Care-i treaba cu vinul bun?

Scris la 3 octombrie 2013 in Povesti despre vin | 8 comentarii

….În urmă cu două luni scriam tot aici că vinul poate reprezenta expresia educaţiei, a anturajului şi a statutului social în strânsă legătură cu nivelul de cultură.
….Dar de câte ori ai auzit vorbindu-se de vin pornind de la întrebarea “e un vin bun”?
….Şi te întreb: este un vin bun cel pe care îl poţi procura “pe sub mână” de la vreun domeniu, cramă sau chateau având ceva relaţii? Nu! Vinul scump e cel mai bun? Nu neapărat! Să zicem că ai acasă Dom Baron de Rothschild Lafite 1954. Cât de bun poate fi vinul ăsta atunci când strigă soacra după tine că e masa gata, încălzindu-ţi mazarea cu pipoţele la micounde și tu știi că ești restant cu rata la bancă? Cât de bun ar putea fi un vin, dacă de curând te-a părăsit persoana iubită sau cel mai bun prieten ţi-a dat flit? Vinul e bun pentru că ai citit review-uri şi articole favorabile despre el? Posibil, dar trebuie şi tu să fii de acord cu ele. Vinul bun o fi cel care după o zi extrem de călduroasă, îl bei pentru că eşti însetat? De sete bei apă sau o bere rece. Vinul nu se bea de sete. Vinul se vorbește. Vinul trebuie să-l simți pentru că îţi spune lucruri într-o limbă pe care, cu timpul, va trebui s-o deslușești.
….Dar hai să îţi spun care-i treaba cu vinul bun. E un secret al meu pe care ţi-l zic doar ţie care citeşti articolul ăsta, restul nu au decât sa stea în beznă mimând savoarea șprițului. Și promite-mi că ții secretul numai pentru tine.
….Ei bine, sunt doar câteva lucruri prin care poți descoperi vinul bun. Sunt foarte simple, dar foarte serioase.
….Primul ar fi acela că îl vei găsi numai atunci când ai dispoziția potrivită să îl bei, iar asta se numește chef sau poftă.
….Al doilea lucru se referă la o armonie a vinului în relația cu un preparat culinar gustos și prietenos cu papilele tale. Sunt din ce în ce mai puțini cei care mai stau atârnați de regula “alb cu carne albă și roșu cu carne roșie”. Aici, răbdarea în ale experimentării e esențială.
….Al treilea lucru și cel mai important este cu cine îl bei. Vinul bun îl vei descoperi atunci când eşti înconjuraț de oamenii care îţi plac, de oamenii interesanți și cu umor, oamenii cu care îţi face placere să te întâlneşti. Și nu va dura mult până când vei descoperi că vinul băut într-o companie agreabilă își va spori și calitatea. Între a bea un vin cu Dan Berindei sau cu Adriana Bahmuteanu, cred că nu e greu de ales.
….Iar ultimul lucru, dar pe ăsta deja îl știi, este că vinul bun este cel care îţi place. Sunt de acord că gustul se poate cultiva, se poate schimba, poate fi influențat de apropiați, de multiple experiențe sau de vârstă. Și adesea se întâmplă asta. Însă mai există două lucruri pe care nu trebuie să le ignorăm când vorbim de vin: tradiția și memoria afectivă a anilor tinereții. Altfel spus, cum să convingi un oltean de lângă Galiciuica, stabilit de șaișpe ani în Toscana, că zaibărul din tinerețe nu-i cel mai bun vin roșu? Greu.
….Ai tot auzit oameni din lumea vinului care spun că vinul e o ființă vie și că în sticlă el evoluează. Perfect adevărat. Cam așa ar trebui să fim și noi în viață, numai că trebuie să ne destupe cineva.
….RaSto

Articol apărut în ultimul număr Vinul.ro

8 comentarii

  1. Ai perfecta dreptate, Maestre. Tare frumos ai scris!

    • Multumesc, J.R.!
      E normal sa scriu frumos. Sunt si bine platit!
      🙂

  2. Intr-adevar, vinul cel mai bun este acela care-ti place, iti pica bine si e servit in compania cui trebuie la momentul potrivit. Acum am sa-mi beau Sauvignonul 2013 ( tulbure ce-i drept) de la Averesti gandindu-ma si la voi!

  3. Un articol frumos scris si mai ales la subiect. Un raspuns pertinent la vesnica intrebare……care-i cel mai bun vin? S-a facut, totusi, prea putin pentru ridicarea nivelului de cultura a bautorului de vin. Inca este valabil,intr-un anumit mediu,ca….de la motorina-n sus se poate bea orice…..

    • Multumesc dom’ profesor! Pasi mici, dar sunt pasi. Speram sa va revad la duminica Cotnari.

  4. „Altfel spus, cum să convingi un oltean de lângă Galiciuica, stabilit de șaișpe ani în Toscana, că zaibărul din tinerețe nu-i cel mai bun vin roșu? Greu”.

    Cred ca asta e partea cea mai usoara si nici nu-i nevoie de 16 ani!

    • Lucian, nu uit ca vorbim de-un oltean!
      🙂

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. BBQ. Monumental » Povești cu vin - [...] fost ca vinul ni s-a parut cam putin. Dar asa se intampla cand te intalnesti cu ce, cu cine…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *