Pe urmele vinurilor antice. Episodul 2.                     Coasta Amalfitana

Scris la 14 iunie 2016 in Povesti despre vin | Un comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
—-Coasta Amalfitana se afla in sudul peninsulei Sorrento care separa Golful Napoli, la Nord, de Golful Salerno, la Sud. Intre localitatile Positano si Vietri  Sul Mare serpuieste o sosea foarte ingusta, de coasta, in care traficul este greoi din cauza italienilor care se incapataneaza sa pastreze doua sensuri si a turistilor care  ajunga  acolo cu masini cat mai mari (in special americanii care inchiriaza masini imense). Localnicii, insa, cunosc “lectia” si conduc, la orice varsta, scutere.  Dar chinul condusului si asteptarii in trafic se transforma intr-o placere datorita frumusetii de neegalat a peisajelor mare si munte, putand vedea prelungirea peninsulei Sorrento faimoasa insula Capri.
Intreaga zona este una de basm si face parte din Patrimoniul Mondial Unesco. Este faimoasa pentru turism, dar si pentru Bambagina (un fel de hartie folosita in Evul Mediu), Limoncello si Alici di Cetara. Peisajele generoase au fost decorul perfect pentru scene din numeroase filme (printre care “Under the Tuscan Sun” pe care sunt sigur ca iubitorii de vin l-au vazut).
Restaurantul Bacco(Bachus in Italiana) se afla in Furore, vis-à-vis de Crama Marisa Cuomo, undeva la 300 de metri peste nivelul marii cu o vedere panoramica de invidiat.
Este un restaurant slow food, care se afla de ani buni in recomandarile Ghidului Michelin, unde gasim bineinteles si vinurile la la crama sus mentionata, dar si o bogata selectie de alte vinuri. Proprietarii fac parte  din aceeasi familie, Cuomo. Meniul este bogat in specialitati de o simplitate si in acelasi timp extravaganta unice. Un meniu de “terroir” as spune J Spre exemplu pastele : fiecare tip de paste(toate facute in bucataria restaurantului) sunt acompaniate de delicatese locale proaspete( rosi cherry de Amalfi, scoici pescuite in dimineata respectiva, busuioc proaspat etc).
—-Pestele, tot timpul proaspat pescuit in dimineata zilei, gatit simplu, dar cu rafinament, este usor de asociat cu orice vin alb local.
—-Mi-au placut in mod deosebit   ‘Ndunderi di Minori, gnocchi cu ricotta facuti proaspat in bucataria Bacco cu vongole si pesto cu busuioc proaspat. Sunt sigur ca pentru aceste minunatii au poposit aici si Roberto Rosselini cu Anna Magnani (iubita lui dinainte de Ingrid Bergman) in timpul filmarilor pentru “L’Amore” prin 1948. Dar nu cred ca numai bucataria si spectacolul panoramic mare/munte i-a atras. Sunt sigur ca si vinurile locale si-au facut parte de farmec J Pentru astazi trecem in “revista” trei dintre ele:
—-Furore Bianco de la Marisa Cuomo (60% Falanghina, 40% Biancolella culesi manual in primele 10 zile din Octombrie) Un vin de o culoare galben pal, nas timid de flori albe, gust frumos citric, floral ,balansat de o aciditate mare- specifica zonei si un post gust persistent. La Restaurantul Bacco este 14 euro/sticla si 5 euro paharul.
—-Ravello Bianco de la Marisa Cuomo (60% Falanghina, 40% Biancolella culesi manual in primele 10 zile din Octombrie) De data asta este vorba despre un “terroir” diferit. Ravello se afla cam la aceeasi altitudine ca Furore dar mai spre nord-estul peninsulei Sorrento. Un vin de o culoare galben verzuie, nas fresh de lime proaspat stors, gust citric usor floral ,cu o aciditate mare si un post gust zglobiu. 14 euro/sticla si 5 euro paharul.
—-Furore Rosso de la Marisa Cuomo (50% Aglianico si 50% Per e’ Palummo-denumirea locala pentru Piedirosso despre care vom mai vorbi) Strugurii sunt culesi manual in a doua decada a lunii Octombrie, iar vinul este trecut 6 luni prin baricuri de stejar frantuzesc aflat la a doua utilizare(aici are loc si fermentatia malolactica) Vinul este de un rosu stralucitor, tanar, cu nas de cirese si fructe rosii care se regasesc si in gustul fresh alaturi de scantei reci de aciditate, ceea ce face din el un rosu usor de consumat chiar si vara. La Restaurantul Bacco este 14 euro/sticla si 5 paharul.

—Despre crama sapata in roca vulcanica si cateva vinuri rosii deosebite, in episodul urmator.

Mediterana din farfurie si vulcanul din pahar

Scris la 9 iunie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Intr-una din zilele trecute, in asteptarea binecunoscutei intrebari a consoartei “Noi ce mai mancam azi”?, eram ca sultanul din celebra poezie a poetului national, care :
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
—-Si astfel, imi amintesc de niste paste mai speciale luate din Auchan, care contineau un sos de anchois (urmasul celebrului garum de pe vremea Imperiului Roman) traditional pe coasta Amalfitana. Sosul care mi s-a parut adecvat a fost pe baza de pesto rosu cu ton, midii marinate si cateva anchois in ulei.
—-Urma, insa, evidenta intrebare: dar ce bem la aceste paste?
—-Ca niciodata stocul de vinuri albe  din “casa mia” este foarte generos in anul 2016, asa ca problema nu era foarte simpla. Totusi, am decis sa destochez din vinurile cu ceva ani in spate, ca sa nu risc o deversare la spalatorul din bucatarie. “Victima” sigura parea Juhfark 2013 (cu screwcap) de la un producator descoperit in urma vizitei din martie la targul de vinuri VinCe 2016 din Budapesta. Este vorba de Kreinbacher, de care auzisem lucruri bune si care s-au si confirrmat la targul amintit. Dar vinul de fata nu il incercasem, il luasem fara sa ezit dintr-un supermarket Spar, din apropierea garii Nyugati, la un pret  bun (aproximativ 30 lei).
—-Vinul are o frumoasa culoare ce aminteste de pepenele galben. Adulmecandu-l parca descopar un gutui ratacit printr-o livada de citrice. Prospetimea din nas ma intriga si face sa ma grabesc sa-l si gust. Si revelatie! Aciditatea intuita este acolo, conferindu-i vinului o prospetime incredibila. Parca aveam un suc de gutuie si citrice sorbit dintr-un pocal de bazalt, atat este de evidenta mineralitatea specifica soiului vulcanic din zona Somlo. Alcoolul este de 13%, dar mascat  cu mestesug.
—-Postgustul lung ma face sa regret ca nu am luat mai multe sticle. Brusc ma opresc din reverie si din degustat …ca ramaneau pastele pe uscat!.
—-Despre food and wine pairing, ce sa mai zic?!…nu voi ca să mă laud, nici că voi să va-nspăimânt,  dar a fost “perfetto”!
—-In concluzie un vin extrem de bun, care sigur va mai duce usor 2-3 ani. Direct din Crangasi, minim 87 pct.

O feteasca regala cu talent

Scris la 7 iunie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Mie-mi plac concursurile de divertisment televizate. Finala concursului Românii au Talent o așteptatam pentru ca aveam un concurent favorit. Așa că m-am pregătit…
—-Deschis vinul ce statea la rece de 3 zile, pus în tigaie cele trebuincioase… câțiva creveți și legume trase în mult unt pe lângă un cățel de usturoi. Am avut noroc cu pauzele lungi (chiar exagerate) ale postului tv, dar așa se-ntâmplă mereu la transmisiile în direct.
—-Vinul? O fetească regală proaspătă (2015) de la Prince Știrbey. În amintirea unei regale foarte bune (2012, cred) degustate în trecut, am zis să mai vedem ce vinuri bune din soi românesc a facut Oliver de curând? Trec peste culoare pentru că paharul era plin de broboane fiind cam rece, și poate de aici aromele mai reținute, dar placute de caise, ceva piersici și mai ales de mere verzi. Și în gust începe bine, cu un atac citric sec, elegant și vesel precum o rochiță de vară în vânt…Tipicitate de soi? Da, de la cap la coadă. Iar în combinație cu creveții, chiar făcea pereche bună. Alcool potrivit bine (12.5%), aciditate mare-mare, post gust mediu și mai ales echilibru. Licoarea o văd pe la 7 papioane/8, dar după 3-4 luni, sigur se duce ceva mai sus.
—-Cât despre concurent… puștoaica de 13 ani, Laura Bretan, cea pe am si votat-o și care cred că a meritat din plin să câștige, a fost cea care a luat marele premiu. Ce voce!!
—-Seară perfectă, cu o voce care te unge pe suflet și un vin forte plăcut.
—-Cu bine,
—-RaSto

Pe urmele vinurilor antice. Episodul 1: FIORDUVA

Scris la 2 iunie 2016 in Povesti despre vin, Slider | Un comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.

