc, soiurile fiind amestecate în vie (nu sunt vinificate separat), procentajele fiind oarecum necunoscute chiar și vinificatorului!
—-De o culoare galben pal, vinul are un nas dominat de Sauvignon Blanc, cu clasicul soc și ardei verde, dar fără notele exotice tipice vinurilor de Lume Noua.
—-In gust pe lângă notele tipice Sauvignon-ului, intuim și un pic de Riesling (ceva mineral…de sondă), surprinzător Tămâioasa fiind extrem de discretă, eu bănuind un procent minim din acest soi. Aciditatea este moderată (tipic pentru Dealul Mare), dar vinul este plăcut, fresh, cu 13,5 % alcool bine integrat, cu un postgust destul de persistent.
—-Pentru zilele calde de vară se anunță un companion care nu te lasă la greu și cu care ai vrea să te prindă răsăritul pe malul marii. 50 lei la crama.

Mai multe

Jurat la concurs

Scris la 9 iulie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe George Ignat. Familiarizat cu limba franceză si cu poveştile despre vin ale Franţei, George Ignat (aka George Wine) se considera mai mult decât un oenofil, devenind somelier şi fiind implicat în industria de profil de la noi, promovând mai multe crame. De formaţie este inginer şi a condus o firma de construcţii şi design din zona sticlei arhitecturale.
—-Dragi camarazi,
—-Nu a fost usor!
—-Am participat al 5-lea an consecutiv la Concursul National de Rose-uri!

Daca in anii anteriori Concursul avea loc de fiecare data, cu sfintenie, pe 14 mai, indiferent in ce zi a saptamanii cadea, anul acesta, din cauza „ intamplarilor” si izolarii, s-a mutat pe 26 iunie!
—-26 iunie este Ziua Internationala a Roseului de Provence! Zi frumoasa!
—-Am ajuns la Casa Comana pentru a 3-a oara, editiile din 2016 si 2017  fiind gazduite tot aici, dar in alt salon.
—-Ca de obicei, locatia este superba, iar plecarea de la hotel spre locul de desfasurare cu o ora si ceva mai devreme mi-a adus prima surpriza! Cine sa fie ? Elizabeth Gabay – Master of Wine. Am  salutat-o, mi-a raspuns, iar dupa un moment de liniste, a spus: Oh!… George… hi!… M-a recunoscut, ne cunoscusem in urma cu cativa ani la Rovinhud.
—-O mare parte a juratilor a ajuns la Comana cu autocarul pus la dispozitie de organizatori, altii cu masini propri, doar cei sositi de mai departe au venit cu o seara inainte.
—-A fost timp si pentru un mic tur al locatiei, mai ales  pentru cei sositi prima data.
—-Concursul a  inceput la 11:30. Am avut de asta data un „host ” in persoana Mirelei Mateescu -profa de vin,  care a explicat regulile. In pauze a avut cate un invitat, chestionat pe diverse subiecte. De exemplu Catalin Paduraru ne-a povestit despre IWCB, Vinarium, primul concurs din lume organizat online.
