Fabulă: Tânărul lup şi frumoasa vulpiţă
Zi frumoasă de iarnă prin munţii patriei, soare, ceva zăpadă şi bine-nţeles toată “spuma” pădurii aliniată pe pârtie. Deodată, toate privirile sunt îndreptate spre lupul tânăr, frumos de pică, lat în umeri, cu ochii negri şi migdalaţi întinşi pe toată faţa. Echipament de firma, mobil ultima generaţie şi pe deasupra la braţ cu o vulpiţă “fotomodeala” (cam “piţi” e adevărat), îmbrăcată toată numai în blană. Dacă lupul venise să arate ce schior periculos de priceput este, vulpiţa stătea atârnată de o masă din josul pârtiei, sorbindu-l din ochi pe alesul inimii, în faţă cu veşnicul pahar de apă plată cu lămâie, adresat fireşte celor ca ea.
Şi deodată începe lupul coborârea într-o viteză mirobolantă, schelălăind tot de plăcere, de nu era zău, nimeni ca el. Tot numai figuri, împroaşcă cu zăpadă un animal, două, răstoarnă alte câteva şi trece precum fulgerul pe lângă bătrânul vultur de-l îmbrăcă în omăt din cioc până în gheare. Asta o dată, de două ori, de trei, ce mai – parcă era zmeu nu lup! Era de bine ce să zic, că toate găinuşele de munte aveau limba până în clăpari de admiraţie la adresa tânărului lup. Dar, ca orice lucru frumos pe lumea asta, splendida zi se apropie de sfârşit şi toate animalele schioare şi nu numai, se adunară în barul din capătul pârtiei. Aici, pe refrene de muzică house de tremurau din ţâţâni pereţii, mesele şi capetele schiorilor, într-un abur de vin fiert cu felii de măr verde şi portocala, toată lumea se lauda cu aventurile de pe pârtie. Mai ales tânărul lup, care, orbit de atenţia tinerelor găinuşe, o cam neglija pe frumoasa vulpiţa ce stătea stingheră cu paharul de apă plată în faţă.
Dar, la un moment dat, vulpiţei îi căzură ochii pe o masă mai întunecată unde, bătrânul vultur dădea singur pe cioc oarece băutura cu bule. La o privire mai atentă vede cum vulturul îi face un semn discret cu Rolex-ul (că azi doar fraierii mai fac cu ochiul). Se uită la lup cum legumeşte de o oră aceeaşi cană ieftină de vin fiert, apoi la vulturul care bea cu nesaţ licoarea interesantă şi curiozitatea o împinge spre masa bătrânului vultur. De cum se aşeză, primi imediat şi ea un astfel de pahar, de o culoare galben pai strălucitoare, cu multe bule micuţe ce nu se mai opreau (perlaţie frumoasă şi de calitate, îi spuse vulturul cunoscător). Apoi mirosi băutura şi simţi imediat plăcutele arome de măr verde, citrice şi biscuiţi credea ea – care de fapt erau drojdii fine. Îşi face curaj, ia prima gură şi rămâne profund uimită. Niciodată nu mai băuse ceva atât de fin (că ea oricum nu bea decât apă cu lămâie), plăcut şi revigorant. Gustul acesta acrişor, catifelat şi atât de elegant îi plăcea la nebunie. Apoi o lovi o groaznică veselie şi printre hohote de râs nu apucă decât să întrebe ce este aceasta extraordinară minunăţie. Este un spumant de la Jidvei, pe numele său Romantine Brut zise vulturul, ceva asemănător cu şampania. Desigur, că până şi frumoasă vulpiţa auzise de şampanie, dar în pădurea ei nu exista aşa ceva (din motive de preţ) şi cu toate că dorea să mai comenteze subiectul, simţi cum o cuprinde o plăcuţă moleşeală. Plecă imediat însoţită de bătrânul vultur, lăsându-l astfel pe lup singur – singurel, lătrând la lună!
Morala: dacă eşti lup, nu fă pe vulturul că pierzi vulpiţă… şi ţi-o moleşeşte altul, sau: spumantul de la Jidvei, vultur te face dacă-l bei!
Bogdan
Mai multeCine e “Piţi” şi ce vrea ea?