Pe urmele vinurilor antice. Episodul 1 : “FIORDUVA”
—Am aflat despre Marisa Cuomo si vinurile ei in vara anului 2015 cand am petrecut o noapte in Agerola, in varful muntelui, pe Coasta Amalfitana, la sud de Napoli. Cautam vinuri din soiuri antice si “vânam” viile nealtoite pe radacini americane, intr-un cuvant… prefiloxerice. Am gustat niste vinuri locale si cineva mi-a recomandat “FIORDUVA”.
—Nu mai auzisem de acest vin. Entuziasmat ca m-a surprins cu ceva nou, cel care mi-a recomandat FIORDUVA (tot un iubitor de vinuri, un cunoscut sportiv local care a deschis un hotel si un restaurant in urbea natala, Agerola) a inceput sa imi povesteasca cat de bun este acest vin, ca este “mandria” regiunii si toti cei care fac vinuri pe Coasta Amalfitana se uita la acest vin cu respect si il considera “port drapelul” vinurilor din regiune. Mi-a spus ca este un vin alb… What?! Cum eu eram un bautor de vin rosu, am fost destul de rezervat. Totusi, (ma tot gandeam ce vin poate sa fie de il lauda toata concurenta), am cautat pe internet si am facut o rezervare pentru o degustare. Degustarile se fac peste drum de crama, la Hotel Bacco (Bachus italian) din Furore. A doua zi la pranz m-am prezentat la “treaba”. Hotelul Bacco este fabulos amplasat cu o vedere superba asupra fiordului Furore si a unei bune parti din Coasta Amalfitana. Pe terasa deschisa am inceput degustarea vinurilor cramei asociate fiecare cu un fel de mancare.
—Bucataria Bacco este o bucatarie fantastica cu retete stravechi pastrate in familie de multe generatii. Restaurantul lor este o aparitie obisnuita in Ghidul Michelin. “Mare e Monti”, “Vini Estremi”, aceste expresii insemnand mare si munte in acelasi timp, vinuri din struguri crescuti in conditii extreme, toate acestea iti vin in minte cand ajungi acolo inca dinainte sa gusti vinurile.
—Astazi voi vorbi doar despre Fiorduva, despre restul vinurilor, despre vizita in crama sapata in roca vulcanica/tufo (intr-un loc ce apartine patrimoniului mondial UNESCO) si despre bucatele locale transformate in arta.. in curand, cu ingaduinta publicului cititor.
—Fiorduva, un asamblaj din 3 soiuri prefiloxerice : Fenile, Ginestra si Ripoli. Strugurii sunt crescuti in pergole pe terase situate pe versantul sudic la altitudini cuprinse intre 300 si 550 metri peste nivelul marii, si culesi (manual bineinteles) in ultima parte a lunii Octombrie. O mare parte din vita de vie isi pastreaza radacinile prefiloxerice, cele mai batrane exemplare fiind estimate la 140-150 de ani. Nici cele mai tinere nu sunt altoite pe radacini americane, din simplul motiv ca filoxera nu a ajuns pe aici. Culoarea vinului este un galben stralucitor care, chiar si pe inserat, emana parca stralucirea soarelui. Vinul este onctuos, lasand urme serioase pe pahar. Nasul este parfumat cu flori albe, miere, nuca de cocos si vanilie. Te-ai astepta la un vin dulce, de desert. Surpriza! In gust se simte mierea din flori de lamai si portocali, vanilia, miezul de nuca, dar este totul perfect echilibrat de aciditate care se simte sub forma sucului de lime proaspat stors intr-un pahar de cremene si un praf de sare de mare ce raman in postgust minute intregi. Un vin de meditatie, la munte si in acelasi timp pe malul marii.