—-A sosit prima serie de 16 vinuri rose, primele 8 au intrat in Turul 2. Apoi la Turul 3 am degustat primele 3 calificate la Turul 2. A urmat o serie de 5 rose-uri aromate.
—-Sefii de comisie au facut mediile punctajelor juratilor, iar Adelina Boboc (Vinul.ro) colecta mediile, care erau centralizate de Iulian Grigorescu.
—-In micile pauze am avut scurte discutii despre muzica si nu mare mi-a fost surpriza sa descopar in comisia mea ca un prieten al meu de ceva ani este un rocker adevarat. In nemernicia mea, l-am verificat instantaneu:
– Cum s-a numit primul „LP” al lui Pink Floyd ? (Tot avem „pink” in pahare!)
Raspuns rapid, fara ezitare: „The Piper at the Gates of Down”.
I-am zis: Radule, esti de-al meu.
—-Pe mine trupele, grupurile de rock cu 3 membri m-au fascinat mereu: „ Cream”, „ Jimi Hendrix Experience”, „Rush”, „ZZ Top” sau „ ELP” ( Emerson, Lake and Palmer) ca sa enumar cateva!
Dar ele nu au fost grupuri, ci supergrupuri!
—-Azi am avut parte de un „supergrup” al Rose-ului: RIL (Razvan Stoenescu, Iulian Grigorescu, Laurentiu Horodnic). Un TRIO care s-a descurcat perfect, totul a mers struna, exact ca mecanismul unui ceas elvetian.
—-Si credeti-ma nu-i usor! Totul a inceput cu multe luni in urma. Razvan a organizat 5 sedinte de preselectie la care au participat 78 de vinuri rose… Toate „Productie 2019” !!!
—-Producatorii au fost contactati inca din luna ianuarie a acestui an: ”Cand estimati sa imbuteliati Rose-ul”  ?
—-Datorita pandemiei a fost destul de greu si cu sponsorii, cu alegerea locatiei. Dar ei au reusit, tu stai linistit la masa, soseste proba, o degusti, notezi, o apa, un mizilic, „schimba-te masa”, nici nu iti vine sa crezi ca tot concursul a stat pe umerii celor 3.
—-Am participat la al 2-lea concurs cu premii! Dupa primul Tur, juratii si observatorii puteau sa parieze pe una din cele 16 probe, estimand  locul din finala: 1, 2 sau 3! Au fost castigatori!
—-Nu mai spun ca toata povestea a fost transmisa live de Celestin.
—-Emotii… Iata castigatorii celei de-a 8-a editii, sectiunea vinuri linistite:
1. Aurelia Visinescu – Karakter 2019
2. Ion Vladoi – Rose 2019
3. Alira – Aliento Rose 2019
—-Iar la sectiunea vinuri aromate:
1. Crama Averesti – Busuioaca de Bohotin Rose 2019
2. Budureasca – Busuioaca de Bohotin Rose 2019
3. Crama Strunga – Busuioaca de Bohotin Rose 2019
We say Rose, we drink Rose… everyday !

