Cine e “Piţi” şi ce vrea ea?

….De curând m-am întors, după câteva zile petrecute la Mamaia, aşa că am studiat intens fenomenul “Piţi”, putând să vă explic şi vouă acest fenomen pe îndelete.
….În primul rând, vă asigur că “Piţi de Club” sau simplu “Piţi” nu mai este ce a fost. Gata! Este o damă rasată, cu studii superioare, inevitabil “Dreptul” său “ASE-ul”, vorbitoare de una sau mai multe limbi străine. Are ceva cultură, poate purta un dialog, sau după caz – ţine un monolog, deci la prima vedere, poate trece drept o femeie obişnuită. Dar, oare ce o face atât de specială şi cum o putem identifica în public? De identificat este foarte uşor, deoarece iarnă, vară, poartă o rochiţă sau fustiţa mini, fix până la…, nici un centimetru mai mult. Poartă numai pantofi cu tocuri generoase bătând spre 20 centimetri, eventual tricouri transparente sub care să se vadă perfect sânii bine “lucraţi”, ocazional bikini. Iarna – costumaţia este cea standard de vară, la care se adăugă bine-nţeles paltonul!
….Dar, cum arată la corp “Piţi”? Biiiiiine frate!
….De obicei “tunata” şi câteodată (dar mai rar) naturală, arata exact după mărimea portofelului tău! Nu ştiu cine o îndruma, ce forţă supranaturală îi arăta calea, dar este exact după mărimea şi grosimea posibilităţilor tale. Te descoperă, facă ca măcar să bagi de seamă: portofel mic – “Piţi” minionă, ceva mai grăsuţă; portofel mare – “Piţi” înaltă, frumoasă de pică; portofelul gigantic cu toate cardurile pământului, dar numai de la “Gold” în sus – apare desigur “Piţi Supremă”. Are doi metri, picioarele legate direct de urechi, cu sânii ridicaţi ca papucii turceşti, fundul bombat ca Audi 80, buze senzuale şi groase pentru a putea suge “cardul” până la ultima picătură! Dar, parcă poţi să-I zici “nu”, când îţi vine s-o iubeşti acolo direct în stradă, fără alte comentarii?
….E adevărat, mai există şi “Piţi tip Pinocchio”, vezi Tonciu, dar dacă la bărbaţi se zice că nasul mare implica şi altceva la fel de mare, la femei nu face obiectul acestui articol!
Ce să vă mai spun: “Piţi” ne colorează viaţa în roz, ne face să ne simţim importanţi, frumoşi, deştepţi, dar toate acestea în limita bugetului pe care îl alocam. Nu există viaţă fără “Piţi”! Nici după “Piţi”, dacă faci greşeală să-i aloci întregul tău buget…
….Acum, ajuns acasă în Bucureşti, nu am rămas decât cu amintirea frumoasă şi totuşi vreau să-mi imaginez că pot fi şi eu o “Piţi”! Aşa că pun mâna şi-mi pregătesc ceva fineturi, gen fructe de mare şi desfac o sticlă de cavă (vin spumant spaniol, că nu e voie să-i zicem şampanie): Agustí Torelló Mata Reserva Brut 2009, pe care o puteţi găsi şi voi în momentele când doriţi să deveniţi „Piţi” pe site-urile spaniole aproximativ la 10 euro/bucata.
….Mă dau pe spate, adulmec bulele şi mirosul de biscuiţi crocanţi, apoi cel floral cu iz de citrice şi suspin de fericire. Ştie „Piţi” ce e bun, zic şi iau prima gură. Gust fin, elegant, răcoritor cu mere verzi şi lime! Parcă simt în gust şi ceva mineral, poate o scoică de  mare puţin picantă, sau poate am băut prea mult. Oricum, e plăcut să fiu „Piţi”! Mai vreau, zic şi că o adevărată „Piţi”, râgâi de plăcere…
….Vă doresc numai „succesuri”… la Piţi!
….Bogdan