Illustro

Scris la 1 august 2014 in Povesti despre vin | 2 comentarii

—Week-end plin în urmă cu două săptămâni la mare.
—Recital gastronomic, revedere cu prieteni dragi și degustări multiple de vinuri, care au pus ficații la grea încercare, cu tot cu fainoșag.
—Într-una din zile ne-am pus serios pe studiu alături de Cătălin A. si Cătălin M., luând în serie sticlele, precum popicele la bowling.
—Una din ele s-a lăsat mai greu și am tratat-o ca pe o teză sau cel puțin lucrare de control, studiind-o, atât pe timp de zi, cât și pe înserat. E vorba de Illustro Rezerva alb 2011, provenită de la frații noștri de peste Prut, de la crama F’autor. O combinație de chardonnay, reiesling de Rhin și sauvignon blanc, iar primul lucru care te atrage este eticheta sticlei cu inserția de tip hologramă, destul de atrăgătoare și neobișnuită.
—Pe timp de zi, la lumina soarelui și bine răcit nu ne-a spus prea multe, chiar dacă asocierile culinare au fost multiple. Fie scoici cu sos picant, bucațele de pui fripte, biban de mare, midii, pizza sau alte delicatesuri. Și pentru ca licoarea a fost baricată 12 luni, vinul trebuie mai întâi aerat. Dacă nu-și ia macar 20-30 de minute de aer, se deschide destul de greu. Apoi, trebuie sa vă spun ca nu trebuie servit la mai puțin de 10-11 grdC, pentru ca nu-și dezvaluie pedeantregul aromele. Și nici prea cald nu trebuie sa fie mediul în care se degustă, pentru că de abia seara pe racoare se destăinuie definitiv.
—Așa că am așteptat apusul soarelui în acorduri de saxofon de la Marttinez și alături de o farfurie de rapane cu sos de brânză, întregul cupaj a început sa ne vorbeasca în mod franc despre cele 60% chardonnay, 25% sauvignon și restul riesling. Nu zic să nu încercați și o rețetă simplă de-a amicului Costăchel, care ar fi mers la fel de bine. Illustro e un vin cu destulă complexitate, care necesită ceva conditii speciale ca să poți ajunge la aromele dulcege și mieroase de caisă și pară coaptă vanilată, dar și miere de salcâm. Totul e structurat destul de bine și cele 12,8 vol. alcool se descurcă armonios. Nu e un „vin de cursa lungă” pe căldurile astea de amiază, ci un vin robust care se bea liniștit, cu geaca pe tine la malul mării, în care lumănările aprinse, valurile din marea beznă și muzica din ce în ce mai molcomă îl fac și mai plăcut, iar înainte de al treilea pahar te anunţă politicos, ca un ilustru, că-i rost de somnic.
—Noapte bună Illustre, ne mai întâlnim noi, dar data viitoare vin cu lecțiile făcute.
—RaSto

Rieslingul de Rhine (aparut in revista vinul.ro)

Scris la 31 iulie 2014 in Povesti despre vin | 2 comentarii

Dacă tot ne aflăm în campania „Vara în Alb”, am hotărât ca astăzi să vă vorbesc despre un vin care ocupa un loc special în inima mea, şi anume Rieslingul.

Cu toate că numele lui este pur şi simplu Riesling, în titlul acestui articol l-am numit Riesling de Rhine, pentru a nu fi confundat cu Rieslingul Italian, soi foarte răspândit în ţara noastră, dar care nu oferă nici pe departe vinuri cu o complexitate atât de mare şi o evoluţie atât de frumoasă în timp.

