—-“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Răzvan Gliga. Îndrăgostit de vinuri roșii , pasionat de Syrah cu tente cât mai picante, Răzvan Gliga este project manager cu experiență în domeniul IT.
—-Temperaturile scăzute de săptămâna trecută mi-au adus aminte de surprizele restante de la “slalomul” din Sankt Johann in Pongau. În Austria aventura nu se rezumă la schi.
—-Agresați de „tipicitatea” culinară a pensiunii unde am stat, am evadat într-o seară la SteakHouse, în centrul orășelului, însoțiți de o ninsoare ca în povești. Nu intru în detaliile mobilizării la deszăpezire locale.
Ei sunt într-o zonă unde ninsoarea se întâmplă iarna destul de des, astfel că nu sunt luați prin surprindere ca la noi unde avem altă climă.
—-Din oferta destul de bogată, mi-a făcut cu ochiul Cowboy Plate.
Pe scurt, câteva bucățele de mușchi de vită și bacon la grătar, un sos de roșii cu vin lângă ceva fasole, ceapă, ardei iute, și verdeață. Normal și o bucată de pită, cum îi stă bine cauboiului din Ardeal. Astfel că băiatul de la coada vacii a ales cerbul pentru vinul serii.
—-Adică o sticlă El Coto Rioja 2009. „Cerbul” s-a prezentat în rubiniu închis, cu 
nasul în fructe roșii pigmentat cu puțină vanilie. Gustul în aceeași notă cu alcoolul puțin ieșit în evidentă (deh! probabil temperatura de servire) ne duc la ceva 84p. Din păcate pentru el, mâncarea mult mai picantă decât m-am așteptat cred că l-a depunctat puțin. Merită o nouă încercare.
—-La întoarcerea spre casă, întâmplarea a fost să-l întâlnim pe adevăratul Sankt Johann, când pana de cauciuc a lovit. Am rămas cu bagajele, nu puține, descărcate în fața unui supermarket în Jols, vorbind cu cei întâlniți în rogermgleza de baltă. Încercam să localizăm o vulcanizare în apropiere. Am făcut febră musculară la mâini. Un localnic mi-a arătat pe telefon unde găsim o vulcanizare. Până reușim să reîmbarcăm toate acareturile, prietenul – deja al nostru- vine cu o foaie A4 listată cu harta și indicațiile spre cea mai apropiată vulcanizare – cea din Gols.
—-Nu i-am reținut numele prietenului, dar pentru noi va rămâne Sankt Johann. Mai ales că în fața vulcanizării era viță de vie încețoșată în așteptarea primăverii. Am să urmăresc recolta GruVe 2015.
—-Ajunși cu bine acasă, să trecem la polemică… Plimbându-mă prin supermarketurile din zonă, îmi sare în ochi un Mouton Cadet roșu. Aveam de ales între 2011 și 2012. Chiar dacă a fost anul mai dificil, am ales 2011. Astfel, că după ce am dat 9.99EUR în Austria, pe cel mai vândut vin din lume, mă așteptam să am ceva de savurat. 
Am cumpărat echivalentul indicelui Big Mac pentru vinuri, adică Mouton Cadet Index. Un simplu echivalent valutar care expune echivalența prețurilor în aceeași valută, în diferite piețe. Aici se văd taxele, accizele, nivelul de profit așteptat, puterea de cumpărate a pieței și multe altele. Dar poate este mai interesant de urmărit valoarea indexului față de salariul mediu sau PIB pe locuitor. Dar asta e altă poveste! Și cu puțin efort găsim același vin într-un hipermarket de la noi cu aproape 63RON, dar puțin mai spre periferie în magazine cash and carry se poate cumpăra versiunea reserve de la Mouton Cadet 2011 pentru 67RON. Unde stăm în index? Să vă mai spun că Austria în versiunea inițială a indexului Mouton Cadet era cotat la 16EUR?
—-Ah! Câteva cuvinte despre vin: Strugurii erau obosiți înainte de cules.
.
.
.
.
.
Comentarii recente