Rezultatele cautarii dupa iwcb 2013

Case Clos!…

Scris la 28 iunie 2017 in Povesti despre vin | 2 comentarii

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Marius Gheorghe, care si-a descoperit pasiunea pentru vizitarea cramelor si a aprecierii vinurilor la justa lor valoare. Marius lucreaza in domeniul stomatologic.
–-Voua va place cand ploua la mare? In week-end-ul in care am fost eu a plouat, dar mi-a placut.
–-Aflandu-ma prima data la mare in acest an, mi-am zis ca va fi o reusita, pentru a aparut ideea de a vizita o crama. Pornind din Vama Veche si indreptandu-ma spre Olimp, am lasat in urma celebrele statiuni, blocate acum in trecut. Dupa un popas la celebra cofetarie Mimoza a defunctului hotel Amfiteatru am mers in apropierea padurii Comorova, vis-a-vis de lacul Tatlageac. Am ajuns! Clos des Colombes. Domeniul viti-vinicol al doamnei Anne Marie Rosenberg, producator de vin, gastronom si bun povestitor – descendenta al unei vechi familii de viticultori din regiunea Champagne. Doamna Anne Marie a transformat o veche ferma in domeniu viti-vinicol, cu restaurant si o minipensiune cu doua camere si un apartament, langa cele 5 hectare de vie.
–-Pentru ca ziua sa fie perfecta si gusturile sa ne fie satisfacute pe deplin, doamna Anne Marie a ales combinatia perfecta intre vinuri si preparate, servite intr-o ambianta muzicala discreta cu chansonette si muzica pariziana in acord cu picaturile de ploaie
–-Am pornit spre a degusta vinurile create la doi pasi de Marea Neagra,
dar startul a fost dat de o champagne La Ferrandiere Grand Cru care apartine familiei cu veche traditie in zona Champagne, asezonata cu crevete in crusta si scoici Saint Jaques, care ne-a relaxat si uscat de picaturile de ploaie.
–-Ton-ton, semiton … si sauvignon! Urmatorul fel a sosit!…ton in sos si avocado au insotit un Sauvignon 2015, un vin reprezentativ al cramei cu un gust putin regasit pe piata la acest soi, corpolent si uleios in pahar, cu un lung postgust de arome ale coacerii tarzii, dar si a fermentrii in lemn. Dupa ce am admirat gradina si restaurantul cu decoratiuni minimaliste, am gasit pe masa Viognier-ul 2015 langa un sorbet de vin si fois gras. Expresia in gust si aromele date au fost pe masura, lemnos, vanilat, dar deosebit prin postgust, cu mult peste media cu care sunt obisnuit. De mentionat faptul ca acest vin a primit medalie de aur la IWCB 2017, buline sosite la cateva minute dupa venirea noastra. Altfel te simti cand bei un vin medaliat, nu?!
–-Ploaia rezista, rezistam si noi…al treilea vin a fost un Cuvee din Viognier si Feteasca alba, Printesa si bobul de mazare, nume dat dupa o celebra poveste. Mariajul dintre cele cele doua soiuri combinate in cantitati aproape egale a dat un complex de note de piersici, ananas si toast. Vinul a fost insotit de un peste halibut in sos si anghinare la cuptor. Anne Marie ne-a povestit despre semnificatia cuvantului “colombes”, care vine de la o veche casa de porumbei, expresie folosita in Burgundia. De altfel, si “clos” este tot un termen foarte vechi, semnificand o traditie ancestrala care-l descrie ca fiind o podgorie inchisa, imprejmuita de un zid de pietre.
–-Poa’ sa ploua, pentru ca … a sosit primul vin rosu – un Syrah 2013, un vin surprinzator cu arome puternice de fruct si condimente, cu taninuri suple, pe final calduros, asociat cu piept de rata la cuptor, cosulet de cartofi si garnitura de varza rosie caramelizata cu smochine. Tare bune…
–-Ultimul vin din degustare a fost Omulet de lemn, 2013, Cuvee din Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra si Pinot Noir, un vin rotund, delicios, plin de arome si personalitate. Cine si-a ales fondant au chocolat (pe romaneste – lava cake) bine a facut. Delicios!
–-Ploaia se opriese, dar parca n-am fi plecat…A fost o incantare si o placere pentru mine sa vizitez probabil una dintre cele mai mici crame din Romania, asezata intr-o oaza de liniste si verdeata, doar la doi pasi de Marea Neagra, deoarece Clos des Colombes are toate atuurile pentru a-ti oferi momente de 5 stele.