….De curând m-am întors, după câteva zile petrecute la Mamaia, aşa că am studiat intens fenomenul “Piţi”, putând să vă explic şi vouă acest fenomen pe îndelete.
….În primul rând, vă asigur că “Piţi de Club” sau simplu “Piţi” nu mai este ce a fost. Gata! Este o damă rasată, cu studii superioare, inevitabil “Dreptul” său “ASE-ul”, vorbitoare de una sau mai multe limbi străine. Are ceva cultură, poate purta un dialog, sau după caz – ţine un monolog, deci la prima vedere, poate trece drept o femeie obişnuită. Dar, oare ce o face atât de specială şi cum o putem identifica în public? De identificat este foarte uşor, deoarece iarnă, vară, poartă o rochiţă sau fustiţa mini, fix până la…, nici un centimetru mai mult. Poartă numai pantofi cu tocuri generoase bătând spre 20 centimetri, eventual tricouri transparente sub care să se vadă perfect sânii bine “lucraţi”, ocazional bikini. Iarna – costumaţia este cea standard de vară, la care se adăugă bine-nţeles paltonul!
….Dar, cum arată la corp “Piţi”? Biiiiiine frate!
….De obicei “tunata” şi câteodată (dar mai rar) naturală, arata exact după mărimea portofelului tău! Nu ştiu cine o îndruma, ce forţă supranaturală îi arăta calea, dar este exact după mărimea şi grosimea posibilităţilor tale. Te descoperă, facă ca măcar să bagi de seamă: portofel mic – “Piţi” minionă, ceva mai grăsuţă; portofel mare – “Piţi” înaltă, frumoasă de pică; portofelul gigantic cu toate cardurile pământului, dar numai de la “Gold” în sus – apare desigur “Piţi Supremă”. Are doi metri, picioarele legate direct de urechi, cu sânii ridicaţi ca papucii turceşti, fundul bombat ca Audi 80, buze senzuale şi groase pentru a putea suge “cardul” până la ultima picătură! Dar, parcă poţi să-I zici “nu”, când îţi vine s-o iubeşti acolo direct în stradă, fără alte comentarii?
….E adevărat, mai există şi “Piţi tip Pinocchio”, vezi Tonciu, dar dacă la bărbaţi se zice că nasul mare implica şi altceva la fel de mare, la femei nu face obiectul acestui articol!
Ce să vă mai spun: “Piţi” ne colorează viaţa în roz, ne face să ne simţim importanţi, frumoşi, deştepţi, dar toate acestea în limita bugetului pe care îl alocam. Nu există viaţă fără “Piţi”! Nici după “Piţi”, dacă faci greşeală să-i aloci întregul tău buget…
….Acum, ajuns acasă în Bucureşti, nu am rămas decât cu amintirea frumoasă şi totuşi vreau să-mi imaginez că pot fi şi eu o “Piţi”! Aşa că pun mâna şi-mi pregătesc ceva fineturi, gen fructe de mare şi desfac o sticlă de cavă (vin spumant spaniol, că nu e voie să-i zicem şampanie): Agustí Torelló Mata Reserva Brut 2009, pe care o puteţi găsi şi voi în momentele când doriţi să deveniţi „Piţi” pe site-urile spaniole aproximativ la 10 euro/bucata.
….Mă dau pe spate, adulmec bulele şi mirosul de biscuiţi crocanţi, apoi cel floral cu iz de citrice şi suspin de fericire. Ştie „Piţi” ce e bun, zic şi iau prima gură. Gust fin, elegant, răcoritor cu mere verzi şi lime! Parcă simt în gust şi ceva mineral, poate o scoică de mare puţin picantă, sau poate am băut prea mult. Oricum, e plăcut să fiu „Piţi”! Mai vreau, zic şi că o adevărată „Piţi”, râgâi de plăcere…
….Vă doresc numai „succesuri”… la Piţi!
….Bogdan
Mai multe
Tarima Hill – 2010
….Tarima Hill – 2010 este un vin spaniol monovarietal din zona Alicante obţinut din Monastrell 100% (viţa de vie cu vârsta cuprinsă între 40 şi 75 de ani) şi un alcool de 15%. M-am gândit destul de mult până să scriu despre acest vin şi nici acum nu ştiu dacă am procedat bine ori nu. De ce am aceste dubii? Pentru că este un vin excepţional, care a obţinut 93 de puncte Parker, dar care poate fi achiziţionat de pe www.decantalo.com la numai la 9,80 euro/sticlă.
