Piţi cu Charme

Prin bunăvoinţa prietenilor de la M1 Crama Atelier, am primit o sticlă de Charme de la Mer Traminer 2013, ultimul roze scos pe piaţa de către aceştia.

De la început vreau să vă spun că m-a impresionat design-ul sticlei, fiind atât de atrăgător, că îţi vine să cumperi aceasta sticlă fie şi numai să o ai în vitrină. Felicitări creatorului!

Vinul are culoarea foitei de ceapă, strălucitoare (graţie acidităţii mari – de 6,35 g/l).

Aromele sunt extraordinar de frumoase, curate, începând cu trandafiri de dulceaţă, caise coapte, pepene galben până la tot felul de fructe exotice şi flori parfumate.

Gustul este în acelaşi registru cu aromele: caise coapte urmate de o mineralitate plăcută, care îi dă vinului în caracter fresh, răcoros. Este echilibrat (alcoolul – 13,5% nu iese în evidenţă), plăcut de băut şi are un final destul de lung. Din cauza acidităţii ridicate, nu prea am simţit în gust senzaţia de dulce (vinul fiind demisec – zahăr 7,2g/l), cu toate că nici dacă ar fi avut mai mult zahăr nu m-ar fi deranjat. Ba dimpotrivă, eu fiind un iubitor de Rieslinguri de Rhine cred că, încă câteva grame în plus de zahăr ar fi făcut acest vin extraordinar şi mai plăcut şi mai exotic!

Oricum, salut apariţia acestui vin pe piaţă şi la mine în răcitor! Cred, că nu o să aibă prea mulţi rivali vara aceasta pe litoral, fie că este vorba de restaurante, cluburi, sau baruri de pe plajă. Asta nu înseamnă că nu merge la un grătar cu prietenii, ori seara în Centrul Vechi al capitalei de exemplu. Eu l-am încercat acasă foarte bine răcit, în compania unui preparat numit „cocoşel năduşit la cuptor” cu care a mers excelent.

În schimb că să fiu sincer până la capăt, gândul m-a dus permanent la o seară fierbinte de vară în compania unei „Piţi”, ori mai multe. Fie ea „Piţi Clasico” care merge cu şampanie, „Piţi Clubing” care răspunde la vodcă cu Red Bull, sau „Piţi Cultura”care-l iubeşte pe Eminescu, bine-nţeles cel de pe „hârtia de 500”, toate ar aprecia acest vin. Iar eu, să nu fac decât să mă uit cum această licoare minunată o răcoreşte pe iubăreaţa Piti că o briză uşoară, catifelată, apoi îi schimba culoarea din obraji, o înfierbânta toată ca pe o pasăre de pradă ce sare cuibărindu-mi-se în braţe, apoi topindu-se uşor precum vata de zahăr pe băţ. Să o ţin aşa strâns la piept şi să privesc cum i se caţără dragostea în suflet, cum hainele-i alunecă uşor, apoi…

Vise frate, vise!

Bogdan