Zi de toamnă până-n seară

    Fiind început de toamnă, m-am hotărât să termin apocaliptic plaja din acest an cu o ultimă vizită în Vama Veche. Bineânţeles, Vama Veche cea nouă, plină de figuri, figuranți şi “gipane”, şezlonguri la 20 lei, şampanie în frapieră adusă pe plajă pentru doamna cu căţelul.
     S-a dus Vama cea cosmopolită, plaja nudiștilor, a tuturor artiștilor și bețivilor din România. Unde sunt Doamne, oare femeile nud de altădata, de aveai material de studiu cu zilele prin baie sau prin alte unghere? Cați tineri, oare, mai prind astăzi răsaritul de soare pe plajă în compania vreunei domnișoare și a iubitelor sticle de vodcă Cristal?
     Apoi, de unde plăcere mai mare, decât să o târăști o domnișorică de picior până în cort sau viceversa în stare apropiată sau identică cu coma alcoolică? Ce să zic, nimic din ce era bun în viața asta nu mai este!
     Acum, ca să mă înscriu în peisaj, am ales şi eu o cârciumă de fiţe, pe numele ei –Bolo Steak House. Am avut o surpriză plăcută. Personalul ne-a onorat cu amabilitate, bună dispoziție, îndeplinirea tuturor poftelor, deh!.. am fost și la nunți mai proaste. Steak-ul de vită  era foarte moale și proaspăt, rezonabil la preț, iar lista de vinuri eclipsează multe restaurante de pe uliţa noastră din capitală. Aşa, ca idee: Alira – 55 lei, Smerenie – 110 lei, Enira Reserve – 100 lei, Caloian – 30 lei, La Cetate Sauvignon – 45 lei…
      În spiritul noii Vămi, am ales un vin – pe numele lui: “Penfolds bin 389 cabernet shiraz 2004”, la preţul de 130 lei sticla. Acum o să vă explic şi de ce: în primul rând pentru că merge cu vita, apoi pentru că reprezintă Vama Veche cea din zilele noastre – lume simandicoasă și plină de talente în devenire, dar fără nici o justificare a acestui comportament.
     Iau prima gură de vin şi începe… îmi aşează în dreptul nasului câteva coacăze negre împreună cu una – două boabe de piper, după care urmează năprasnica lovitură de baric.
      În gură îmi îndeasă cu mopul ud diferite gusturi din care aș putea aminti: coacăze plimbate prin cerneală, ciocolată neagră, gem de prune puţin afumat și ţinut lângă sticla cu gaz. Mă leagă strâns cu taninii foarte puternici de gingii şi mă călărește până  la sfârșitul sticlei.
      În limba română asta ar suna cam aşa: un vin elegant, de o culoare rubinie ce nu te lasă să-i descoperi vechimea. Un miros parcă prea puternic de vanilie, apoi coacăze negre, puţin magiun de prune, piper, ciocolată şi un iz sensibil de petrol.
    Gustul începe cu un atac puternic, tanini tari de-ţi amorţesc gingiile, fructe de pădure, condimente, ciocolată amăruie, cafea proastă, şi o dulce catifelare. Acest vin este unul foarte corect, se simte cabernetul şi destul de bine shirazul, dar dupa părerea mea nu are nici un fel de personalitate. Este un vin bun sau foarte bun dacă doriți și cam atât! Nu îţi lasă nici o amintire, bucurie că îl ai, regret că l-ai terminat, sau dorința de a mai incerca un pahar.
     Vă întrebați dacă îmi pare rău că l-am cumparat? Nicidecum, compania prietenilor și a fetelor frumoase din Vamă a făcut toți banii, chiar mai mult!
      Vă doresc să-l încercați cu plăcere! 
     Bogdan.
…va urma: „Moartea vine pe arome de Carmenere (thriller pentru producătorii de vin români)”!