Au înnebunit salcâmii

Scris la 23 martie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….E un cântec cunoscut al lui Tudor Gheorghe, v-ați prins, treaba cu salcâmii fiind doar pentru titlu.
….Dar caisul vecinului meu Dan, chiar a luat-o razna în ultimele două zile. De abia i-a tăiat 2-3 crengi și imediat a și înflorit. Gata a venit Primăvara.
….Numai că cine stă la casă știe că are o sumedenie de treburi de făcut la început de primăvară. Păi de scos florile din casă care au stat peste iarnă, de săpat felia de pământ de prin curte, de tăiat pomii (noroc de mine că am doar un cireș), sădit și udat florile. Apoi curățenie, tăiat și tocat corzile de la tufe, vopsit, reparat etc.
….Oricum, spectacolul floral merită tot efortul, deși nu e ușor. Iar pentru că temperaturile din week-end chiar au fost mari, trebuie să te hidratezi. Dar nu ca animalele, pentru că ieri a fost Ziua Mondială a Apei, așa că am băut vin, desigur.
….Totul era pregătit, adică la rece. Rose Lacerta 2013 (fostul Riviera). Hai să zicem și de vin ceva, că doar de-aia postăm! Tare frumoasă culoarea acestui blaufrankisch, ușor pală, plăcută. Mirosul e și el plăcut, de căpșunele și amestec de citrice, dar mai ales promițător. Gustul la prima impresie te poate duce spre un demisec, dar nu e deloc. M-am mai dus prin curte, am mai mimat munca și-am dat iar fuga în casă să mă mai lămuresc cum e cu gustul de căpșune și ceva pomelo, într-un frumos echilibru între aciditate și alcool (13,8% – tip Baniță). Până să mai toc câteva vreascuri, ajunsesem cu sticla la mai puțin de jumătate. Totuși, am apucat să observ structura bună, dar și eleganța, care e o constantă a vinurilor roze de la Fințești. Postgustul mediu îl duce la +7 papioane și devine un concurent serios pentru Centura Roze.
….Cu treaba aproape făcută, cu un vin agreabil și cu două zile însorite, închei un sfârșit de săptămâna admirabil.
….Noroc,
….RaSto

Degustare vinuri Crama Rotenberg

Scris la 19 martie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Aseară într-o atmosferă caldă şi foarte prietenoasă am degustat la restaurantul Rossetya din Bucureşti, câteva dintre noile vinuri de la Crama Rotenberg, asociate bine-nţeles cu delicioasele preparate culinare din această locaţie.

Am început cu noul Rotenberg Rose Ceptura, un vin cu o culoare frumoasă (un roz foarte, foarte pal), un nas elegant (ceva mai reţinut ce te îndeamnă să-l descoperi) şi un gust plăcut, fresh, poate doar cu alcoolul ieşind puţin în evidenţă (alcool 13,3%). Un vin bun pentru vară pe terasă, dar căruia nu-i bănuieşti structura puternică când îl priveşti şi de aceea personal l-aş servi alături de preparatele culinare.Nu de alta dar, mi-ar place să prind şi sfârşitul sticlei!

A urmat Rapsod Ceptura, un vin băubil, de servit zi de zi la masă. 50% din acest vin a fost baricat şase luni, 50% reprezintă vin proaspăt nebaricat. Am înţeles că se vinde în jurul sumei de 25 ron în retail, aşadar fiind făcut într-o ediţie limitată de 5200 de sticle, nu cred să stea prea mult pe raft.

Apoi, Menestrel 2009 (alcool 13,4%), baricat 12 luni şi Notorius 2009 (alcool 13,5%), baricat 18 luni, care vin dintr-o altă categorie, mai complexe şi cu o structură mai bună. Dintre cele două am apreciat mai mult Notorius 2009, care mi să părut ceva mai elegant şi mai “curat” în gust şi miros.

Piesa de rezistenţă însă, a fost sticla magnum: Rotemberg Merlot Ceptura 2008, care a fost senzaţional. Un vin atât de rotund şi plăcut în gură, cu visina acrişoara, finalul lung şi delicat, nu am mai băut de mult!