Mai multe

Ultimul târg din Paris. Partea a treia: Corsica

Scris la 6 iulie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-După ce în primele doua părți am trecut în revistă două zone celebre (Provence și Valea Rhone-ului), am vrut să fac o scurtă prezentare a unor vinuri dintr-o zonă mai puțin cunoscută pe la noi: Corsica.
—-Cunoscută sub denumirea de insula frumuseții (cel puțin în pliantele și reclamele turistice), Corsica este renumită în special pentru faptul că aici s-a născut celebrul Napoleon. Însă, pe insulă există 110 vinificatori și 4 cooperative cu o producție anuală de 14,3 milioane de sticle! Daca citim declarația viticultorului Henri Orenga de Gaffory “Când vezi că jumătate din restaurantele din New York au un vin din Corsica pe lista de vinuri, la fel ca in restaurantele de top din Paris, realizați cat de departe am ajuns„, ar trebui să privim vinurile din insulă cu alți ochi.
—-La Wine Paris 26 de producători din insulă s-au reunit sub deviza ”vins de Corse forcément inattendu”, acoperind șapte din cele nouă AOP-uri ale insulei și un IGP (Ile de Beauté).
—-Am început ușor degustarea, cu un rose cu AOP Corse (estul insulei) de la crama La Villa Angelli: Don Pasquale. Realizat din Grenache, Cinsault și Sciacarellu a fost destul de lejer (12%), ușor dulceag în postgust, cu o aciditate sub medie….sincer nimic special.
—-Am schimbat „coasta” insulei și am încercat un rose din N-V, AOP Corse Calvi, Clos Culombu (bio) obtinut din Cinsault, Nielluccio și Sciacarellu (sau Sciacarello). Aproape la fel de lejer ca și primul (12,5%), a fost ceva mai plăcut datorită acidității un pic mai ridicate, dar în afară de culoare nu se apropia nici acesta prea mult de finețea majorității vinurilor din Provence degustate în prima zi de târg.
—-Am trecut apoi la vinurile roșii, primul fiind o surpriza plăcută: Domaine de Granajolo Sciaccarellu 2018! AOP Corse Porto-Vecchio (sud estul insulei)…și bio! Fructat în nas, spicy în gust, cu note de nucă, taninuri neagresive, alcool bine integrat (14%), postgust nesperat de persistent…un început bun al vinurilor roșii corsicane.
—-Încă un salt, acum pe SV-ul insulei, AOP Corse Sartene, pentru vinul Rosumarinu 2018 de la crama Sant Armettu…dar un salt în gol, vinul (deși tot din Sciaccarellu) fiind mult prea vegetal și taninos….deloc pe gustul meu în momentul degustării.
—-A urmat de la Domaine Comte Peraldi  (AOP Ajaccio…vestul insulei) un vin din 2017 realizat tot din Sciaccarellu, ceva mai plăcut, notele condimentate făcându-le pe cele vegetale mai ușor de suportat. De remarcat că acest vin a fost singurul importat în Romania cu ani în urma de regretatul Guy de Poix.
—-A urmat un alt salt (din fericire și calitativ) către nordul insulei, spre AOP Patrimonio, de la crama Domaine Poli degustand vinul Clos Alivu 2018, realizat din soiurile locale Nielluccio și Sciacarellu. Fin, fructat, taninuri neagresive, aciditate medie, 13% …easy to drink.
—-Din aceeași zonă a venit Cuvee Felice 2016 de la crama Orenga de Gaffery. Un vin 100 % Nielluccio, mai serios, fructe negre, taninuri puternice, aciditate medie, 14% alcool bine integrat, postgust persistent…regret că nu aveam un steak lângă, că tare ar fi mers!
—-Parca mai ușor de băut a fost de la crama Yves Leccia  (tot AOP Patrimonio) vinul E croce 2017, bio, din 90% Nielluccio și 10 % Grenache, 13,5 % alcool, taninuri neagresive, suculent și persistent.
—-Ultimul vin degustat a fost tot de la Yves Leccia dar IGP Ile de Beauté. Oba 2017 realizat din Nielluccio 60%, Minustrellu (Mourvedre) 20% și Grenache 20 % a fost și cel mai reușit: suculenta cireșelor s-a împletit fericit cu taninurile fine, aciditatea medie, alcoolul moderat (13,5%) și postgustul persistent.
—-Cireașa de pe tort a fost întâlnirea cu Charlotte Lemonnier (ex de Poix…muza celebrului Cuvee Charlotte al cramei S.E.R.V.E.), care deși obosită după un târg solicitant a avut puterea sa zâmbească în poza și sa schimbam câteva vorbe despre Romania și vinurile corsicane.
—-În concluzie o experiență interesantă, Corsica având vinuri care ar trebui încercate măcar odată în viată, chiar daca nu sunt atât de faimoase!
Santé!

