Săptămâna cu succese

—Săptămâna trecută a fost una de succes pentru sportivii noştri.
—Mai întâi, pe 4 septembrie, naţionala noastră de fotbal U21 a bătut echipa din Muntenegru după o repriză secundă extraordinară. Nu știu ce poţiune magică le-a pus Viorel Moldovan jucătorilor, dar dupa 1-3 (la pauză) au terminat învingători cu 4-3. Nu-mi aduc aminte de vreo răsturanare de scor în favoarea noastră la nivel de echipă naţională. Bravo lor!
—Baschet 3 la 3! Până de curând nici nu știam că există concursuri oficiale. Ei, uite ca există și ai noștri sunt buni. Au caștigat finala europeană (ținută în Piața Universității) suflându-le spuma de la bere-n ochi slovenilor și luându-le medaliile de aur. Bun așa!
—A venit şi ziua de duminică, când seara, naţionala mare de fotbal avea de reglat nişte conturi cu grecii, care, pe cât de primitori sunt ei cu turiştii români, ne-au tras-o în barajul pentru Brazilia. Acolo unde jucătorii lor au avut cel mai urât joc, cea mai plictisitoare prestaţie şi cea mai norocoasă calificare din grupe, uitându-se la echipe mai mari cum se îmbarcau spre casă (Spania, Portugalia, Anglia, Italia, Rusia).
—Eu eram încrezător tocmai datorită zvonurilor că Pițurcă pleacă definitiv în țările calde după acest meci și pentru că oltean (el) fiind, poate i-a mai rămas un dram de mândrie și zvâc, încât ca să plece după un rezultat, măcar, onorabil, dacă nu unul mare. Tocmai de-aia mă pregătisem să văd meciul, urmând să deschid doar una din cele doua sticle, funcţie de evolutia meciului.
— Pusesem la bătaie un sauvignon grecesc, pe care prima dată l-am degustat la Corks și unde facându-i-se milă de mine, Horia mi-a adus o sticlă la întoarcerea sa din vacanța grecească de prin crame. Alături în luptă, pusesem un Revelatio 2013  primit de la Dan Balaban și așteptam pe uscat să văd ce vin deschid. Să-i dea Dumnezeu sănătate lui Holebas (care l-a faultat pe Chipciu în min. 9) și… 11 metri pentru România. Marica de abia își așeza mingea pe var, că eu (expresia iscusinței la deschis sticle de vin) eram cu dopu-n nas pentru verificare. Gol marcat de Marica și spor la umplut paharul cu Alpha 2013.
—De-aici încolo, meciul a trecut în plan secund, pentru că acest sauvignon bate un alt vin (drag mie), Chateau La Verriere. Alfa are o culoare pal-gălbuie, iar inserțiile verzui apăreau numai când apărea în prim-plan Tătărușanu, care, am observat că a învățat să iasă la centrări și să boxeze. Vinul ăsta are în miros toate caracteristicile unui sauvignon blanc: pisoi fără pamperși, soc la greu, ardei gras fără număr, ierburi uscate și tot ce-i trebuie. Tipicitate de mare clasă și te face nerăbdător să-l deguști.
—Aproape că nici n-am obervat când a fost eliminat Marica pentru un șpagat pe verticală spre coafura unui jucător grec, pentru că atacul fresh, vioi și zvelt al sauvignonului Alpha Estate, m-a copleșit. Note florale complexe, revigorante, aciditate „așezată” sus și în mare echilibru cu alcoolul (13,5%). Ceea ce găsesc definitoriu la vinul ăsta este eleganța, delicatețea și postgusul mediu spre lung.
—Ultimele 20 de minute ale meciului m-au găsit într-un extaz, chiar dacă Pițurcă dădea din mâini ca la 2-1 zar de fugă și doar schimbarea lui Maxim cu Enache mi-a mai trezit interesul.
—Revenind la sauvignonul de la Alpha Estate (cramă ce se numără printre cele lăudate de Wine & Spirits Magazine) vă sfătuiesc să-l încercați măcar pentru că i-am acordat +7,5 papioane și nu sunt sigur că n-am fost cam zgârcit.
—Așa am rămas eu cu Revelatio 2013 nebăut, dar nu-mi pare rău, pentru că mi-a spus mie cineva , că e bun și mai încolo. Ne mai întâlnim noi.
—Mare băftos Piți, ăsta, pentru că s-a terminat meciul cu ai noștri victorioși și cu o opțiune importantă pentru calificarea la Euro 2016. Dar vorba lui Costin Stucan, nu scăpăm de personaj?
—Cu bine,
—RaSto