Foișorul Pofticioșilor

….Săptămâna trecută a fost mai grea decât toate sărbătorile de iarnă legale sau inventate. De luni (15 ianuarie) l-am sărbătorit pe Eminescu (şi nu numai), studiind Kernerul de la Villa Vinea în mod ştiinţific şi aprofundat ca nişte olimpici. Apoi a venit ziua de joi (17 ianuarie), unde, continuând studiul, am citit la biblioteca Neptunus peste 17 etichete şi am primit şi un onorant autograf de la Sergiu Nedelea cu ocazia lansării Caietului de Somelierului, salutându-ne solemn la papioane.
….Sâmbătă (19 ianuarie) a fost chiar apoteotică şi asta datorită lui Costin Staicu (e-restaurant.ro), cu lansarea Revelionului Pofticioşilor, într-un tur de 4 restaurante în 5 escale, din jurul Foişorului de Foc.
….Fix la 12 si treişpe minute a început vizita la Muzeul Național al Pompierilor, într-un grup de vreo 20 de însetați de istorie şi aventură gastronomică, ciufuliţi de vântul de afară, dar avizi de istorie “incendiară”. Doamna muzeograf Loredana Oprica ne-a preluat de la liftul ce avea să se oprească la etajul 6 (adică la etajul 10 al unui bloc de locuit), de unde a început cu aplomb şi dedicare să ne povestească de fiecare exponat. Am vizionat şi Bucureștiul de la balcon şi nu prea mi-a plăcut în anotimpul ăsta. După 38 de minute, am cedat toţi şi ne-am retras extrem de politicoşi, neavând ocazia să parcurgem decât 2 nivele de muzeu, încolonându-ne pe scara în spirală pe drumul turcilor spre Les Otomans – restaurant cu specific turcesc (ce ironie: la nivelul 5 al Foişorului erau picturi şi exponate din lupta din Dealul Spirii din 1848). La restaurantul turcesc, decorat precum un club de noapte, am băut o cafea cu zaţ şi ne-am îndulcit cu smochine. Alertaţi de un eminent botez (!! ..), am fugit alături, la El Torito – restaurant cu specific Mexican. Am căutat-o pe Selma Hayek peste tot, dar am dat de nachos şi tequila.
….Stomacele noastre erau puse pe harţă şi spre ruşinea minigrupului meu format din Simona, Bogdan, Carmen, Denisa, Silviu şi Alexică, am sărit peste Duna – restaurantul unguresc (unde promitem să revenim cu o escala mai de durată) ne-am depus toţi la Tortuga Modern Tavern – cu specific grecesc.
….Aici am fost întâmpinaţi călduros de Ioannis Stamatigiannis – patronul restaurantului, urându-ne “Bine aţi venit la Revelionul Pofticioşilor”!  Ştiam un proverb cu darurile de la greci şi-am zis să preiau iniţiativa, înmânându-i gazdei o fetească albă – Colocviu la Atena. L-am cam surprins.
….Ne-am aşezat la masă şi-am şi comandat o brânzică în aluat cu susan şi nişte feta în bacon pe pat de vânătă, cu pâinică specifică alături. Respectuos cerem voie să testam un vin roze, care ţineam minte că mi-a plăcut şi deschidem Chateau Domenii 2011 Davino. Şi-acum, aşezați în băncuţe, cu ochii mari, trompele căscate şi gura pofticioasă, scoatem carneţelul şi notam că: licoarea este de culoarea foiţei de ceapă, cu miros de fructe roşii de pădure, dar mai ales frăguţe. Nasul promite şi un gust anume, care vine şi el imediat. Cu atac acrişor, dar şi dulce apoi, catifelat şi elegant. A ştiut Bogdan Costăchescu ce şi cât să pună ca să iasă un vin foarte bun.
….Vinul include merlot şi cabernet sauvignon, atât cât să-l ajusteze. Alea 14 grade de alcool afișate pe sticlă, nu le simţi, pentru că totul e rotund și plăcut. Toata aciditatea se stinge plăcut și mă uitam la colegii de masă cum fiecare murmura admirativ față de acest vin, pe care eu îl consider ca fiind unul din primele două cele mai bune rozeuri băute in 2012.
….A urmat o cavalcadă de aperitive și sofisticării cu legume și pește, care toate dădeau un și mai bun gust vinului. Petrecerea a tot continuat, dar se terminase vinul roze și-am devenit brusc posac. Ceilalți au pornit dansuri lascive pe ritmuri de tamburină grecească, numai eu scuturam sticla de ultimele lacrimi roze.
….Ne-om mai întâlni noi cu vinul ăsta și-n 2013, sunt sigur. Să lăsăm tristețea.
….La mulți ani, pofticioșilor !  χαρούμενα γενέθλια !
….RaSto