 

 

 

 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
English translation by Agnes Mattis-Teutsch
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––Case Clos!…
- Do you enjoy rainy weather by the sea? Well, the weekend I was at the seaside, I really enjoyed it.
- This was my first weekend at the seaside this year and the idea of visiting a winery came up and then I said to myself: This has to be a success-story ! I started my journey that day from Vama Veche, and on my way to Olimp I left behind all those memorable resorts, now stuck in the past. After a short stop at the once famous Mimoza confectionery which is part of the now abandoned Hotel Amfiteatru, I headed towards Cormorova woods, next to Tatlageac lake. And I arrived! Clos des Colombes. The wine-growing and wine-producing region belongs to Mrs. Anne Marie Rosenberg, wine producer, gastronomer and good story-teller – a descendant of an old family of wine-growers from the Champagne region. Mrs. Anne Marie turned an old farm into a wine-growing region, with a restaurant and a mini-guesthouse with 2 rooms and an apartment, besides the 5 hectars of wineyards.
- So that our day shall be perfect and of course for the fullest satisfaction of our tastes, Mrs. Anne Marie chose the perfect combination between wines and food products, served in a discrete musical background with chansonettes and Parisian songs balancing perfectly with the rainy weather outside.
- We started tasting the wines produced so close to the sea and the first start was given by a champagne La Ferrandiere Grand Cru, which belongs to the family of old tradition from Champagne. The Champagne was accompanied by battered shrimps and Saint Jacques clams for the perfect relaxation of our taste buds.
- Tuna and Sauvignon! The next course is ready! … Tuna fish and avocado accompanied a 2015 Sauvignon, a representative for this winery, with a rare taste for a wine of this variety, stout and oily in the glass with a lasting taste of the flavors of the late ripening process. After this, we took a walk through the garden and we admired the restaurant with its minimalistic design and when we came back, a Viognier 2015 was waiting for us on the table, accompanied by a wine sorbet and fois gras. The tastes and flavors of this variety were stunning: wood, vanilla and this one is special through its aftertaste, much above the ones I am familiar to. To be mentioned that this wine received the Gold Medal at IWBC 2017, ?? received just a few minutes after our arrival.
- The rain keeps on going, so are we! The third wine was a Cuvee from Vignioner and Feteasca Alba,” The Princess and the pea”, named after a famous story for children, by Hans Christian Andersen. The combination between the two varieties in almost exact quantities, offers this wine a complex of peach notes, ananas and toast. This great wine was accompanied by a dish of halibut fish in a sauce of artichokes.
- Anne Marie told us about the meaning of the word “colombes”, which comes from an old shelter for pigeons, expression used in Burgundy. The same is “clos”, also an old term, suggesting an ancestral tradition which describes it as a closed winery, enclosed by a stoneyard.
- Well let it rain, because the first red wine arrives: a 2013 Syrah, a surprising wine with strong flavors of fruit and spices, with subtle tanines, having a warm aftertaste. This great wine came with oven baked duck breast, potato punnetts and red cabbage caramelized with figs… Excellent dish!
- The last wine we tasted was Omulet de lemn (The wooden man) 2013, Cuvee made out of Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra and Pinot Noir, a round-ended wine, delicious, full of flavors and personality. Who chose the fondant au chocolat, (or lava-cake) made a really good choice. Delicious.
- Meanwhile, the rain had stopped, but we didn´t want to leave..It was a delight and pleasure for me us to visit probably one of the smallest wineries from Romania, placed in an oasis of silence and pure nature, just a few steps beside the sea. And truly, Clos des Colombes has all the advantages to offer you 5 star moments!