Mai multe

Vin de Sherry – episodul 5, Asoceri Culinare

Scris la 18 iunie 2020 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astazi il avem invitat pe Liviu Gheorghe. De mai bine de 25 de ani, Liviu activeaza in domeniul IT&C, iar de 10 ani a inceput sa “cocheteze” cu vinul. Cursuri despre tehnica degustarii si sommelier, apoi un master in viticultura si vinificatie la USAMV Bucuresti. A continuat, astfel incat, in 2020 a absolvit si cursul WSET Diploma si obtinut titlul de Weinakademiker la Weinakademie Rust-Austria, ramanandu-i doar un pas pana la titlul de Master of Wine. Articolele lui Liviu vor fi semnate aici sub numele de “wine- centziatul”.
Continuam…
Din tot ce am vizitat in zona, experienta de la Aponiente, un restaurant de 3 stele Michelin a intrecut orice asteptari.
Amplasat in El Puerto de Santa Maria un orasel de cca 90000 de locuitori situat la 20 km distanta de Jerez sau Cadiz, Aponiente se află pe locul unei foste mori construita la inceputul secolului al XIX-lea cu scopul de a valorifica energia celor patru fluxuri zilnice. Moara producea sare, precum și alte produse de baza făcute din cerealele cultivate în zona. Chef-ul Ángel León și echipa sa au acordat o nouă importanță fabricii, lansând un restaurant care bineinteles a profitat de proximitatea marii. La Aponiente, putem alege dintre două meniuri cu degustare, unul de 21 de feluri iar celalalt de 14 feluri, ambele aducând un omagiu mării de la prima până la ultima mușcătură. Prima stea Michelin a obtinut-o in 2010, a doua in 2014 iar in ghidul din 2018 figura cu 3 stele. Toate ingredientele  urmează îndeaproape conceptul alimentar „kilometrul zero”(concept ce promoveaza mancarea ecologica, sursa ingredientelor trebuie sa fie exclusiv locala iar perioada maxima  intre achizitia produsului si servirea lui este de 1 zi) și chiar deserturile conțin ingrediente derivate din mare. Wall Street Journal cu referire la Aponiente: „One of the top 10 restaurants in Europe” iar New York Times l-a catalogat ca „one of the best in the world, worth getting a plane for” ar fi argumente suficiente pentru a va convinge ca merita incercat.
Mâncarea de aici nu pune accent doar pe fructele de mare, ci se bazează pe  aproape tot ce este in jurul acestora, astfel încât nu există mâncăruri cu carne propiru-zisa. Chef-ul Angel Leon  explorează o mare varietate de modalități de preparare utilizand toate elementele din lanțul fitofag, de la plancton până la pești prădători mari precum tonul. Poate nu o sa credeti dar in bucatarie nu se foloseste sarea clasica ci apa de mare, iar ca o alta curiozitate pentru a nu disturba momentul servirii unor anumite feluri de mancare accesul la grupurile sanitare e limitat pentru scurte momente de timp. Mi-a fost relativ usor sa identific ce mananc dar factorul surpriza a venit din textura preparatelor si din combinatia de arome si culori.
Lista de vinuri este impresionanta si cuprinde peste 2000 de etichete iar Sherry-urile sunt foarte bine reprezentate. Meniul de degustare asociat celor 21 de preparate servite include  aproape toate tipurile de Sherry. Cred ca jumatate din experienta traita aici are la baza asocierea mancarii cu vinurile locale care este unica si uimitoare. Pentru a nu lungi povestirea ma voi opri doar asupra felurilor de mancare care mie mi-au placut in mod deosebit.
Aperitivele in numar de 4 au fost servite intr-una din cele 2 cladiri exterioare ce compun restaurantul. Au atras atentia  „green crab sandwich/shrimp fritter” adica niste baby creveti foarte minusculi dar surprinzator de sarati serviti pe o structura asemanatoare omletei (realizata din faina provenita din coaja crevetilor) crocanta si asezonata cu emulsie de patrunjel si ceapa timpurie. Aperitivele au fost asociate inspirat cu un Fino Maestro Sierra.