Festivalul de vinuri RO-Wine

Scris la 26 mai 2016 in Povesti despre vin | Un comentariu

—-Prima editie RoWine (The Wine Festival of Romania) s-a desfasurat week-end-ul trecut la Fratelli Studios, pe malul lacului Tei, o zona cu o mare concentrare de cluburi exclusiviste, dar poate nu atat de usor accesibilă.
—-In ciuda unor campanii vehemente initiate pe o retea de socializare de persoane care se cred miezul din dodoașca vinului (cu sustinerea in blind de catre câțiva cu orgolii lezate) indreptate in special asupra organizatorului, Marinela V. Ardelean, evenimentul s-a bucurat de o prezenta numeroasa a producatorilor romani importanti (32), dar si cu nu mai putin de 28 de participanti de afara (Argentina, Bulgaria, Elvetia, Franta, Italia, Republica Moldova).
—-Au existat doua tipuri de bilete de acces la festival: biletul standard de 100 de lei si biletul VIP de 250 de lei  (care a inclus accesul suplimentar la o selectie de vinuri cu o vechime de peste 10 ani, care aproape ca nu mai sunt disponibile la vanzare). In consecinta au fost practic doua săli distincte în care s-au făcut degustarile: cea mai mare, unde erau standurile tuturor producatorilor participanti si a doua in care se aflau vinurile exclusiviste si unde se putea lua si masa. Ideea separarii celor doua sali de degustare a fost una foarte buna, nepunand producatorii in situatia delicate de a ii explica unui vizitator ca ‘’nu are voie’’ sa deguste o anumita eticheta deoarece biletul achizitionat nu o include.
—Spatiul ales pentru cei 60 de producatori a fost foarte potrivit si aerisit, neexistand niciun moment senzatia de sufocare datorita apropierii standurilor. Organizatorii au ales o solutie interesanta, toate standurile (din lemn si alte materiale de buna calitate ) fiind identice, astfel încat cramele mai mici s-au aflat la egalitate cu cele mult mai potente din punct de vedere financiar. Or fi mustăcit unele orgolii, dar era clar de la inceput ca aceasta varianta nu putea multumi pe toata lumea. Ca sa carcotesc un pic (desi si unii producatori au semnalat acest aspect), poate ca ar trebui ca albul sa fie culoarea dominanta (corelata cu o lumina artificiala mai adecvata), astfel incat sa permita o evaluare cat mai corecta a culorii vinurilor. Pe dealta parte, coborârea spoturilor pe fiecare stand, punea în valoare reprezentanții producătorilor și făcând din fiecare vin o mică vedeta.
—-Sentimentul de egalitate a persistat, numarul de etichete fiind limitat la maxim 5 (desi parca am vazut ca unii nu prea au respectat regula, aducand chiar 7-10 vinuri diferite), selectia fiind astfel destul de riguroasa, toti producatorii venind cu cele mai bune vinuri. Cu toate acestea cred ca nici 3 zile nu erau suficiente pentru a trece prin toate vinurile expuse.
—-Un lucru bun si extrem de practic a fost posibilitatea schimbarii paharelor la standuri, ca să nu fie nevoie de clătirea permanentă a acestora (desi existau carafe cu apa la fiecare stand). De asemenea, de un mare succes s-a bucurat microstand-ul unui producator de paine, acesta terminand “probele” cu mult inaintea producatorilor de vin! .
—-Salonul VIP, mult mai linistit, avea mai degraba un aer de club, cu doua baruri: unul unde erau aliniate vinurile de colectie si spumantele de la 9 case din zona Champagne si altul unde erau paharele de schimb (cu o clasa peste cele din salonul standard), apa si unde se puteau servi unele platouri cu branzeturi si carnuri. Bineinteles ca erau si mese si canapele unde se puteau degusta in bune conditii vinurile alese. Si aici parca se simtea nevoia unei iluminari mai intense.
—-Aam Am insistat in principal asupra vinurilor rosii noi, nedegustate pana acum , insa am incercat si cateva albe si rose-uri si am avut si unele reintalniri…de aprofundare J .
—-Primul contact a fost cu vinurile cramei bulgare Katarzyna unde am remarcat un rose din Merlot (Le Rose 2015).
—-Crama Cepari  a venit cu 3 vinuri rosii destul de reusite (un Negru de Dragasani tanar -2014- dar abordabil inca de pe acum, un Cabernet Sauvignon 2013 si un asamblaj Cabernet Sauvignon cu Merlot care este mandria cramei).Au primit felicitări, însă, și pentru Cramposia și Rozeul din 2015.