{lang: 'ro'}
Mai multe

2 la pahar. Azi, cu Dr. Pande Lazarevski

Scris la 29 iunie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

–-La gala decernării premilor IWCB de anul astă, 6 medalii de aur și 3 de argint au fost castigate de vinurile din Macedonia. Așa se face că am avut ocazia să îl cunosc cu pe Ambasadorul Republicii Macedonia la București. Apoi, am avut bucuria să particip la o degustare de vinuri de la crama Bovin la sediul ambasadei, loc unde începusem o discuție cu Excelența Sa Dr. Pande Lazarevski asupra unor idei pe care am reușit să le dezvoltăm la ultima întalnire, cu ocazia unui prânz la restaurantul hotelului Berthelot, din apropierea ambasadei.
–-A fost rândul meu să pun la dispoziție vinurile, selecția nefiind deloc ușoară, pentru ca dl. ambasador cunoaște multe din vinurile noastre. Fan declarat al vinurilor roșii, m-a averizat ca feteasca neagra este vinul său preferat de la noi. Și pentru că anul acesta s-au împlinit 20 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între România și Macedonia, nu puteam tocmai eu să produc un ”incident diplomatic”, doar că pe lângă feteasca neagră, am adus și un vin alb, ca start al prânzului light pe care l-am început: Rusalca Alba 2014 de la Crama Oprișor. Legenda rusalcelor – nimfele slave din adâncul râurilor și lacurilor care ademeneau tinerii bărbați frumoși – a fost doar amintită, pentru ca în prezența prepartelor din pește și pui ne-a ademenit cupajul (sauvignon, chardonnay și pinot gris) din Mehedinți. Ne-am așezat mai bine și printre câteva guri din vinul pe care-l consider foarte bun (darorită acidității ridicate și a prospețimii – potrivind aproape de 7 papioane), am aflat despre Dr. Lazarevski că a predat Politici Publice la Universitatea din Skopje, nu înainte de a avea o experiență americană la Universitatea din Pittsburg.
–-Am aflat, spre bucuria mea, că nu exista județ din Romania pe care să nu-l fi vizitat, că a cunoscut profesori și studenți din 13 universități din țară și cunoaște bine 11 Arhiepiscopii, macedonenii fiind majoritari creștini ortodocși. Oare câți români se pot lauda cu asta, ținând cont ca Excelența Sa se află în misiune la București doar din februarie 2013?
–-Degustarea vinului n-a fost niciodată un secret pentru dl. ambasador, experienta din frageda tinerețe când la masa de duminică, bătrânii le dădeau copiilor să guste din vin pentru a înțelege încă de tineri că „pentru a respecta vinul – cu el vine bucuria și nu beția”, ducându-ne rapid spre feteasca neagră ediție specială (400 sticle) din 2011 de la Budureasca. Tocmai bine sosise și un platou cu felii din piept de rață, dulceață din fructe de pădure și câteva felii de branză nobilă.
–-Marile probleme globale aveau să mai aștepte, pentru că feteasca noastră neagră se aerase bine și începea să ne spună lucruri mult mai promițătoare. Un vin cu tipicitate, la deplina maturitate, perfect echilibrat și plăcut, iar chipul lui Decebal aștepta un verdict imediat dat de Excelența Sa: 9, pe o scala de la 1 la 10 – good smell, full body and strong taste – recunoscând că mizilicul de rață a ajutat din plin vinul și că acest soi ar fi bine să se facă mai cunoscut în Balcani. Aici am dezvoltat o discuție interesanta asupra unor proiecte de promovare a vinurilor macedonene la noi și a celor românești în Macedonia, lucru care m-a bucurat foarte mult și urmează să-l pun în aplicare prin degustări la București și Skopje, în ciuda bancului pe care urma să-l aflu: Se spune ca odată ajunse popoarele în Iad,  mai multe nații fierbeau în cazane cu smoală păzite de gardieni îndrăciți. Unul, însă, era nepăzit. Șeful dracilor era nedumerit și și-a întrebat aspru subalternii de ce cazanul era nesupravegheat? A venit răspunsul promt de la unul din dracușori: aici sunt balcanicii, nu-i nevoie să-i păzim, de-ar sări vreunul din cazanul fierbinte, îl trag ăia dinăuntru înapoi imediat! Nu-l știam, nu mi-a picat prea bine, dar bancul e bun și cel puțin nu-i exclusiv românesc, deși…
–-Întreaga întâlnire a fost un moment special, cu vinuri foarte bune și cu un interlocutor mai mult decât plăcut. Dr. Pande Lazarevski – un adevărat prieten al României și al vinurilor noastre, care la despărțire, întrebându-mă dacă ne putem spune pe numele mic, a ținut să-mi spună cu ochi calzi și strângându-mi mâna: here are extraordinary people, appreciate to be a Romanian, because your heritage, capacity and your country is blessed by God.
–-Lucrurile astea nu le auzi în fiecare zi și nu de la oricine. M-am simțit mai mândru, așa că spre seară, mergând la o degustare de soiuri exclusiv românești, m-am dus și mai încrezător.
Благодарaм, Панде!
Filiera balcanică va continua.
Cо голема почит,
PaCto

