Ispita

Aseară Crama Oprişor a lansat un nou vin roşu, cu semnătura, acesta fiind primul din noua colecţie numită “Ispita by Liviu Grigorică”. Vinul (într-o serie limitată de 5577 sticle), corespunde primei litere a numelui, adică “I” şi reprezintă Iluminarea. Urmează încă cinci vinuri, fiecare corespunzând unei litere din cuvântul care defineşte colecţia – Ispita. În final vor fi trei vinuri care reprezintă lumina, strălucirea şi trei care reprezintă partea tenebroasă, întunericul.

Prezentarea a fost frumoasă, întâlnirea cu prietenii a fost una deosebită (ca întotdeauna bârfindu-i pe cei absenţi), iar vinul…

Vinul după părerea mea, a fost de excepţie, cu arome delicate şi un gust plăcut, elegant, catifelat. Un vin cum rar am băut, dacă vorbim despre cele romaneşti şi îl felicit fără rezerve pe creatorul lui – Liviu Grigorică. Sincer vă spun, că m-a împins “Ispita” să-i caut defecte şi nu i-am putut găsi niciunul.

Acum, din punct de vedere al titlului colecţiei – Ispita, nu ştiu ce să zic…

Pentru mine această “Doamnă” (Ispita), este cea care mi-a stat toată viaţa cu andreaua în coaste şi am avut numai de pătimit! Cum vedeam o femeie frumoasă, ea îmi impunea zâmbetul tâmp pe faţă, maimuţăreala ridicolă, sau tot ce puteam face pentru a ieşi în evidenţă şi a arăta ca un veritabil idiot. Ea m-a îndemnat toată viaţa să cheltuiesc banii pe tâmpenii, să-mi calc principiile pentru motive jenante. Ea m-a ademenit să alerg maşina cu 250 km/oră, să urc băut la volan, să mă duc beat mort “la femei” – degeaba pe deasupra. Ea m-a făcut să trag de coada o cămilă, care apoi m-a scuipat pe toată faţa, ea m-a trimis de revelion după iubirea vieţii mele la Paris, de m-a prins doisprezece noaptea, pe o băncuţă din gară, cu un câine mare şi flocos în braţe! Şi aş mai putea continua…

Bine, acum pot zice că m-am liniştit şi această “Doamnă” m-a părăsit! De aia zic, cu toate că am hotărât să nu mai cumpăr vin, că am foarte mult acasă şi beau din ce în ce mai puţin, “Ispita by Liviu Grigorica” din seara aceasta a fost atât de bun, încât o să fac o excepţie şi cumpăr o sticlă. Dar, dacă mă gândesc mai bine, poate ar trebui să mai iau câteva, pentru a le degusta cu prietenii. Măcar cu cei apropiaţi! Acum, pentru că are şi cutie asta frumoasă, o să iau şi pentru cadouri mai rasate, elegante, dar cam atât. Cred că douăzeci – treizeci de sticle îmi ajung!

Şi noroc că acum nu mai am probleme cu “Ispita”, că cine ştie ce tâmpenii mai făceam…

P.S. Foto: Private Wine, Oenolog.

Bogdan