Noul “punct G”

Scris la 27 august 2014 in Povesti despre vin | Un comentariu

Pe 16 august, a doua zi după miniconcursul de fetești albe de pe lacul Mogoșoaia, am primit de la Silviu propunerea de a “proslăvi carasul” la Neptunus.
Am refăcut parte din echipajul de plutași și ne-am pus la umbră pentru a fi serviți cu midii în sos de vin și sos roșu, caras prăjit în malai, saramură din file de crap și, bineînteles, ceva pentru dom’ Puiu (piept de pui, cu mujdei).
După ce-am luat la “trântă” vreo câteva grecești aduse de Horia, exact când carașii făceau striptease în farfurii, aduce gazda noastră o serie de sticle înverzite la capișon și etichete, făcându-ne atenți: „nu-i așa că merge un chardonnay proaspăt”? Şi desface câteva sticle deja reci, pe care le-a lăsat în frapieră.
La puiul meu din farfurie mergea orice și mă năpustesc și eu să văd „minunea verde”. Interesant la culoare, cu nas plăcut și vioi, dar mai mult de riesling italian. Mai adulmec, mai mă uit și-l caut la tipicitate… pe care n-o găsesc, până când aud din stânga mea: onctuozitate. Sorb şi eu repede, molfăi cu aplomb, dau retronazalu’, dar… ciuciu onctuozitate. Mă bag în vorbă și insist asupra aromelor de riesling italian, aciditate, alcool,.. toate alea, dar eleganța aia combinată cu catifelarea, tot nu-i găsisem. Vinul e rezonabil pentru un vin alb de terasă, potrivit cu ce aveam noi în farfurii și căruia nu i se pot reproșa prea multe. Aproape 6 papioane. Nepretențios, nebaricat și fresh, cu alcoolul așezat binișor la locul lui și cu accente prietenoase, Pyrene 2013, ar fi putut să facă ceva carieră, dacă ar fi fost descoperit mai devreme (chiar și de restaurantele de pe la noi), care s-ar putea bate bine cu gamele noastre de Castel Stârmina sau Castel Huniade. Bomba vine pe final, când Silviu ne spune că vinul (a cărei onctuozitate o caut și acum), a fost luat cu 15 lei sticla din… Lidl. Nah, poftim!
Era cât pe-aci sa treacă luna august și să nu scriu și eu despre un vin de la supermarketul care tinde să devină noul „punct G” al surselor de vinuri comentate. Pâi ori sunt blogger, ori nu mai sunt?!
Cu bine,
RaSto
P.S. 1.  Expresia „noul punct G” a fost preluată cu acordul lui Mihai Nicolici
P.S. 2. Și dacă oameni răi vor veni după mine, cine-o să mă apere?… fără acordul Antenei3

Un comentariu

  1. Foarte bun articol, bravo !

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Data viitoare… » Povești cu vin - [...] nu mă lămurisem  complet și nu mă convinsese . Prima dată a fost în vară, lângă niște carași la…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *