—-Am
fost prezent și la aceasta ediție a concursului internațional de vinuri VINARIUM. Desigur, am fost onorat să pot juriza în primele 2 zile ale concursului organizat la Ploiești, dar mai ales să reintru în atmosfera plăcută pe care ți-o poate oferi un astfel de cadru. Reîntâlnirea cu vechi prieteni din afară și cunoașterea altor jurați străini a fost sentimentul cel mai plăcut.
—-Multe probe în concurs – 1502, cu multe (opt) comisii a câte 5 jurați, au pus la încercare organizatorii, însă echipa complexă condusă de Cătălin Păduraru a fost din nou la înălțime.
—-Sunt importante rezultatele, medaliile, clasamentele etc, pe care le găsiți aici. Dar e important ce se întamplă și după aceste rezultate, dar ar fi un gând pe care îl am și pe care vreau să-l cunoașteți. E vorba de cum am observant că se jurizează și cum cei mai mulți dintre cei pe care i-am cunoscut notează vinurile.
—-Nu 
e prima dată când văd lucrul ăsta, dar acum, m-am cam convins. Întro- comisie de 5, obligatoriu (conform regulamentului OIV) 3 jurați nu sunt români. Și e normal, atâta timp cât numarul vinurilor românești înscrise e și el mare. Membri comisiei, e clar, vin din culturi diferite, tradiții diferite și chiar cu experiențe vinicole relativ diferite. Fie că juratul e din Portugalia sau Olanda (de exemplu), notează obiectiv până la un moment dat… Dar în momentul când recunoaște un soi ultra răspândit, instinctiv crește notarea cu unu sau două puncte. Cazurile la care am asistat au fost numeroase atunci când notele de Sauvignon sau Pinot Noir (în general la soiuri internaționale) erau mai clare. 
Așa se întâmplă, probabil, și cu jurații români, însă, atunci când un străin dă de un vin făcut din Crâmpoșie sau Fetească Albă, să zicem, punctele se opresc acolo… nu mai apare plusul de 1-2, puncte asemenea unui soi internațional cunoscut.
—-Merită să experimentați întru-un grup de prieteni pasionați o degustare în blind să vedeți cum punctați un Rkațiteli, Touriga Nacional sau alte soiuri mai puțin încercate. Dacă aveți alături și un Chardonnay rezonabil, aproape sigur va primi mai mult.
—-Categoric, multe vinuri din soiuri românești se întorc cu medalii strălucitoare de la concursuri unanim recunoscute, dar gândiți-vă cât de valoroase trebuie să fie în condițiile în care majoritatea juraților cunosc prea puțin soiurile noastre. Câți din ei pot spune clar că avem în pahar un Negru de Drăgășani sau Șarbă? N-am niciun dubiu asupra obiectivitații și experienției juraților, dar de cele mai multe ori, în cazul soiurilor românești, de 1-2 puncte rămân neacordate. Și nu e vina lor.
—-Până la urma, 
a face cunoscute vinurile din soiurile românești e mai mult decât datoria noastră.
—-Astfel de concursuri de mare anvergură, alte acțiuni legate de degustări internaționale cu vinuri românești pot spori atenția și cunoașterea specialistilor internaționali, ei fiind extrem de deschiși.
—-Programul extra concurs pe care VINARIUM, printr-un efort enorm, l-a făcut prin degustări și deplasări la crame din Dealu Mare, cu cine de un rafinament aparte,
cu explicații din partea enologilor, 
nu pot decât să sporească inițierea și cunoașterea soiurilor noastre, care… Da, Romania face vin, dar altfel cine le-ar cunoaște?
—-Închei aici, felicitând călduros acest proiect de tradiție și pe toți cei care au stat în spatele unei noi ediții de succes. Felicit toți medaliații și pe cei care au dat viață vinurilor, cu o mențiune specială pentru Cornel Baniță de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa pentru cele 15 medalii de aur.
—-Avem multi pași de parcurs, iar VINARIUM este unul
important pentru România.
Pe data viitoare,
.
.
.
.
.
Comentarii recente