Rieslingul, este soiul predominant din sudul Germaniei, cultivat în zona râurilor Rin şi Mosel şi este considerat de mulţi experţi cel mai nobil soi alb. Un sezon lung de dezvoltare şi apariţia botrytis-ului (mucegaiul nobil) ajută la producerea celor mai bune vinuri dulci din lume. De la Beerenauslesen (BA) şi Trocken-Beerenauslesen (TBA) vinuri foarte dulci din struguri culeşi târziu, până la cele demidulci sau demiseci precum Spatlesen şi Auslesen toate sunt excepţionale şi se maturizează cam în acelaşi ritm cu vestitele vinuri de Bordeaux. Dar, bine este că aceste rieslinguri vechi pot fi totuşi cumpărate la preţuri mai mult decât rezonabile.

Ce îmi place cel mai mult la aceste vinuri, este faptul că deşi sunt dulci, au o aciditate extraordinară ce te face să nu simţi acea dulceaţă apăsătoare. Ba din contră, alături de aromele pline de fructe exotice şi tăria alcoolică scăzută (7-11%), aceste vinuri sunt deosebit de plăcute şi răcoroase. Pot fi asociate de la carne albă, la fructe de mare, dar eu le prefer alături de mâncăruri condimentate, sau pur şi simplu ca vinuri aperitiv.

Acum, o să vă descriu cu cuvintele mele, un Auslese proaspăt din 2012, pentru a ştii la ce să vă aşteptaţi în momentul când deschideţi prima sticlă de Riesling adevărat:

Josef Reuscher Erben – Piesporter Goldtropfchen Auslese 2012

Este un riesling relativ ieftin – 5-6 euro/sticlă, din zona Mosel, cu o tărie alcoolică de 7,5%.

Culoarea este galben aurie şi foarte strălucitoare, de unde deducem desigur că aciditatea este ridicată (producătorul zice că ar fi de: 7,7 g/l)

Nasul debutează cu arome de miere de tei şi fructe (piersici, pere, gutui şi papaia). Apoi, continuă cu o uşoară mineralitate, puţin fân şi o abia perceptibilă undă de gaz. Aceste arome, mie personal îmi dau impresia că vin în straturi şi te fac să nu vrei să îndepărtezi paharul de la nas, aşteptând ca alte şi alte arome noi să iasă la iveală, iar şi iar…

Gustul: este în acelaşi ton cu aromele, mierea fiind cuvântul de ordine, apoi simţi parcă cum fructele dulci îşi fac încet loc. Deşi vinul este demidulce (zahăr rezidual 74,2g/l), nu lasă această impresie din cauza acidităţii mari, senzaţia oferită fiind una fresh şi sprinţara. Este un vin foarte echilibrat, cu corp şi o structură frumoasă, catifelat şi cursiv. Are un final foarte lung şi persistent. Un vin extraordinar de plăcut, uşor şi foarte băubil. Îţi poate bucura orice seară de vară, alături de mâncare, sau pur şi simplu ca vin aperitiv alături de prieteni. Ce să mai spun, mi-ar place că fiecare dintre voi, să încercaţi măcar o dată un Riesling, dacă nu aţi făcut-o până acum. Pentru că  eu de când l-am descoperit, sunt practic îndrăgostit de acest vin şi nu vreau să ne mai despărţim vreodată în această viaţă!

Bogdan

Piţi cu Charme

Scris la 28 iulie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Prin bunăvoinţa prietenilor de la M1 Crama Atelier, am primit o sticlă de Charme de la Mer Traminer 2013, ultimul roze scos pe piaţa de către aceştia.

De la început vreau să vă spun că m-a impresionat design-ul sticlei, fiind atât de atrăgător, că îţi vine să cumperi aceasta sticlă fie şi numai să o ai în vitrină. Felicitări creatorului!

Vinul are culoarea foitei de ceapă, strălucitoare (graţie acidităţii mari – de 6,35 g/l).

Aromele sunt extraordinar de frumoase, curate, începând cu trandafiri de dulceaţă, caise coapte, pepene galben până la tot felul de fructe exotice şi flori parfumate.

