2 la pahar. Episodul 5. Azi, cu Izabela Barbu
….Ca să petreci bine Crăciunul trebuie să te antrenezi.
….
Și de dragul spritului Sărbătorilor de Iarnă am intrat “în cantonament” dându-mi întâlnire cu Izabela Barbu, cunoscută și sub numele de Jezebel – Crăciunița mea preferată. Așa că restaurantul Grinzi ne-a găzduit întâlnirea unde am făcut un scurt remember al întâlnirilor noastre, asupra debutului ca interpretă de muzică interbelică românească, fado, chansonette, muzică sud-americană, folclorică (Maria Tănase) , jazz standard și în curând tango și toate astea după momentul în care a spus ”adio bancă şi servicii financiare”! Așa că Iza (cum îi spun prietenii) a decis în 2009 să întâmpine criza ajunsă și la noi, cântând! Dar nu oricum.
….Pentru că atunci când, la insistențele unei prietene, am ascultat-o prima dată pe Iza la Clubul Spice, m-am dus foarte aproape de scenă să văd cu ochii mei dacă e adevărat ce aud. Și de-atunci „Je ne regrette rien” că am ascultat cea mai frumoasă „La vie en rose” pe care o ascultasem live in România. Dar un roze aveam și noi să-l descântăm la masă: Terra Romana 2013 de la S.E.R.V.E.
….
Iza este amatoare de vinuri roşii, dar nu mi-a putut refuza analogia cu chansonetta, așa că am luat vinul la buchisit, cu un păstrăv și un mille fois. Primul lucru care ne-a făcut plăcere a fost mirosul de frăguțe proaspete și amestecul lor cu ceva căpșune. Un miros de fructe de vară, carei îi cam ducem dorul, asta după ce-am decis împreună asupra culorii de ceapă la a 4-a foiță.
….Printre poveștile frumoase despre concerte trecute, am reținut că 1 Decembrie l-a petrecut la căldură, de Ziua Natională cântând în Muzeul de Artă din Tel Aviv, unde comunitatea originarilor din România s-a bucurat să reasculte cântece românești de odinioară, Iza promițând să revină la vară, când, probabil rozeul ăsta-și fi va terminat ultimele picături. Pentru că acest cupaj de fetească neagră cu merlot se bucură de vioiciune, aciditate ridicată și un echilibru foarte bun al alcoolului (de 13,5%). Are un gust de grapefruit roșu, cu alternanțele alea de dulce-acrișor, ceva pomelo, măr roșu proaspăt și mai ziceți și voi, că eu mi-am epuizat reperele. În niciun moment nu spui că e un vin foarte nou pentru că e foarte așezat, deși îi razbate prospețimea. Printre doi dumicați și 3 oase de păstrav am agreat asupra celor aproape 7 papioane și-l voi reîntălni cu drag pe unde-l voi întâlni.
….Până atunci, Iza se concentrează pe cântările sale (următoarea fiind de Revelion la Palatul Parlamentului) și pe proiectul său de suflet, lansarea unui disc cu muzica Mariei Tănase într-o variantă nouă,
dar nu vreau să dezvălui mai mult din surpriză. Iar cum o asemenea lucrare nu se face chiar ușor, ne ocupăm pe problemă, neuitând să punem la cale în februarie 2014 și o mare degustare prin care să ajutăm niște copii de lângă Fetești, Iza știind deja că Vinul face bine! Și poate se gândește și la o baladă marinărească napoletană, de care știe că-mi place.
….Spiritul Crăciunului ne-a atins complet, așa că aștept cumințel dublul eveniment din 7 ianuarie, unde Sf. Ion trece puțin pe planul trei. Prietenii știu de ce!
….La Mulți Ani tuturor!
….Jezebel & RaSto
2 păsăroi
….Tuturor cititorilor, susținătorilor și
colaboratorilor vin2.ro le dorim
multe împliniri în 2014.
Crăciun Fericit și numai vinuri bune!
….RaSto & Bogdan
Comenteaza
Un vin, doi producatori
….
Seară de GoodWine. Cine vă spune că activitatea de degustare pe perioada târgului începe la 10.oo și se termină la 17.oo, să nu-l credeți. Sâmbătă seara, prin amabilitatea lui Cătălin Păduraru și a lui Adrian Butuc, am participat la Casa Capșa la o degustare de vinuri portugheze în prezența a trei producatori care au avut un stand la GW sub embema Premium Drinks: Gil Regueiro – Quinta da Casa Amarela, Pedro Marta – Martha’s Porto și Jorge Coutinho – Alta Pontuação.
….Dupa două spumante interesante, a apărut un vin alb despre care țineam foarte mult să vă povestesc. Pe numele său de scenă II Terrior (Dois Terroir) și are o poveste tare specială. Vinul a fost prezentat de Gil Reguiero, owner-ul cramei Quinta da Casa Amarela, într-o portugheză ce ne amintea duios de o telenovelă, însă cu acțiune, suspans, umor și mai ales happy-end.
….
Povestea (în traducerea lui Adrian Butuc) sună așa: la o expoziţie cu vinuri, doi expozanţi cu standuri alăturate, ambii producători de vinuri, se sfătuiesc şi pun la cale să facă un vin împreună. Simplu. Experienţă aveau, posibilități nu mai vorbesc, însă lucrurile n-au mers chiar așa. Legea portugheză nu le permite să ducă strugurii la una din crame, pentru ca proveneau din „apelațiuni” diferite: Monção (Quinta do Regueiro din Melgação) şi Douro(Casa Amarela). Varianta rămasă era să facă fiecare vinul şi să-l asambleze la una din crame, așa că soiurile Alvarinho, Viosinho, Rabigato și Malvasia Fina au fost blenduite de Jean-Hugues Gros la Casa Amarela (Duoro). Ce-a ieșit?
….Cu o culoare galbuie de chardonnay, primul nas îţi dă senzaţia că eşti la cules pe o plantaţie de citrice. O combinaţie plăcută de arome de măr verde, ierburi, citrice proaspete şi soc, foarte apropiat de sauvignon. Gustul depăşeşte mirosul, fiind robust, direct, cu aciditate medie, dar elegant şi foarte plăcut. Nimic nu e strident sau ne la locul său, totul fiind armonios şi echilibrat. Probabil că asta vine din multitudinea de soiuri, unde fiecare a contribuit cu ceva. Post gustul e mediu spre lung, iar vinul este extrem de prietenos și de cursă lungă. Oricând îl recomand alături de un peşte bun, dar şi la cărnuri slabe cu salate proaspete. 
Dois Terroir se apropie de 7 papioane şi jumătate şi-mi va face plăcere oricând să-l întâlnesc, ceea ce vă doresc și vouă.
….Cu Casa Capșa, însă, aș dori să mă întâlnesc atunci când vor ieși din încremeneala anilor ’80-’90, când vor avea pahare potrivite pentru vinuri, decantoare şi când nu vor mai trăi din renumele anilor ’30, punând organizatorii de degustari în situaţii limită. Altfel, am petrecut o seara remarcabilă cu prieteni noi şi vechi, alături de o foarte plăcuta surpriză portugheză: un vin, doi producători, fiecare cu terroirul său.
Bebida saudável!
….RaSto
Foto by Roxana Popa
.
.
Comentarii recente