Degustarea a continuat in celalata cladire a restaurantului unde de-a lungul unui coridor sunt insiruite „camera vinurilor”, camera pentru „charcuterie”, bucataria „deschisa” cu cca 15 posturi de lucru si sala de servire a mesei. Pana si mobilierul recreaza atmosfera marina avand spatarele scaunelor in forma de coada de peste. 
Debutul a fost cu  „charcuterie” realizata din pateu de macrou si hering si  o mortadella din biban de mare  si au fost asociate perfect cu un spumant de la Forlong respectiv Ancestral Blanc de Noirs.
A urmat un  bol ce continea un sos si ficat de peste din macrou si biban de mare, ceapa peste care s-a pulverizat cafea macinata si alge de mare. Trebuie sa recunosc ca a fost o combinatie originala de arome, ce a functionat in sensul ca aroma de ficat de peste a contrastat interesant cu gustul amar din cafea si s-a completat cu  textura din painea casei. Acestea   s-au asociat foarte bine cu un vin local, La Ma de la 4 Ojos Wines din Moscatel de culoare galben pai si arome florale intense.
Rasfatul a  continuat cu un „gazpachuelo” realizat din tomate verzi, menta si neghina unde menta a dominat aromatic. Ca vin  s-a servit La Bota Manzanilla Pasada de la Equipo Navazos.
Ce  a urmat s-a numit „Importance” si era realizat  din carne de scoici Saint Jacques, biban de mare si boabe de naut. Ulitmele au dat o aroma aparte iar pe ansamblu felul a excelat prin „umami” (numit si gustul savorii, unul din gusturile baza alaturi de dulce, sarat, acru si amar).
Interesant a fost si „Baby squid, carrot, cumin” unde un minicalamar profilat in forma de morcov  a fost servit cu un sos realizat din cartof dulce, morcov si seminte de chimion. Ulitmul ingredient a  avut un rol cheie in acest fel de mancare realizand parca o punte intre pamant si apa (locul de provenienta a ingredientelor principale). Ca vin s-a servit Amontilado Yado de la Lustau.
Următorul fel de mâncare a fost preparat in fata noastra pe o masă separata cu rotile pe care se afla burta de ton într-o crustă de sare.  Crusta a fost indepartata cu o lampa cu flacara și tonul servit cu roșii prăjite impreuna cu  un „baton”  realizat din  plancton și salată. Tonul era excelent, dar roșia prăjită a fost o revelație, având o aromă profundă și memorabilă, iar vinul Oloroso Santa Petronila a potentat si mai tare aromele.
Înainte de deserturi a fost si un mic spectacol care nu are de-a face cu mancarea. Draperiile au fost trase, lumina ambientala setata pe intensitata minima iar fiecare dintre noi am primit un mic bol in care se aflau niste creaturi luminiscente ce provin din mare si care in intuneric scanteiau ca niste stele deasupra vasului. Protagonistul am aflat ca este un soi de crab care se aprinde în întuneric datorită unei proteine ​​speciale care poarta numele de luciferină (ceva asemnator licuricilor). Într-adevăr impresionant.
Ca predesert, s-a servit un sorbet făcut cu lămâie marocană cu crema de busuioc si migdale iar desertul principal care purta numele de „sweet sea”  a fost o  spumă din plancton cu ciocolata si ornata cu  sparanghel de mare (un soi de alga de mare dar crocanta).
La desert a fost servit Tintilla de Rota de la Bodegas El Gato, un vin fortifiat apropiat ca stil de un Pedro Ximenez dar produs dintr-un soi de struguri din zona (Tintilla este numele soiului de strugure, iar  Rota este oras situat pe cosata dintre Sanlucar si El Puerto)
Pe scurt, experiența de pairing pe care am avut norocul să o trăiesc la Aponiente a fost una dintre cele mai frumoase din viata mea. Locul este fantastic, serviciul superb.
Revenind la vinurile de sherry trebuie sa recunosc ca sunt putin cunoscute pentru multi dintre noi si subevaluate. Daca vrei sa le intelegi trebuie sa le cunosti istoria, sa le degusti, iar o vizita in zona iti va arata adevarata lor valoare.
Inchei aici povestirea despre Vinurile de Sherry urandu-va din suflet sa ajungeti in zona  si sa aveti parte de aceleasi experinete pe care le-am avut si eu.

Mai multe
Bloguri, Bloggeri si Cititori