…Da, acesta este preţul – 9,80 euro/sticlă şi de aceea am o mare teamă în suflet că după acest articol există posibilitatea de a nu-l mai putea întâlni vreodată. Totuşi am luat decizia de a împărtăşi şi altor iubitori de vin experienţa mea, bineînţeles după ce mi-am făcut provizii pentru mulţi ani de aici înainte.
…Vinul are o culoare rubiniu închis spre mov şi este practic opac.
….Nasul începe cu fruct (afine şi mure), continua cu ciocolată şi condiment (piper negru, ghimbir, nucşoara).
…Gustul acestui vin în schimb este Dumnezeiesc! Îţi vibrează absolut tot corpul. Are un atac cu magiun de smochine, fructe coapte, cireşe şi condiment, cu o corpolentă cum rar mi-a fost dat să gust. Alcoolul este perfect integrat, nu se simte deloc, aciditatea este extraordinară, iar finalul este atât de lung de parcă îl simt şi acum în gură. Taninii sunt calzi şi netezi, iar după prima sorbitură ai senzaţia că tot corpul tău a împrumutat mirosul de la acest vin pentru ore întregi. Este practic imposibil să-l uiţi vreodată după ce l-ai băut. Nu ţi-l poţi scoate din minte!
…Tarima Hill – 2010 este un vin pe care personal îl consider un chilipir din punct de vedere al preţului, iar din punct de vedere al gustului mă simt onorat că am avut ocazia de al întâlni în această viaţă şi de al putea degusta.
….Bogdan
Ezereţ
…Mişto şi cu Vama Veche, dar la un moment dat ţi se ia de atâta băutură, sex, nebunii, etc. Sau nu ? Eu cred că nu…, dar să zicem că aşa e! În acest caz, poţi să schimbi peisajul şi vă propun o destinaţie apropiată – Ezereţ. Se afla la 19 km. de Vama Veche şi ajungeţi imediat, pentru că de obicei drumul este pustiu.
De cum intraţi în localitate o să vedeţi indicatorul cu “Restaurant Wild Duck”. Urmaţi-l şi în două, trei minute mergând pe un drum de pământ o să fiţi în fata locaţiei. Restaurantul în stil rustic, este construit din lemn, piatră şi dispune de o terasă foarte generoasă cu bar propriu şi piscină, loc de joacă pentru copii şi o mini grădină zoologică cu lebede negre, struţi, papagali exotici, etc. Ce o să vă încânte inima.
….Meniul este destul de stufos, dar atenţie la “turtele” (în loc de pâine) cu caşcaval, brânză, sau mixte. Prima dată când am ajuns aici m-am umflat cu turte de n-am apucat nici primul fel de mâncare. Apoi am stat toată seara să mă uit la masa plină, că de – nu mai puteam decât să deschid gura precum peştele fără să mai pot articula, sau înghiţii ceva!
Apoi vă recomand “picioruşele de puişori de baltă
pane” care sunt extraordinare, crocante pe dinafară, iar înăuntru moi de ţi se topesc în gură. Sau, iepurele, ori mielul care sunt pregătiţi în aşa fel încât să nu te mai saturi mâncând, sau pentru cine este în cură de slăbire: ardeii graşi copţi cu brânză prăjită, ori legume la grătar. E adevărat au şi salate, dar “păscutul” nu este vreo plăcere a vieţii mele aşa că nu ştiu ce să vă zic…
….Vinul pe care îl beau aici este invariabil “Enira Reserva 2006”, dar ultimele două dăţi mi s-a părut că a avut şi vremuri mai bune, aşa că mă abţin să vi-l recomand sau descriu.
P.S. La 4 km. de vama bulgară o să observaţi un indicator pe care scrie “Camping”. Dacă urmaţi acest indicator, ajungeţi bine-nţeles la camping, dar şi la o plajă virgină şi aproape pustie de vreo 4-5 km. Tot o plajă pustie mai este şi la Ezeret, sau imediat în apropiere – la Sharba.
….Vă doresc o zi frumoasă!
….Bogdan
.
.
Comentarii recente