Gustul este în acelaşi registru cu aromele: caise coapte urmate de o mineralitate plăcută, care îi dă vinului în caracter fresh, răcoros. Este echilibrat (alcoolul – 13,5% nu iese în evidenţă), plăcut de băut şi are un final destul de lung. Din cauza acidităţii ridicate, nu prea am simţit în gust senzaţia de dulce (vinul fiind demisec – zahăr 7,2g/l), cu toate că nici dacă ar fi avut mai mult zahăr nu m-ar fi deranjat. Ba dimpotrivă, eu fiind un iubitor de Rieslinguri de Rhine cred că, încă câteva grame în plus de zahăr ar fi făcut acest vin extraordinar şi mai plăcut şi mai exotic!

Oricum, salut apariţia acestui vin pe piaţă şi la mine în răcitor! Cred, că nu o să aibă prea mulţi rivali vara aceasta pe litoral, fie că este vorba de restaurante, cluburi, sau baruri de pe plajă. Asta nu înseamnă că nu merge la un grătar cu prietenii, ori seara în Centrul Vechi al capitalei de exemplu. Eu l-am încercat acasă foarte bine răcit, în compania unui preparat numit „cocoşel năduşit la cuptor” cu care a mers excelent.

În schimb că să fiu sincer până la capăt, gândul m-a dus permanent la o seară fierbinte de vară în compania unei „Piţi”, ori mai multe. Fie ea „Piţi Clasico” care merge cu şampanie, „Piţi Clubing” care răspunde la vodcă cu Red Bull, sau „Piţi Cultura”care-l iubeşte pe Eminescu, bine-nţeles cel de pe „hârtia de 500”, toate ar aprecia acest vin. Iar eu, să nu fac decât să mă uit cum această licoare minunată o răcoreşte pe iubăreaţa Piti că o briză uşoară, catifelată, apoi îi schimba culoarea din obraji, o înfierbânta toată ca pe o pasăre de pradă ce sare cuibărindu-mi-se în braţe, apoi topindu-se uşor precum vata de zahăr pe băţ. Să o ţin aşa strâns la piept şi să privesc cum i se caţără dragostea în suflet, cum hainele-i alunecă uşor, apoi…

Vise frate, vise!

