BBQ. Monumental
—-Veciunul meu a inaugurat gratarul!
—-Nu stiu daca a vrut sa replice monumetul de la Marasesti, dar i-a iesit cel mai frumos gratar din Chitila pe care l-am vazut. A renuntat la panglici tricolore si sampanie, dar am substituit totul cu o sticla magnum de Milenium alb 2013 de la S.E.R.V.E. Marea butelca provine din perioada Pastelui, ca Iepuras dolofan primit cadou de la producator (multumesc!).
—-Evenimentul merita imortalizat. S-au aruncat in lupta pe gratar prea multe, drept test de anduranta ca la poduri inainte de inaugurare… Scurta ploaie de 10-15 minute ne-a racorit nitel, dar ce ne-a si intaratat! Mi-au ramasa in minte mai ales scrumbiile, un remember din aprilie anul asta.
—-Mirosul placut staruitor al scrumbiilor nu ne-a pacalit la aprecierea aromelor vinului. Fructat, ademenitor, placut anuntand notele citrice completate de ceva pepene galben. 
Si daca suntem in zona inotatoarelor, am insistat pe o caracatita … dintr-un muschiulet de porc… sa nu zicem ca n-am cinstit vinul si gratarul cu fructe de mare. Pozele exprima multe despre apetitul meu pentru gastronomia cu scufundatoare mediteraneeane…
—-Important a fost ca vinul ni s-a parut cam putin. Dar asa se intampla cand te intalnesti cu ce, cu cine si cand trebuie. Combinatia de sauvignon , riesling si chardonnay e reusita. Suficient de fructat, atac aparent dulceag, molcom, corp mediu cu aciditate potrivita, iar tentaculele au facut pereche cu alcoolul (maricel), insa bine ascuns. +7 papioane au onorat vinul si „locomotiva” de caramida, care cred ca se inscrie la categoria de impozit pentru „constructii speciale”.
Cu bine,
RaSto
Prima crama – prima licitatie!
In primul si in primul rand, doresc sa va transmit salutari din insorita Grecie!
Va asigur ca aici totul este minunat: soarele straluceste in fiecare zi, apa este perfecta pentru baie, tavernele sunt mai primitoare ca niciodata, iar motorina mai ieftina decat in Romania, ori Bulgaria. Grecii sunt numai „miere” si isi asteapta cu drag oaspetii, chiar daca traiesc cu nesiguranta zilei de maine. Nu lasa nicidecum sa se vada acest lucru, pentru a nu te indispune cu problemele lor catusi de putin, iar din punctul de vedere al turistului strain – este mai bine ca niciodata. Am platit cazarea si ceva mese la restaurant cu cardul, benzina, e adevarat – numai cu cach, dar parca peste tot preturile sunt mai mici, iar mie personal nici prin gand nu-mi trece sa ma intorc curand in Romania.
Vizita in Grecia am inceput-o din nord, mai exact din zona Drama, iar dupa o zi, doua de relaxare am purces la turul cramelor. Va voi tine la curent cu fiecare crama vizitata si vinul care noua ni s-a parut deosebit.
Prima crama castigatoare a fost – Ktima Pavlidis. Podgoria si crama sunt situate in valea ingusta dintre muntii Falakro si Menikio – aici aflandu-se conform legendelor – leaganul Zeului Dionysos. Strugurii beneficiaza de un microclimat mai special, noptile de vara fiind racoroase, iar zilele nu foarte toride. Aceasta, impreuma cu tehnica ultramoderna folosita in crama si mainile dibace ale oenologului, au facut ca vinurile sa fie foarte apreciate in general, dar si de noi la degustare. Pentru a arata ca si noi Romanii avem vinuri cu care ne mandrim, cadoul meu pentru oenologul cramei domnul Paragiotis Kyriakidis a fost o sticla de Fereasca Neagra La Cetate 2011, de la Crama Oprisor.
Vinul din aceasta crama, care atat pe mine cat si pe prietenul Horia Hasnas, ne-a impresionat a fost Emphasis Assyrtiko.
Facut dintr-un soi de struguri specific Grecesc, numit Assyrtico, vinul este deosebit, atat prin calitatea si frumusetea aromelor florale, citrice, cat mai ales prin echilibrul gustativ de care da dovada. Un vin cu o aciditate frumoasa, mineral si care exprima un puternic caracter al locului.
Asa cum am promis, am cumparat o sticla din acest minunat vin, l-am rugat pe domnul Paragiotis Kyriakidis sa o semneze, iar acum pentru voi – cititorii acestuiblog o vom scoate la licitatie, pornind de la pretul de achizitie.
