Bule cu artă – DOM RUINART

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu
Probabil că întotdeauna a avut o chemare către lumea vinului, dar de abia dupa 2012 s-a întamplat să o descopere cu adevarat. “Am început să fiu mai atentă la vinurile pe care înainte le gustam. Acum am început să le savurez, pentru ca de anul trecut am hotărât să-mi ordonez aceasta pasiune, participând la cursurile de referință din țară, fiind din ce în ce mai prezentă la evenimente, degustări specializate și târguri ale industriei”. Eleonora Rusu este economist și Corporate Relationship Manager la o importanta bancă din România.
—-VinCe este cel mai important eveniment de vinuri din Ungaria.
—-Şi pentru că primisem mai multe semnale pozitive, m-am hotărât să particip, deşi, mă aflam într-o perioada foarte aglomerată. Îndemnată şi de colegii WSET-i, am ales să-mi fac un cadou de ziua femeii… o scurtă excursie la Budapesta şi în plus participarea la câteva masterclass-uri foarte tentante, după cum erau prezentate pe site.
—-Am ales doua care păreau a fi mai ”pe gustul meu” şi un al treilea de-a dreptul opus – „Champagne Ruinart – The Art of Chardonnay” – eu nefiind o foarte mare amatoare de ”bule”. Ce m-a atras cel mai mult la acest seminar au fost cele trei şampanii Blanc-de-Blancs Vintage 2002, 2004 si 1996 Magnum, incluse în lista de degustare. Dacă nici acestea nu reuşeau să mă cucerească, relaţia mea cu ”bulele” ar fi fost compromisă grav, dar nu se făcea doar pentru echivalentul a 75 de lei.
—-Sala în care se ţineau masterclass-urile avea o capacitate de circa 200 de locuri şi era absolut plină, biletele pt Ruinart fiind epuizate cu 2-3 săptămâni înainte de începerea târgului. Organizarea a fost impecabilă – pahare, apă, căşti pentru a asculta traducerea, lista vinurilor ce urmau a fi degustate, pixuri… iar personalul implicat în servirea vinurilor avea o ţinută elegantă. Nu am observat nimic care ar fi putut lăsa loc vreunei ”carcoteli”.
—-Întreaga poveste a cramei se derula în imagini pe doua retroproiectoare amplasate simetric în sală, în timp ce dl. Frederic Panaïotis ne povestea despre podgoriile lor, importanţa pe care o acorda soiului Chardonnay, istoria cramei şi tehnologia folosită. Primele două şampanii degustate au fost Dom Ruinart Blanc de Blancs NV 2010 si 2011, ambele Brut. Ambele aveau nuanţa galben auriu deschis, cu nas plăcut de citrice, pere coapte şi biscuiţi, completate în gust de note minerale şi o aciditate plăcută. Era genul de şampanie delicata dar complexa, pe care o poţi savura oricând cu plăcere.
—-O amprentă aparte a cramei au reprezentat-o sticlele utilizate pentru îmbuteliere ce aveau forma bombată, de butelie, utilizate în vremuri mai vechi (secolul XVIII) în Franţa.
—-Ce-a de-a treia şampanie din listă (Blanc-de-Blancs NV 2010 Magnum) a lipsit din cauza unei încurcături la crama dar tot răul a fost spre bine, locul ei fiind luat la finalul degustării de o Rose 2002 Brut, făcuta din Chardonnay (80%) şi Pinot Noir (20%). Culoarea acesteia (roz-somon cu uşoare nuanţe portocalii) era foarte plăcută şi strălucitoare având în vechimea de cca. 14 ani iar aromele de citrice (portocala rosie), rodii, cireşe, trandafir şi nuanţe uşor picante se împleteau armonios. Aciditatea era plăcută iar perlarea fină şi persistentă.
—-Vedetele degustării, aşteptate cu nerăbdare de public, erau evident vintage-urile anunţate în lista iniţială: Dom Ruinart 2002, 2004 si 1996 Magnum, toate Brut.
—-Dom Ruinart 2002 a avut acidulaţia mai estompata decât Dom Ruinart 2004 însă ambele prezentau note de citrice, fructe coapte (măr galben, pere, caise), pâine prăjită, biscuiţi, nuanţe minerale şi o aciditate foarte bună. Postgustul era impresionant de lung, având o uşoară tentă amăruie, plăcută, pe final.
—-În legătura cu Dom Ruinart 1996 Magnum aveam o mare curiozitate: ”Cum poate fi o Champagne de 19 ani ?!”. Pot spune ca a fost minunată! Recunosc că mi-a depăşit cu mult aşteptările prin nasul (încă) uşor parfumat şi citric, acidulaţia domolită de timp, textura fină dar în acelaşi timp cremoasă şi postgustul care parcă nu se mai termina.
—-O dată cu ultima şampanie prezentată, masterclass-ul a luat sfârşit şi mare parte a celor prezenţi s-au îndreptat în mod organizat către colţul sălii unde puteau face poze sticlelor degustate sau puteau primi un ‚”refill” din acele sticle care nu se goliseră încă. Desigur, am fost şi eu acolo.
—-Chiar şi acum, la ceva timp (6-8 martie) încă mai simt în nas şi mă mai gâdilă pe buze cea mai bună pe care am avut ocazia să o degust până acum – Dom Ruinart 1996 Magnum.
—-Experienţa a fost într-adevar una interesanta şi foarte plăcută, concluzia fiind că ”bulele” încă au o şansă în ceea ce mă priveşte ….e drept ca nu orice ”bule”, ci unele cu adevărat deosebite, pe care am fost fericită că am avut ocazia să le degust!
—-Cheers !