—-Crama Vitis a venit cu doar doua vinuri din gama Aristrocrat (imbuteliate la Halewood…fiind disponibile prin reteaua Winery Outlet), eu remarcand Tamaioasa Romaneasca vinificata in sec si Feteasca Neagra foarte proaspata, cu un corp mediu, aciditate buna, arome foarte placute de fructe negre si note florale, de violete.
—-La Salina a aratat o noua expresie de Sauvignon Blanc, elegant, cu aciditate ridicata, vegetal, avand o mare tipicitate de soi si un gust echilibrat. Rose-ul 2015 era si el placut, fructat, cu o intensitate a aromelor si o expresivitate mai bune decat anul anterior.
—-Balla Geza m-a fascinat cu Cadarca 2012 si Cabernet Franc-ul 2011 (ambele din gama Stonewine), dar cireasa de pe tort a fost Cuvee Aradinum. Juicy Clarus din mustoasa n-a trecut nici el neobservat.
—-Vecinii din Minis, cei de la crama Elite Wine au avut curaj aducand la targ vinuri din 2006-2007, dar care s-au prezentat surprinzator de bine, mai ales ca erau realizate cu o tehnologie destul de invechita, dar vechimea viilor (28 ani) si-a spus cuvantul.
—-Clos de Colombes a avut doua vinuri care m-au impresionat in mod deosebit: Omulet de Lemn si Cuvee Renaissance Syrah. Albele… și ele la înălțime – Sauvignon-ul si Viognier-ul.
—-La Petro Vaselo m-am reintalnit cu Ovas 2011. Si mi s-a parut din nou excelent! De Ovas 2009 incercat printre VIP-uri nu mai amintesc, ca ma apuca plansul ca nu se mai gaseste.
—-La Davino m-am izbit de unele vinuri cu care as vrea sa ma reintalnesc peste minim 3 ani (Monogram 2013, Domaine Ceptura Rouge  si Flamboyant 2012), cam la toate, bandu-le, avand un sentiment de pruncucidere (ceva mai putin poate la Monogram 2013).
—-La Vinarte am incercat doar Prince Mircea 2012 si Prince Matei 2010, ambele foarte reusite.
—-Apogeum-ul  (anul II) de la Domeniile Tohani cred ca mai trebuie sa stea un pic, fiind parca sub prima versiune. Noutatea: spumantul roze!
—-Trecand la straini, am remarcat la italienii de la Crama Castello di Neive(zona Langhe, Piemont) doua Barbaresco din 2012: Santo Stefano si Gallina (intre 23-27 euro).
—-Cordano a punctat cu doua Montelpuciano D’Abruzzo: Trinita 2010 (in jur de 15 euro) si cu magnificul Santinumi Riserva 2009 (cam 27 euro).
—-Costaripa din Lombardia a adus vinuri rosii lejere, bazate pe soiul Groppello, unul mai tinerel si de cursa lunga- Campostarne-  si altul ceva mai viguros Maim 2011.
—-Crama Gattavecchi din Montelpuciano a venit cu multe minunatii, dar amintesc  doar unul (care mi s-a parut vinul targului): Poggio alla Sala – Il Torino 2004 (selectat din miniverticala 2003-2005…din salonul VIP).
—-Argentinienii de la Bodega Mauricio Lorca au avut doua super vinuri: Gran Lorca Poetico Petit Verdot 2009 si (special guest star) Inspirado Blend 2009, un vin fabulos.
—-Pe cei de la Bodega Enrique Foster i-am remarcat in salonul VIP cu un incitant Malbec  Edicion Limitada 2009.
—-Francezii de la Chateau Sainte Marguerite m-au vrajit cu un roze tipic Provence: Cuvee Symphonie Rose 2015 din Grenache si Cinsault (din vii de 80 de ani!)
—-Château la Verriere puncteaza cu tripleta alb, rose si rosu, toate placute, lejere, de cursa lunga. Revenirea “păsăricii” fiind, deja, remarcată.
—-Foss Marai cu un spumant tip Prossecco (nu il puteau numi Prossecco deoarece strugurii proveneau din alta zona ce nu era cuprinsa in cadrul DOC-ului plus ca si soiul era altul) din Pinot Grigio foarte parfumat, cu arome intense de mar verde si note florale, gust intens si postgust destul de lung.
—-La bulgarii de la Eduardo Miroglio m-am aruncat asupra lui Soli Invicto 2010, dar ori eram spre final si obosisem, ori l-am speriat, fiindca mi s-a parut cam retinut in exprimare, nefiind prea impresionant.
—-In concluzie pot spune ca targul a fost mult mai selectiv decat cele organizate la noi pana acum, atat din punct de vedere al publicului cat si al vinurilor. Practic am avut parte de o concentrare mare de vinuri bune si foarte bune si acest aspect este cel mai important. Normal mai sunt unele aspecte de remediat (inclusiv o publicitate si chiar o transparenta mai mare ar fi de dorit la editia viitoare).
—-Felicitari ideii, proiectului, susținătorilor, Marinelei si asteptam cu interes editia a doua a Ro-Wine!
Bogdan D., Eleonora R., RaSto & Bogdan Caracaleanu