VinCE Budapesta 2014 şi Dunărea Albastră
….1 martie. Budapesta. VinCE 2014. Wine Show.
….De Marţişor eram înscris la „excursia” de-a lungul Dunării – Blue Danube Wines– de la izvoare până la vărsare. Adică, în hotelul Royal Corinthia din centrul Budapestei, într-una din sălile amenajate, am luat parte la un interesant masterclass susţinut de Caroline Gilby – Master of Wine din U.K., în care ne-au fost prezentate vinuri din 8 ţări: Germania, Austria, Slovacia, Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Rep. Moldova. Excepţie de la traseu a fost Ungaria, care gazdă fiind, puteai să degusti pe holurile hotelului sute de vinuri. O altă excepţie ar fi faptul că deşi, Rep. Moldova nu se întâlneşte cu Dunărea, a fost luată în considerare deoarece este în proximitatea ei, pe când Ukraina, care are tangenţă cu un braţ al Dunării, nu are tradiţie sau crame de luat în seamă.
….Eram curios sa văd dacă MW Caroline Gilby are informaţiile corecte depre vinul românesc, pentru că de multe ori am citit sau am auzit destule confuzii despre România sau ce se face pe la noi. Până să ne vină rândul, alături de Mihai care n-a adus vinuldincluj, stăteam cuminţei făcând cunoştinţă cu vinuri din amonte de noi.
….Ideea de traseu viticol și prezentarea au fost extrem de plăcute și presărate cu acel fin umor britanic, o plăcere să asculți notele de degustare și impresiile Carolinei. Un lucru e cert cu acești MW: în afară de cunoştinţele lor despre vinuri şi experienţele şi documentările lor, au acel dar al povestirilor frumoase, dar mai ales ştiu să scoată şi să redea esenţa vinurilor într-o descriere elegantă, colocvială, scurtă și prietenosă, cucerindu-te.
….Ajunși la România, ne-a fost prezentat Domaine Ceptura Rouge 2009 de la Davino. 
Am fost atent la scurta istorioară a cramei, descrierea vinului, prezentarea procentajelor de blend al vinului, localizarea pe hartă, descrierea zonei, a winemaker-ului și impresiile personale despre câteva soiuri cultivate in zona Ceptura. Bravo Caroline! Totul foarte corect și fără gafe sau omisiuni. Finalul prezentării a avut două direcții, fără a uita să menționeze că este o părere personală: „mi-aș dori ca în România să mai fie încă 30 de crame cu această calitate a vinului” și „nu cred în succesul soiului Fetească Neagră vinificat de sine stătător, ci mai degrabă stă în cupaje”. Ei, aici ce poți să zici de gustul femeii, decât că trebuie să-i dăm mai multe variante să bea și poate o convingem să-și schimbe părerea despre soiul nostru.
….La final, nu pot să nu remarc 3 din vinurile gustate „pe traseu”: Rieslingul 2011 de la Egon Muller, Borovitza Gamza (cadarca) din Bulgaria și cupajul alb Aleksandrovic Triumf Barique 2012 din Serbia, cu care promit să-mi fac de cap cu primul drum în Serbia, pentru că noul meu amic Dusan Jelic de la Wines of Balkans, mi l-a rezervat la seara de Bring Your Own Bottle din Belgrad (26 martie) unde minim 40 bucăţi #winelover-i din Europa ne vom întâlni.
….Și sigur vă țin la curent.
….Noroc,
….RaSto
Cinci PAGANUS-i pentru infern
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
….
…Nu știu dacă mai țineți minte filmul de război realizat în 1969 prin Italia (o coproducție, de fapt).
Un commando format din cinci soldați americani face praf o unitate SS de vreo 100 de oameni pentru a pune mâna pe nu știu ce plan „diabolic”. Din cei cinci se mai întorc doar doi, dar „mission accomplished”.
Probabil Stallone sau Bruce Willis nici nu ar fi avut nevoie de ceilalți patru, iar Chuck Norris sigur o rezolva de-acasă.
Acum să vedem cine sunt cei cinci plecați la lupta în primele doua luni ale lui 2014.
1. Sgt. Sam McCarthy – Paganus Fetească Neagră 2009.
Primul din cvintetul de Dealul Mare Urlați și cel care mi-a plăcut cel mai puțin. Luat din Auchan (poate că și aici a fost buba), este un vin cu 14 % alcool care cam deranjează chiar și după ce l-am am răcit ușor. Prim nas… de acetonă! Dispare destul de repede (noroc, că tocmai mă uitam la unghiile soției, poate oja trebuia curățată), dar al doilea miros persistent, vegetal (de frunze de mușcată zdrobite) a însoțit vinul chiar și a doua zi. Culoarea (cam prea închisa) și corpul mediu nu cred că sunt prea tipice pentru soiul declarat. Ceva arome de fructe negre, vag și un pic de pruăa uscată. Tanini medii. Un postgust mediu spre scurt. Preț mare pentru ce oferă – 35 lei.