Bogdan

Ostoiți la Ostrovit

Scris la 24 iulie 2014 in Povesti despre vin, Slider | 2 comentarii

—A doua parte a excursiei enologice din week-end-ul trecut a continuat vizita la Ostrov.
—Plecați sâmbătă la 10.oo de la Eduardo Miroglio Winery, am mers de-a lungul zonelor viticole ale Bulgariei (pe lânga Sliven, Yambol și Sungurlare), am trecut munții și am ajuns peste „gard” de Silistra, la Ostrovit (Domeniile Ostrov).
—Aici, ne aştepta omul bun la toate, Andrei. Ghid turistic, istoric, administrator, şef de tavernă, dar cel mai simplu spus – omul de încredere, mereu amabil şi zâmbitor. Ne-a poftit la masă, pentru că aveam urechile lungite de foame dupa cei 320 de km, mai lungi decât toţi măgarii întâlniţi pe drumurile bulgăreşti.
—După pupături de grup cu Oana B., gazda noastă grijulie, ne-am aşezat la masa unde ne aştepta o ciorbă de peşte, din care răsărea un cap mare de crăpoiacă în fiecare farfurie. Nu mă omor eu cu astfel de delicatesuri, dar comesenii mârâiau admirativ, ceea ce înțelesesem că e de bine. Eu am dat atacul la plachia de crap, care asezonată cu mamaliga aburindă şi vinul din pahar, am produs un morman de oase în farfurie. Mă uit mai atent la vin şi ce să văd? Noutate maximă pentru mine: Chardonnay 2013 NAIADA. Cu o etichetă bleu-albăstruie reprezentând o sirenă în valuri. Surpriză mare, iar curiozitatea și toată atenția s-a mutat spre vin, astfel încât am devenit hipoacuzic preț de jumătate de sticlă. Aromă plăcută, cu tipicitate, iz de caise și tușă de citrice. Uitasem de plachia picantă și-mi ațintisem ochii în micul basorelief al lui Dionis – prezent peste tot în tavernă, căutând cele mai potrivite cuvinte pentru a reda notele de degustare. Fiind nebaricat (cum îmi place mie), simți gustul vioi și proaspăt ce devine mai pregnant spre grapefruit, puțin ierbos, cu tonuri de ușoară onctuozitate, dar caracteristica generală fiind de vin prietenos, agreabil și cu un post gust destul de lung. Aproape de 7 papioane, iar chardonnay-ul Naiada va face parte din gama nouă de horeca a celor de la Ostrovit și urmează a fi lansată în scurt timp.
—Am dat gata și plăcinta cu caise și ne-am îmbarcat în neobositul Opel Vivaro cei 8 adulți vizitatori și omniprezentul Andrei. Am vizitat crama de la Lipnița, viile, livezile de fructe (de unde n-am plecat fără câteva lădițe de piersici și caise), am dat ocol lacurilor Bugeac și Esechioi, ne-am închinat din mers la Mănăstirea Dervent și-am poposit câteva minute la noile vile în construcție de lângă vie. Ne-am așezat pe canapeaua semirotundă de piatră, privind în zare Dunărea, șlepurile și blocurile scorojite din Silistra. Aici am făcut cunoștință cu noile planuri ale Oanei: despre vinuri, enoturism, despre livezile de fructe, investiții și finalitatea lor. Am admirat locurile, toate încărcate de istorie străveche și munca plină de ambiție.
—Spre seară, după ce-am lăsat bagajele la hotelul Dionis (lângă Lipnița), ne-am „scoborât” spre tavernă, unde ni s-a pregătit un mic festin pescăresc, dar și o repriză prelungită de karaoke. Aici, amicii nostri Monica și Bogdan C. au insistat pe un cabernet reserve 2011, eu fiind atent mai mult la ce și cum cânta un nene (ce nu era din grupul nostru) cu fizic robust și bărbuța tunsă scurt, la finalul primelor 3 melodii, eu exclamând în șoaptă către amicul Dan B.: aduce a voce bisericească!.. și întreaga masă a izbucnit în râs, eu fiind singurul care nu știam că e preot. M-am scuzat politicos motivând că sunt la a doua sticlă de chardonnay, dar am fost felicitat pentru finețea urechii muzicale.
—Nu cunosc detalii despre cum s-a încheiat seara (!!), dar a doua zi, Andrei ne-a luat de proaspeți, dând cu noi o tură prin muzeul local și apoi o vizită ceva mai prelungită în  crama mică și laboratorul cramei. Aici am avut o nouă surpriză, pentru că gama Naiada continua cu o fetească neagră, dar și cu o crâmpoșie plăcută. N-am să insist cu ea, lăsându-vă pe voi să o descoperiți cât de curând.
—Ziua ar fi fost perfectă, dacă cei duși la pescuit, Bogdan, copiii, Dan și Bibicu ar fi luat pe lângă undițe și momeli, ceva gută, plute și cârlige. Eu eram pregătit să-i întâmpin cu multe sticle de vin, cutii și bidoane pentru un prânz pescăresc. Eh,.. n-a fost să fie, pentru că nici aici, la Ostrov, peștii nu se lasă prinși wireless.
—Am amânat petrecerea pescărească pentru data viitoare, luându-ne rămas bun de la un loc de poveste, oameni primitori și vinuri din ce în ce mai bune.
—Cele două zile de excursie enologică se încheie cam apoteotic: în loc de prânz bio pescăresc cu pește prins de amatori, am luat bacul peste Dunăre și lepădându-mă (pentru scurt timp) de pește și vin, m-am clătit cu 3 mici și o bere neagră Ursus pe o terasă la Chiciu. Deh, se poate întâmpla oricui pe căldură.
—Cu bine,
—RaSto
helpful photo by Dan Barabaș