Trece timpu’ ca nebunu’

…şi uite aşa trebuie să ne luăm rămas bun de la un vin care mi-a placut… ’mnezeule, ce mi-a placut!
….A venit vremea să ne pupăm elegant pe obraji cu o prinţesă piemonteză, pe numele ei FAVORITA – Langhe din Tenuta Carretta 2010, ultima sticlă din beci. Despărţirile sunt grele, cum să nu fie… şi când am aflat vestea că în România mai sunt 32 de sticle de Favorita 2010, mi-am sunat „pretenii” şi-am luat toate sticlele de la Vinibuoni.ro  Ha! Le-am luat! Ne-am făcut poze, i-am scris ode, dar tot am băut-o! Ca pe Nadina din Rascoala. Numai că nouă ne place Favorita rece.
….Și ca să trecem de la Rebreanu la ce ne interesează mai tare, marcăm la caseta tehnică așa: blondă, de-un galben pai şi tente verzui în soare, profil clar și limpede cu bule mici și jucăușe în pahar. Năsuc cârn cu flori de primăvară și miros pronunțat de amestec de sauvignon blanc cu fetească bună. Discreție maximă în iz de vanilie, dar generoasă cu citricele, grapefruit-uri mari așezate generos în partea bustului și… sunt prea pervers în explicaţii? A venit primăvara și la mine, deh?!
….Am zis eu de pupat pe obraji, dar nu merge chiar așa. Sărutul pătimaș al Favoritei se lasă în amigdale. Ale mele. Pe cerul gurii și pe limbă își lasă bulele acide, prietenia, vioiciunea şi drăgălăşenia celor 13 grade de alcool integrate bine. Dacă Favorita e dulce? Cât trebuie. Dar și ghiduș-acrișoară. Nu e demisec. E perfect(ă). Vrei s-o iei de mănă și s-o duci cu tine, dar se retrage și-ți arată paharul gol. Da, uitasem. Vorbim de un vin care se bea și vestea proastă-i că se termină. Înjurăturile boțesc gura, dar nu rezolvă nevoia. Acord cu bucurie 7 ½  ppn-e. Trebuie altă Favorita…
….Alo, 2011-2012?
….RaSto