2. Al Siracusa – Paganus Fetească Neagră 2011.
Un vin interesant (dar după o aerare serioasa în sticlă). Un nas dominat la început, de note vegetale. Culoare granat cu o ușoara tentă violacee. La rotire lasă „picioare” frumoase pe pahar ajutate și de 14 % alcool, surprinzător de bine integrat de această dată. Gust cu aceleași note vegetale (muscata este și aici prezentă), coacăze negre, prună uscată dar și o ușoară notă de lemn ars. Corp mediu spre light, tanini discreți. Destul de catifelat. Vinul promite și cred ca la anul va fi mai bun.
3. Johnny ‘Chicken’ White -Paganus Fetească Neagră 2007.
Aici este vorba de o reîntâlnire după doi ani. Din păcate aveam amintiri mult mai plăcute. Același procent de alcool (14 %), care este bine integrat. Ce m-a intrigat din start este culoarea ușor violacee, anormală pentru un vin care se vrea din 2007 (dar îmbuteliat in 2012), dar aceasta problemă a fost semnalată și de alții. Nu am mai regăsit onctuozitatea și gustul acela mirific, dominat de fructe coapte, cu pruna uscată la rang de obersturmbannführer. Reapare obsedant mirosul de mușcată (cred că s-au cam încurcat butoaiele pe la Urlați). Sincer, având în vedere ca l-am băut la scurt timp după primele doua versiuni prezentate, pot spune că nu diferă cu mult de 2011 (2009 sper că a avut niște probleme). Ca o curiozitate: a fost achiziționat la o lună după îmbuteliere, la 27 lei de la Casa Bacchus.
4. Nick Amadori – Paganus Merlor 2007
Surpriză plăcută a gamei. „Doar” 13,5 % alcool, insesizabil (aparent bineînțeles, ca după ce am golit sticla eram foarte vesel). L-am lăsat sa stea un pic la rece şi s-a deschis frumos după o oră. Nas fructat. Culoare granat. Corp mediu spre subțire. Gust dominat de vișine coapte şi spre final chiar prune uscate! Tanini medii. Postgust mediu. Un vin plăcut şi care se duce repede. A fost o surpriză plăcută si prețul:19.99 lei, rezultat dintr-o lichidare de stoc…tot în Auchan!
5. Lt. Glenn Hoffmann – Paganus Cabernet Sauvignon 2007
Cred că a fost cel mai bun (cel puțin la ora actuală) din cvintet (șeful commando-ului). 
Alcoolul (13,5 %) bine integrat. Un prim nas iodat, apoi apar fructele negre coapte. Culoare granat închis. Gust de vin serios (mi-a adus aminte de un Soare 2008), combinat cu o surprinzătoare senzație de catifelare. Corp mediu, ca și postgustul. Nu mai sunt sigur de sursă, dar cred că din Carrefour!
….Acum rămâne întrebarea cine este Infernul? Piața? Ăla negru care respira greu? Vă las pe voi să ghiciți.
.
Pe care le-am… băut
….Duminică, 23 februarie eram la Iaşi. Primisem o invitaţie să vizitez crama Gramma (Casa Olteanu). Ştiam o parte din vinurile făcute acolo şi aveam ceva informaţii în diferite 
variante despre istoria lor, dar documentarea de pe teren e sursă sigură.
….Din centrul Iaşiului m-a preluat tânărul Marian Olteanu şi-am urcat spre dealul Bucium până în comuna Bârnova, de unde imediat am ajuns la Casa Olteanu.
….Februarie nu e anotimp de descris peisaje, dar vara trebuie să fie foarte frumos aici, langă satul Vișan, unde părintele Gabriel Olteanu are parohia și pe care-l așteptam să vină de la slujbă. Până atunci, am dat iama în tancurile de inox și m-am desfătat când cu feteasca regală, când cu aligoteul, dar ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult a fost Cuvee Vișan. Parfumat de la feteasca regală, suficient de robust de la feteasca albă (40%), delicat și elegant de la aligote (20%). Am urcat în sala de degustare, neuitând să iau cu mine o carafă de cuvee. De sus venea un miros și mai îmbietor. De sarmale.