{lang: 'ro'}
Mai multe

#Winelover. Episodul 2. Sofia

Scris la 26 iunie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Cu 2 luni în urmă scriam despre o întalnire a iubitorilor de vin din Europa, hangout-ul din martie având loc la Belgrad.
De data asta, cu ocazia concursului de vinuri Balkans International Wine Competition, pe 5 iunie, seara la ora 19.oo eram în centrul Sofiei, într-un frumos winebar: Grape Central, la o intalnire de Bring Your Own Bottle inițiată de grupul bulgar #winelover. Evident, nu m-am dus cu mâna goală, ba mai mult, am fost împreuna cu Iulian G. (blog.pistoanebaricate.ro) și însotiți de câteva vinuri de Cotnari, am început să englezim poveștile vinurilor aduse de fiecare.
În afară de Busuioaca de Bohotin Colocviu, vinul favorit al Ivanei Simjanovska (vin cunoscut la Belgrad), mi-am facut curaj și am mai deschis prima sticlă de Frâncușă 2013. Sticlă frumoasă, cu fundița tricoloră și iz patriotic, vin pe care nu-l mai încercasem demult. Momentul maxim al serii a fost când încercând să repete pronunția soiului, majoritatea (destul de politicoasă) a simțit nevoia să fie cât mai aproape de… original. Ca un dirijor de grup a capella, i-am aliniat, le-am repetat clar, am numărat pana la 3 și …FRÂN-CU-ȘĂ! Le-a ieșit! Italinca Seila s-a descurcat cel mai bine, deh… spirit latin. Bulgari, macedoneni, sârbi, italieni și ce-or mai fi fost la mese, toți au apreciat vinul ca fiind pe cât de proaspăt, cu aciditate mare, bun pentru serile călduroase de vară și plăcut, pe atât de uimiți au părut că n-a fost înscris în concursul balcanic. Când le-am spus și pretul din retail…au căzut pe gânduri și și-au turnat tot ce mai rămăsese din cele doar două sticle, cu concluzia: nice wine, tastie and easy to drink.
Apoi, lumea începu să vorbească din ce în ce mai convingător (adică, tare), hop și Iulian cu alt tricolor atârnat de gâtul sticlelor: Renatus alb şi roşu! A fost şi momentul când am renunţat la papioane şi am trecut la dress code: tricouri în spiritul #winelover.
Cireașa de pe tort a fost când le-am arătat articolul scris despre întâlnirele #winelover de la Belgrad din Vinul.ro, neștiind că se scrie și la noi despre acest fenomen.
Ne-am mai dat cu părerea despre un rose bulgăresc,  un riesling austriac adus de Irina Sofranova şi am făcut cunoştinţă mai bine cu concursul balcanic de vinuri de la Sofia (cu peste 300 de probe înscrise), care era la a 3a ediţie. Când Dusan Jelic a auzit de la noi că IWCB-ul nostru (recent desfășurat) a avut peste 700 de vinuri înscrise, a făcut ochii mari-mari și împreună ne-am dat seama în ce lipsă de informații ne aflăm și cum se plâng degeaba producătorii balcanici că nu exportă suficient.
Altfel spus, dacă niște pasionați de vinuri (#winelover-i) împartășesc în întâlniri internaționale neoficiale păreri despre vinurile naționale, soiuri și tradiții viticole autohtone, promovând pe banii lor vinurile aduse, atunci întreb prostește: cu ce se ocupă marketingul, prospectarea pieţelor de către mulți dintre producători, departamentele de strategii ale ministerelor şi consulii economici de pe lângă misiunile diplomatice prin lume?
Cum s-ar spune, ei cu treaba lor, noi cu vinul nostru!
Hai noroc (наздраве)!
RaSto
(articol apărut în nr. 74 al revistei Vinul.ro)

{lang: 'ro'}
Mai multe

Recomandare

Scris la 27 mai 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….După o pauză de câteva zile, datorată IWCB-ului, am revenit încet-încet cu această postare referitoare la unul din vinurile bine clasate la Centura Roze edița a 2-a. E vorba de Budureasca Roze sec.
….Din cele 12 vinuri selectate, după degustarea din primul tur, Budureasca roze sec 2013 s-a clasat pe primul loc cu un punctaj destul de mare. Și am aflat de ce? Pentru că e făcut dintr-un soi de struguri din care și francezii scot rozeuri foarte bune: syrah. Cei de la Budureasca (a căror cramă tot sper să o vizitez) nu sunt singurii de pe la noi. Mai găsim și alte crame, care fie îl fac monosepaj, fie îl mai bleduiesc cu pinot noir, cabernet sau altele.
….În primul rând are o culoare frumoasă și interesantă de sirop de căpșune și un nas de ceva zmeură, capșune necoapte bine, dar mai ales de grapefruit roșu. Până înainte de finala de 3 vinuri (Iacob, Liliac și Corcova) a tot luat puncte bune și mulți jurați l-au avut ca favorit, pentru că și gustul e plăcut, începând cu un atac promițător. Aciditatea e medie spre ridicată, ceea ce-l face revigorant, iar cele 13,5 % vol. de alcool sut perfect acunse. Gust de citrice și alte fructe tropicale îl domină și îi dau un post gust mediu spre lung. Aproape 7,5 papioane stau pregatite de acordare și îi prevad un succes mare în vara asta, care a și început să ne chinuie cu temperaturi neobișnuit de mari. Îl puteți asocia cu tot felul de salte, pești și alte caracatițe, dar nici brânzeturile să nu lipsească. Recomand acest vin fară rezerve.
….RaSto

{lang: 'ro'}
Mai multe

Concursurile de vinuri!

Scris la 26 mai 2013 in Povesti despre vin | 8 comentarii

….Scriu rândurile de mai jos, din dorinţa de a împărtăşi cu cineva această bucurie enormă a vieţii mele, participarea la concursurile de vinuri. Îmi este foarte greu să descriu în cuvinte sentimentele trăite la aceste concursuri şi mi-aş dori din suflet, ca măcar o dată în viaţa fiecare pasionat de vinuri, să aibă parte de aşa ceva. Acesta cred, că este apogeul plăcerii unui pasionat de vinuri, senzaţia de împlinire şi înnobilare a aspiraţiilor fiecăruia dintre noi. Senzaţia din sală este unică, cu paharul de degustare într-o mână şi pixul în cealaltă, prin cap trecându-ţi tot felul de gânduri, păreri şi idei amestecate despre note, gusturi şi mirosuri, vinuri anterioare, presupuneri despre ce va urma. Duci o luptă continuă cu tine însuţi, legat de corectitudinea aprecierilor tale, care te face permanent să te întrebi dacă nu ai scăpat vreun miros, dacă gustul real este cel pe care-l creionezi mental, dacă nu eşti prea rău sau bun cu punctele acordate pe munca altuia, tot pasionat de vinuri, cu siguranţă mai priceput şi mai rasat decât tine, care s-ar bucura enorm să-l înţelegi si să-i apreciezi munca şi strădaniile depuse la justa valoare. Apoi, alt pahar cu vin şi altul şi altul, povestea continuând parcă la nesfârşit. Ce să îţi doreşti mai mult? Poate clipa aceea minunată urmată de explozia de bucurie, când afli că vreun coleg mult mai experimentat decât tine, a apreciat un vin la aceeaşi valoare. Este excepţional!
….Primul concurs la care am participat a fost cel organizat la “Forumul Vinul.ro”, la invitaţia celor de la “Vinul.ro” prin vocea lui Vali Ceafalau, cărora le mulţumesc din suflet. Mi-aţi făcut o imensă bucurie băieţi, momentele petrecute atunci au fost deosebite. Mi-aţi dezvăluit o lume nouă, minunată!
….Cel de-al doilea este mult comentatul concurs: “International Wine Contest Bucharest 2013”, unde controversele şi contrele s-au ţinut “lanţ”.

….Este adevărat, nici eu nu am primit o invitaţie scrisă, sau măcar personală din partea lui Cătălin Păduraru, de aceea înţeleg punctul de vedere al prietenului Dan Micuda, îl respect şi mai mult decât atat-il apreciez. Bravo Dan!

….Dar, eu o să fiu sincer cu voi! Mi-am dorit din suflet să particip la acest concurs. Să fiu acolo, să văd cum este, să simt atmosferă, să trăiesc clipa. Şi atunci nu m-a interesat absolut nimic, pur şi simplu m-am dus la concurs. Asta mi-am dorit, asta am făcut! În plus, nu mă interesează părerea nimănui despre acest aspect. Am făcut-o pentru mine, pentru plăcerea mea şi dorinţa de a fi acolo, aşa că nu m-a interesat şi nu mă interesează nimic altceva. Recunosc, chiar dacă aş fi fost obligat de organizatori să port o plăcuţă de gât cu: “blogger fraier” şi aş fi fost scos în faţa tuturor să râdă de mine, tot m-aş fi dus. Şi ştiţi de ce? Pentru că ştiu cum sunt, ştiu că nu sunt mai prejos decât niciunul dintre distinşii participanţi la acest concurs; sigur dânşii sunt mai titraţi, au mai multă experienţă, dar în rest, toţi aveau un singur cap, nasul între ochi, picioarele până în pământ…, şi mai mult decât atât, pentru toţi a existat un început.
….Una peste alta, vă spun că a fost o experienţă fascinantă şi deosebit de plăcută, de aceea mă înclin în faţa lui Cătălin Păduraru şi îi spun: mulţumesc din suflet pentru invitaţie, oricum ar fi fost făcută ea. Mi-ai dat ocazia să cunosc oameni deosebiţi şi să trăiesc momente frumoase pe care mi le-am dorit atât de mult!
….Bogdan

{lang: 'ro'}
Mai multe
Bloguri, Bloggeri si Cititori