Din acest moment, consider licitatia deschisa si va incepe de la pretul de 45 ron pentru acesta sticla cu semnatura. Durata de desfasurare a licitatiei este de doua zile si va lua sfarsit sambata 4 iulie 2015 ora 24.00. Cine doreste sa liciteze pentru acest vin, rog sa o faca direct, in cadrul comentariilor acestui articol pe blogul vin2.ro si nu pe paginile de facebook.
Vinul va fi inmanat personal, dupa 16 iulie data revenirii noastre in tara, intr-o locatie pe care o vom anunta ulterior.
Va urez succes tuturor!
Bogdan
Comenteaza
AAA – Attitude At Altitude
—-Ne-am făcut un obicei, noi aștia de la vin2, ca alături de colaboratori, să luăm câteva vinuri de curând apărute sau recent medaliate și să le degustăm. Să le discutam, să le punctam și la final să scriem despre ele, dacă ne plac.
—-Cercul amicilor noștri s-a mărit, iar locurile de întalnire propuse au devenit din ce in ce mai interesante. Fiți atenți, că treaba devine serioasă! 
—-La ultima degustare a grupului (din 9 iunie) ne-am strâns 9 winelover-i alături de vinuri abia lansate pe piață, iar locul de debate a fost chiar la înalțime – SkyTower din București, etajul 34, așa că am denumit întalnirea AAA – Attitude At Altitude.
—-Greul organizării l-a dus Eleonora (aka Marelli Wines), toți ceilalți așezându-ne ca mimozele la poză, la dus paharul la gură și la dat cu părerea despre vinuri și ambianță. Dar să știți că nici asta n-a fost ușor, pentru că am avut de punctat două vinuri albe și două vinuri 
roșii, iar la altitudinea de aproape 100 de metri, se putea lăsa cu înfundat de urechi…
Pentru acomodare, Eleonora ne-a administrat un spumant Eduardo Miroglio brut rose (din galeria de medaliați la BIWC 2015) și o brânzică mai specială, ceea ce ne-a făcut să ne simțim ca la business class pentru o vreme.
—-Pe scurt despre vinuri, că nici noi n-am avut prea mult timp de fâlfâială…
Brâncoveanu alb 2013 – un cupaj din riesling italian, sauvignon blanc și feteasca, comandat de Alexandrion Grup la crama Davino și cupajat de Liviu Grigorica. Eticheta încărcată de istorie, idee frumoasă, intenția la fel, echilibrat, dar nu ne-a luat amețeala și s-a inscris la 6,5 papioane.
—-Din cauza comentariilor interesante pe blogosfera de vin, al doilea alb din stratosferă a fost Făurar alb 2014. Aici lucrurile s-au înviorat brusc… mmmmm… da, frate!… ca lumea…- expresii repetate ale îmbarcaților de la 34. Nas de sauvignon 90%, totul așezat (aciditate, alcool), persistență, plăcut… se duce la 7 papioane. Aici, prețul și noua abordare a lui Bogdan Costachescu anunță un hit de vară.
—-Din decantor hai și cu primul vin roșu: Vin de Sommelier. Excelentă idee a amicului nostru Marius Stoica, interesanta și abordarea cupajului din cabernet și merlot de 2013, blenduite după gustul autoului la Budureasca. Destulă vanilie din stejar pentru un light body a fost concluzia noastră, dar cele aproape 6,5 papioane îl îndreptățesc pe Marius să-și continue munca și visul. Baftă!
—-
Brâncoveanu roșu 2012. Începe bine, plăcut olfactiv și echilibrat. Cabernetul, merlotul și feteasca se completează bine, ceea ce împreuna fac un vin rotund, dar ne-am fi dorit o persistență mai mare și un finish mai lung. Stă mai bine la potențial, dar acum l-am apreciat la minus 7 papioane din 8.
—-Ce-a fost mai ușor a trecut, dar să găsim pe cineva să facă o poza tuturor în stratosferă a fost cel mai greu. Așa că tot la gazde am apelat, amabila Ramona întelegand până la urmă de ce ne-am inșirat ca rațele dând din mâini la cameră. Eram avioane…
—-De-acolo de sus, cu vinuri sau nu, Bucureștiul chiar arată bine și-ar merita să revedem mai mult locurile frumoase ale sale și mai de aproape. Noi promitem să o facem.
—-Cu bine,
—-RaSto
2 la pahar. Azi, cu Dr. Pande Lazarevski
—-La gala decernării premilor IWCB de anul astă, 6 medalii de aur și 3 de argint au fost castigate de vinurile din Macedonia. Așa se face că am avut ocazia să îl cunosc cu pe 
Ambasadorul Republicii Macedonia la București. Apoi, am avut bucuria să particip la o degustare de vinuri de la crama Bovin la sediul ambasadei, loc unde începusem o discuție cu Excelența Sa Dr. Pande Lazarevski asupra unor idei pe care am reușit să le dezvoltăm la ultima întalnire, cu ocazia unui prânz la restaurantul hotelului Berthelot, din apropierea ambasadei.