….Venise și părintele Gabriel și se pusese masa. După o scurtă închinăciune înainte de a-mi umple gura cu delicioasele sarmale, mi-am adus aminte de descrierile lui Radu Anton Roman de la PRO TV, în care numai descrierea-ți făcea poftă, ca să nu mai vorbim de imagini. Cum nu am talentul său, m-am repezit la noile etichete ce se vor lansa în scurt timp. E vorba de câteva lucrări ale lui Horatiu Mălăele și care vor face ceva vâlvă în lumea vinului după ce vor fi lansate. Povestea noilor etichete o să o auziti la lansarea vinurilor din recolta anului 2013, așa că nu o voi dezvălui aici, dar vă asigur că e interesantă.
….
După primele două sarmale, n-aveti idee cum curgea cuveeul! Ușor dulceag în atac, apoi sec bine de tot, remarci notele de ierburi și cârcei de viță, vinul fiind echilibrat și domol cu alcoolul (11,8%). Primește 7 papioane și aștept cu nerăbdare lansarea și evoluția la sticlă a vinurilor de-aici și n-am niciun dubiu că vara pe terase vor reprezenta prietenul de nădejde al serilor toride și al conversațiilor lungi, pentru că vinurile de la Gramma se vor vinurile conversației.
….Și nu-i de mirare că după dezlegarea la conversație, mi-am uitat ochelarii la cramă. Oricum, gustul bate văzul, iar asta e clar, pentru că în avionul de întoarcere spre București m-am dat în vorbă cu un parlamentar de Iași, pe care nici nu l-am întrebat cum îl cheamă pentru că nu-l vedeam prea bine.
….RaSto
Tihnă şi roze
….Trăim vremuri bune.
….Avem guvern nou, cu udemerişti mai mult in decât out, avem preşedinte nou la F.R. de Fotbal, avem samsari de fotbalişti după gratii, iar în pregătire alte sute de dosare pentru viitorii ocnași. Dar oraşul e plin de flori în pregătirea zilei de 8 Martie şi femeile sunt zâmbitoare pentru că şi-au pisat nuca pentu mucenici. Totuşi, vremea asta zemoasă nu-mi prea place, cu ploaie, bălți, vânt şi frig. Cam de rahat, dar nu de-ăla turcesc. Ca şi Băsescu în funcţie. Dar noroc că toate trec şi binele învinge. Întotdeauna. Toate sărbătoritele de 8 Martie știu că binele învinge. Pentru că vine primăvara.
….Şi pentru că toate-s la locul lor şi n-am niciun chef să mă pun la curent cu politica geo-strategică şi şucărul din Crimeea, 
mi-am pregătit la rece un roze proaspăt de la Liliac (Wine Company), din 2013 și mi-am propus să mă fac comod în fotoliu ca să văd un film vechi (din 1995) cu actriţa mea preferată: Kate Winslet. Iar asta, pentru că mai nou, asociem lucrurile care ne plac cu vinurile.
….Sense and Sensibility – Poveste, decor și costume tipic britanice, care te introduc în atmosfera din sud-vestul Angliei de la finele anului 1800 se potrivesc cu licoarea din pahar: o culoare de roze foiță de cepă, strălucitoare, clară și tentantă. Îl miros și-mi vin arome reținute de frăguțe și frunze de căpşune puţin coapte şi delicate. 
Totul decurge molcom și datorită vinului trec cam ușor peste intrigă, asta și pentru că tocănița mea picantă de rinichi cu fusilli era gata. Încep să apară piesele grele ale distribuţiei şi pe lângă favorita mea Kate, ies la rampă, precum starurile din film, notele gustative: atac teribil de plăcut și cu aciditate ridicată, mereu în acord cu aromele (Kate Winslet), mătăsos și cu eleganță (Emma Thopson), structură și robustețe blândă (Alan Rickman), vioi și zglobiu (Greg Wise) și un post gust soft de grapefruit ușor dulceag (Hugh Grant). Filmul ca și vinul e presărat de o mulțime de alți actori mari, cum au mereu englezii, așa cum și vinul poate să arunce o paletă foarte mare de exprimări, care în mare parte le găsiți în postarea cu accente sexy a amicului Mihai de aici. Eu l-am cotat la +7 papioane fără emoție.
….Filmul, dacă nu l-ați văzut, sunt convins că-l veți urmări cu plăcere, dar n-am putut să mă bucur pe deplin de happy-end, pentru că tocănița mea fiind prea picantă, vinul s-a dus cam dus repede, precum berea la meciuri mari și în loc să să fiu fericit de rolul mare făcut de Kate, mi s-au umezit ochii de necaz că s-a terminat vinul.
….Și cum mai toate filmele cu fata asta mi-au plecut, m-am bucurat să aflu că acestei mari actrițe i se va acorda Hollywood Star on Walk of Fame, ceea ce a mai făcut să-mi să-mi treacă necazul. Până la urmatoarea sticlă de roze Liliac 2013, la Centura Roze din mai.
….Noroc, tihnă și vizionare plăcută.
….RaSto
.
.
Comentarii recente