Per total, vinurile mi s-au părut interesante, şi de acum înainte o să le încerc mai des. Mai mult, rose-ul îmi va sta aproape în această primăvară şi vara, iar cu restul promit să încep lupta din toamnă!

Bogdan.

VinCE Budapesta 2014 şi Dunărea Albastră

Scris la 13 martie 2014 in Povesti despre vin, Slider | 2 comentarii

….1 martie. Budapesta. VinCE 2014. Wine Show.
….De Marţişor eram înscris la „excursia” de-a lungul Dunării – Blue Danube Wines– de la izvoare până la vărsare. Adică, în hotelul Royal Corinthia din centrul Budapestei, într-una din sălile amenajate,  am luat parte la un interesant masterclass susţinut de Caroline Gilby – Master of Wine din U.K., în care ne-au fost prezentate vinuri din 8 ţări: Germania, Austria, Slovacia, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Rep. Moldova. Excepţie de la traseu a fost Ungaria, care gazdă fiind, puteai să degusti pe holurile hotelului sute de vinuri. O altă excepţie ar fi faptul că deşi, Rep. Moldova nu se întâlneşte cu Dunărea, a fost luată în considerare deoarece este în proximitatea ei, pe când Ukraina, care are tangenţă cu un braţ al Dunării, nu are tradiţie sau crame de luat în seamă.
….Eram curios sa văd dacă MW Caroline Gilby are informaţiile corecte depre vinul românesc, pentru că de multe ori am citit sau am auzit destule confuzii despre România sau ce se face pe la noi. Până să ne vină rândul, alături de Mihai care n-a adus vinuldincluj, stăteam cuminţei făcând cunoştinţă cu vinuri din amonte de noi.
….Ideea de traseu viticol și prezentarea au fost extrem de plăcute și presărate cu acel fin umor britanic, o plăcere să asculți notele de degustare și impresiile Carolinei. Un lucru e cert cu acești MW: în afară de cunoştinţele lor despre vinuri şi experienţele şi documentările lor, au acel dar al povestirilor frumoase, dar mai ales ştiu să scoată şi să redea esenţa vinurilor într-o descriere elegantă, colocvială, scurtă și prietenosă, cucerindu-te.
….Ajunși la România, ne-a fost prezentat Domaine Ceptura Rouge 2009 de la Davino.
Am fost atent la scurta istorioară a cramei, descrierea vinului, prezentarea procentajelor de blend al vinului, localizarea pe hartă, descrierea zonei, a winemaker-ului și impresiile personale despre câteva soiuri cultivate in zona Ceptura. Bravo Caroline! Totul foarte corect și fără gafe sau omisiuni. Finalul prezentării a avut două direcții, fără a uita să menționeze că este o părere personală: „mi-aș dori ca în România să mai fie încă 30 de crame cu această calitate a vinului” și „nu cred în succesul soiului Fetească Neagră vinificat de sine stătător, ci mai degrabă stă în cupaje”.  Ei, aici ce poți să zici de gustul femeii, decât că trebuie să-i dăm mai multe variante să bea și poate o convingem să-și schimbe părerea despre soiul nostru.
….La final, nu pot să nu remarc 3 din vinurile gustate „pe traseu”: Rieslingul 2011 de la Egon Muller, Borovitza Gamza (cadarca) din Bulgaria și cupajul alb Aleksandrovic Triumf Barique 2012 din Serbia, cu care promit să-mi fac de cap cu primul drum în Serbia, pentru că noul meu amic Dusan Jelic de la Wines of Balkans, mi l-a rezervat la seara de Bring Your Own Bottle din Belgrad (26 martie) unde minim 40 bucăţi #winelover-i din Europa ne vom întâlni.
….Și sigur vă țin la curent.
….Noroc,
….RaSto

Cinci PAGANUS-i pentru infern

Scris la 12 martie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
….

