Întâmplare în Vama Veche

Într-o duminică plumburie de la începutul lui octombrie, când vântul bătea de abia te puteai ţine pe picioare şi burniţa îţi îngheţa pe pielea umedă, mă plimbam liniştit pe plaja pustie din Vama Veche. Eram eu, păsările cerului şi într-un colţ departe, doi pescari hămesiţi şi înfriguraţi care scoteau apă dintr-o barcă gigantică.

Ca să uit de frig şi lovit de melancolie, încercam să închid ochii şi să-mi imaginez zilele însorite de august. Zgomotul valurilor îl asociam femeilor frumoase ieşind din apă alergând, cu pielea lor ciocolatie şi picăturile răcoroase rostogolindu-se pe abdomenul plat. Nisipul rece care acum îmi biciuia faţa, mi-l imaginam fierbinte şi pregătit la fiecare pas, pentru sărutul fugar pe fiecare talpă a zânelor. Îmi imaginam sânii lor obraznici…, când ce să vezi! Dau cu piciorul într-o sticlă ieşită parcă din spuma mării. Era îngheţată şi cam borcănată, dar acum ce să fac, dacă destinul mi-a adus-o în faţă… O ridic şi citesc pe ea – Leat 6500 Pinot Noir 2011 şi văd că e de la Crama M1 Atelier. Oare ce o cauta aici mă întreb? Cum o fi ajuns de pe colinele dobrogene ale Murfatlar-ului tocmai aici şi mai ales acum, să îmi tulbure mie visele?

Nu-mi bat capul cu detalii şi dacă valul marii mi-a scos-o în cale să o desfac, îmi zic! Caut un loc mai adăpostit, scot tirbuşonul din buzunar, că vorba aceea: din poşeta unei doamne respectabile, cât şi din buzunarul unui domn serios acest accesoriu niciodată nu trebuie să lipsească, şi îi dau “cep”!

Culoare frumoasă, miros de fragi şi mure coapte, scorţişoară, cuişoare şi ciocolată amară. Nu-ţi vine să scoţi nasul din sticlă, decât pentru a o duce la gură! Iar dacă începi să bei, e atât de catifelat şi răcoros de nici nu simţi cum alunecă şi îţi unge gâtul. Echilibrat, elegant, aromat şi atât de cursiv…

Mă întreb cum ar sta vinul acesta vară, pe buzele dulci şi cărnoase ale femeilor îndrăgostite! Unde s-ar putea duce fiecare înghiţitură, dacă nu direct în suflet, mângâindu-i, dezmierdându-i şi mai mult iubirea. O grozăvie de vin, conceput parcă special pentru petrecerile interminabile din serile răcoroase de vară. Dansează în pahar alături de tine, cântă cu vocea lui catifelată, poate ţine pasul până la ivirea zorilor. Şi cum să se termine mai bine o astfel de petrecere, decât privind răsăritul prin paharul plin cu pinot noir, alături de prinţul sau prinţesa care-ţi este iubirea vieţii, stând cu inimile împreunate, trupurile sudate şi catifeaua aceasta de vin în preajmă?

Boleroul lui Ravel răsună… a ba nu – un poliţist fluiera alergând spre mine! Ce să fac… iau sticla de gât şi tai-o băiete!

Bogdan