—-A fost rândul meu să pun la dispoziție vinurile, selecția nefiind deloc ușoară, pentru ca dl. ambasador cunoaște multe din vinurile noastre. Fan declarat al vinurilor roșii, m-a averizat ca feteasca neagra este vinul său preferat de la noi. 
Și pentru că anul acesta s-au împlinit 20 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între România și Macedonia, nu puteam tocmai eu să produc un ”incident diplomatic”, doar că pe lângă feteasca neagră, am adus și un vin alb, ca start al prânzului light pe care l-am început: Rusalca Alba 2014 de la Crama Oprișor. Legenda rusalcelor – nimfele slave din adâncul râurilor și lacurilor care ademeneau tinerii bărbați frumoși – a fost doar amintită, pentru ca în prezența prepartelor din pește și pui ne-a ademenit cupajul (sauvignon, chardonnay și pinot gris) din Mehedinți. Ne-am așezat mai bine și printre câteva guri din vinul pe care-l consider foarte bun (darorită acidității ridicate și a prospețimii – potrivind aproape de 7 papioane), am aflat despre Dr. Lazarevski că a predat Politici Publice la Universitatea din Skopje, nu înainte de a avea o experiență americană la Universitatea din Pittsburg. 
—-Am aflat, spre bucuria mea, că nu exista județ din Romania pe care să nu-l fi vizitat, că a cunoscut profesori și studenți din 13 universități din țară și cunoaște bine 11 Arhiepiscopii, macedonenii fiind majoritari creștini ortodocși. Oare câți români se pot lauda cu asta, ținând cont ca Excelența Sa se află în misiune la București doar din februarie 2013?
—-Degustarea vinului n-a fost niciodată un secret pentru dl. ambasador, experienta din frageda tinerețe când la masa de duminică, bătrânii le dădeau copiilor să guste din vin pentru a înțelege încă de tineri că „pentru a respecta vinul – cu el vine bucuria și nu beția”, ducându-ne rapid spre feteasca neagră ediție specială (400 sticle) din 2011 de la Budureasca. Tocmai bine sosise și un platou cu felii din piept de rață, dulceață din fructe de pădure și câteva felii de branză nobilă.
—-Marile probleme globale aveau să mai aștepte, pentru că feteasca noastră neagră se aerase bine și începea să ne spună lucruri mult mai promițătoare. 
Un vin cu tipicitate, la deplina maturitate, perfect echilibrat și plăcut, iar chipul lui Decebal aștepta un verdict imediat dat de Excelența Sa: 9, pe o scala de la 1 la 10 – good smell, full body and strong taste – recunoscând că mizilicul de rață a ajutat din plin vinul și că acest soi ar fi bine să se facă mai cunoscut în Balcani. Aici am dezvoltat o discuție interesanta asupra unor proiecte de promovare a vinurilor macedonene la noi și a celor românești în Macedonia, lucru care m-a bucurat foarte mult și urmează să-l pun în aplicare prin degustări la București și Skopje, în ciuda bancului pe care urma să-l aflu: Se spune ca odată ajunse popoarele în Iad, mai multe nații fierbeau în cazane cu smoală păzite de gardieni îndrăciți. Unul, însă, era nepăzit. Șeful dracilor era nedumerit și și-a întrebat aspru subalternii de ce cazanul era nesupravegheat? A venit răspunsul promt de la unul din dracușori: aici sunt balcanicii, nu-i nevoie să-i păzim, de-ar sări vreunul din cazanul fierbinte, îl trag ăia dinăuntru înapoi imediat! Nu-l știam, nu mi-a picat prea bine, dar bancul e bun și cel puțin nu-i exclusiv românesc, deși…
—-
Întreaga întâlnire a fost un moment special, cu vinuri foarte bune și cu un interlocutor mai mult decât plăcut. Dr. Pande Lazarevski – un adevărat prieten al României și al vinurilor noastre, care la despărțire, întrebându-mă dacă ne putem spune pe numele mic, a ținut să-mi spună cu ochi calzi și strângându-mi mâna: here are extraordinary people, appreciate to be a Romanian, because your heritage, capacity and your country is blessed by God.
—-Lucrurile astea nu le auzi în fiecare zi și nu de la oricine. M-am simțit mai mândru, așa că spre seară, mergând la o degustare de soiuri exclusiv românești, m-am dus și mai încrezător.
Благодарaм, Панде!
Filiera balcanică va continua.
Cо голема почит,
PaCto
.
.
Comentarii recente