In estul Siciliei. Ziua 3

—-A treia zi ne-a gasit langa Etna treziti devreme la simpaticul resort Agriturismo Blandano. Un loc destinat mai mult, fie hippy-otilor, fie familistilor, pentru ca are de toate. Peisaj, loc special de luat masa, piscina mare, terenuri de tenis, fotbal, o frumoasa gradina si camere in micute vile (nepretentioase) construite din piatra si lava. Si nu m-am putut abtine sa nu fac cateva fotografii colectiei de Fiat-uri kinky vopsite ca in anii ’70, aflate in spatele dormitoarelor.
—-O cafea rapida si un pranz pe fuga pentru ca urma sa se produca jonctiunea cu grupul de #wineloveri venit din Marsala. Locul de intalnire: Azienda Agricola Benanti. Reintalnirea cu mai vechii prieteni, dar si cu cei mai noi, a fost o mare bucurie. Luiz mi-a inmanat mult asteptatul tricou, ne-am imbratisat si am intrat in micul castel al familiei Benanti. De la intrare, totul devine coplesitor, pentru ca locul este reprezentativ pentru cum arta si vinul se completeaza. Am urcat pe dealul din spatele micului castel unde Antonio Benanti (unul din cei doi gemeni ai lui Giuseppe) ne-a explicat istoria, traditia, soiurile din vie si rolul familiei sale in zona. Fiind una din cantinele mai vechi si cu un domeniu generos, tot aici a avut loc si degustarea vinurilor altor producatori, unde am avut ocazia sa degust un bun roze (evident, din nerello) si mai multe variante de carricante si cataratto.
—-Binedispusi, ne-am asezat la marea poza de grup si apoi ne-am imbarcat spre locul de BYOB… Le Sciarelle! E locul de unde Etna se vede cel mai bine, indiferent ca-i noapte sau zi. Aici am luat parte la cea mai mare, generoasa si specializata intalnire de BYOB de pana acum… Salile de degustare au fost separate. Vinurile albe si roze intr-o crama medievala, iar cele rosii, in sala unde s-a servit cina. Si aici a inceput desfasurarea româneasca de forte in prezentarea vinurilor cu care venisem toti patru.
—-Din partea Dianei s-a deschis mai intai un spumant tare bine primit – Romantine – unul din preferatele mele dintre cele românesti. Cand au vazut #winelover-ii mei cate vinuri romanesti s-au insirat la degustare, au inceput sa scoata carnetele si aparatele foto. Monogram – Feteasca Alba de la Davino s-a invartit ca o balerina in blitz-uri chiar si dupa ce se golise. “Exista si alta feteasca in afara de cea neagra”? una din intrebarile des puse. “Da, uite inca una”… si-am deschis repede inca o sticla de la Liliac (lasata de Simona, care plecase in tara). Printre putinii wineloveri care apucasera sa se desfete in vara mai mult cu vinurile romanesti, Luiz, mi-a facut semn sa-i opresc de-un pahar din ambele sticle. In timpul asta, Sue isi turna de zor o feteasca alba de la Jidvei (din gama Owner’s Choice). Era o miscare browniana in goana dupa cat mai multe poze, notite si degustari rapide, ca fiecare sa poata degusta de la fiecare. La categoria rose-uri, am fost luat de sus, pe sus si transant de catre Nanci Bergamo: sper ca n-ai uitat sa aduci preferata mea? I-am indicat locul unde intr-o mare frapiera trona singura sticla de Magnum. Busuioaca de Bohotin Colocviu la Paris. Pozele sunt graitoare.
—-In salonul principal, stateau “la panda” vinurile rosii. Nerello (in cele doua forme ale sale) era peste tot, fiind la el acasa. Cine a apucat sa-si trimita mai devreme vinurile, le putea gasi deschise, aerate si numa’ bune de baut. Noi am fost dintre cei prevazatori. Surpriza a venit din partea lui Benjamin (oranizatorul si unul din sponsorii evenimentului) care defila vesel cu o Dragaica si cu multa bucurie explica ce are in sticla. I-am facut cunostinta cu una din surorile sale… Feteasca Neagra 2013 La Cetate, iar finlandezul Arto a tinut sa guste el primul, sa-si faca o poza si s-a asezat langa mine la masa pentru ca prinsese drag de feteasca neagra, inca de anul trecut. Intors de la sedinta foto a tuturor sticlelor din salon, Magnus a poposit si el la noi… definitiv. “So, it’s the only one bottle feteasca neagra”? A gustat, a mai gustat odata si cu glas mic si oftand mi-a zis “how lucky must be living next these vineyards”! N-am stiut cum sa-i raspund prea elegant, dar a doua sticla cu care venisem, i-am facut-o cadou. S-o bea pe indelete si sa ne spuna pana la capat ce crede. Iureș mare, voci din ce in ce mai pronuntate, veselie. Circulatia sticlelor de la o masa la alta incepea sa se incetineasca, fiecare gasindu-si cate o preferinta si incercand sa afle cat mai multe despre locul de unde venea vinul.
—-Am lasat in grija lui Cosmin si Dianei vinurile aduse si tiptil, m-am retras cu Luiz pe incantatoarea terasa de la Le Sciarelle sa aprindem lampioanele WLBCA, a caror traditie a inceput la Bucuresti. N-am lasat ca vantul sa-si faca de cap si in prezenta majoritatii wineloverilor veniti pe terasa, am lansat cele 6 “baloane” roz deasupra Etnei. Fara speech-uri, fara emfaza, doar cu speranta.
—-N-am mai zabovit mult, pentru ca a doua zi urma din nou degustare si drumul spre casa… cu peripetii.
—-Cu bine,
—-RaSto