…Nu știu dacă mai țineți minte filmul de război realizat în 1969 prin Italia (o coproducție, de fapt).
Un commando format din cinci soldați americani face praf o unitate SS de vreo 100 de oameni pentru a pune mâna pe nu știu ce plan „diabolic”. Din cei cinci se mai întorc doar doi, dar „mission accomplished”.
Probabil Stallone sau Bruce Willis nici nu ar fi avut nevoie de ceilalți patru, iar Chuck Norris sigur o rezolva de-acasă.
Acum să vedem cine sunt cei cinci plecați la lupta în primele doua luni ale lui 2014.
1. Sgt. Sam McCarthy – Paganus Fetească Neagră 2009.
Primul din cvintetul de Dealul Mare Urlați și cel care mi-a plăcut cel mai puțin. Luat din Auchan (poate că și aici a fost buba), este un vin cu 14 % alcool care cam deranjează chiar și după ce l-am am răcit ușor. Prim nas… de acetonă! Dispare destul de repede (noroc, că tocmai  mă uitam la unghiile soției, poate oja trebuia curățată), dar al doilea miros persistent, vegetal (de frunze de mușcată zdrobite) a însoțit vinul chiar și a doua zi. Culoarea (cam prea închisa) și corpul mediu nu cred că sunt prea tipice pentru soiul declarat. Ceva arome de fructe negre, vag și un pic de pruăa uscată. Tanini medii. Un postgust  mediu spre scurt. Preț mare pentru ce oferă – 35 lei.
2. Al Siracusa – Paganus Fetească Neagră 2011.
Un vin interesant (dar după o aerare serioasa în sticlă). Un nas dominat la început, de note vegetale. Culoare granat cu o ușoara tentă violacee. La rotire lasă „picioare” frumoase pe pahar ajutate și de 14 % alcool, surprinzător de bine integrat de această dată. Gust cu aceleași note vegetale (muscata este și aici prezentă), coacăze negre, prună uscată dar și o ușoară notă de lemn ars. Corp mediu spre light, tanini discreți. Destul de catifelat. Vinul promite și cred ca la anul va fi mai bun.
3. Johnny ‘Chicken’ White -Paganus Fetească Neagră 2007.
Aici este vorba de o reîntâlnire după doi ani. Din păcate aveam amintiri mult mai plăcute. Același procent de alcool (14 %), care este bine integrat. Ce m-a intrigat din start este culoarea ușor violacee, anormală pentru un vin care se vrea din 2007 (dar îmbuteliat in 2012), dar aceasta problemă a fost semnalată  și de alții. Nu am mai regăsit onctuozitatea și gustul acela mirific, dominat de fructe coapte, cu pruna uscată la rang de obersturmbannführer.  Reapare obsedant mirosul de mușcată (cred că s-au cam încurcat butoaiele pe la Urlați). Sincer, având în vedere ca l-am băut la scurt timp după primele doua versiuni prezentate, pot spune că nu diferă cu mult de 2011 (2009 sper că a avut niște probleme). Ca o curiozitate: a fost achiziționat la o lună după îmbuteliere, la 27 lei de la Casa Bacchus.
4. Nick Amadori – Paganus Merlor 2007
Surpriză plăcută a gamei. „Doar” 13,5 % alcool, insesizabil (aparent bineînțeles, ca după ce am golit sticla eram foarte vesel). L-am lăsat sa stea un pic la rece şi s-a deschis frumos după o oră. Nas fructat. Culoare granat. Corp mediu spre subțire. Gust dominat de vișine coapte şi spre final chiar prune uscate! Tanini medii. Postgust mediu. Un vin plăcut şi care se duce repede. A fost o surpriză plăcută si prețul:19.99 lei,  rezultat dintr-o lichidare de stoc…tot în Auchan!
5. Lt. Glenn Hoffmann – Paganus Cabernet Sauvignon 2007
Cred că a fost cel mai bun (cel puțin la ora actuală) din cvintet (șeful commando-ului).  Alcoolul (13,5 %) bine integrat. Un prim nas iodat, apoi apar fructele negre coapte. Culoare granat închis. Gust  de vin serios (mi-a adus aminte de un Soare 2008), combinat cu o surprinzătoare senzație de catifelare. Corp mediu, ca și postgustul. Nu mai sunt sigur de sursă, dar cred că din Carrefour!
….Acum rămâne întrebarea cine este Infernul? Piața? Ăla negru care respira greu? Vă las pe voi să ghiciți.

.