Filiera Balcanică. Episodul 2

Scris la 25 aprilie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Citta di Castello ne-a întâmpinat cu vreme capricioasă. Cu vânt, cu nori, dar și cu ceva soare. De abia atunci ne-am adus aminte că aici s-a născut Monica Belluci.
Nicolotta Dicova ne-a făcut cunoștință cu Ricardo Massi, cel răspunzător cu organizarea standului vinurilor balcanice de la Only Wine Festival, care a făcut ca totul să ne pară simplu și ușor, fiind o gazdă mai mult decât agreabilă,  ocupându-se de cazarea, de mesele noastre și prezentându-ne programul. Ne-a spus rapid ce așteptări avea de la întregul grup: multe vinuri (noi aveam doar 14 sticle în valize), soiuri naționale, efecte speciale pentru standuri (stegulețe, hărți, ceva mizilicuri tradiționale), prezență scenică și punctualitate.
Eram pregătit, fiindcă că unde-s doi puterea crește! Vinurile Casei de Vinuri Cotnari pe care le-am selectat având un demn însoțitor: Florin Cotorobai din echipa de vânzări, un bun cunoacător de italiană și un adevărat entertainer.
Am participat la deschiderea oficială, cu fanfară, uniforme, oficialități locale etc… și imediat am dat piept cu vizitatorii. Înainte de plecare, cineva îmi spunea că italienii sunt foarte naționaliști în domeniul vinurilor, având cu o producție în excedent față de piața lor. Totuși, am întâlnit oameni care erau foarte dornici să cunoască și altceva față de soiurile lor. Au făcut cunoștință cu Tămâioasa Românească, Busuioaca de Bohotin (amândouă din gama Colocviu) și Fetească Neagră – Castel Vlădoianu (la prima ieșire din țară). Ne-au fost de ajutor fișele vinurilor traduse în italiană (mulțumim Ștefan Timofti), cei cunoscători putând vedea informațiile tehnice (nivel zahăr, aciditate, alcool și asocieri culinare) și verificând cu ce aveau în pahar. În afară de vinuri, au fost surprinși de brânza de burduf din Bucovina – o bășică luată din supermarket  și o brânză maturată de Horezu. Tupeu mare să te duci cu brânză la italieni. Ei bine, erau încântați.
N-aș putea trece peste două momente care m-au impresionat.
Primul a fost întâlnrea cu o tânără din Constanța, plecată cu parinții de 10 ani în Italia. Are 24 de ani, lucrează în micul orășel și e cursantă la o școală de somelieri (vi se pare cunoscută povestea?). A sunat repede la tatăl său, bucuroasă să-i spună că degusta pentru prima dată busuioaca, tămâioasa și feteasca neagră. Deși avea un program strict, nu voia să mai plece de la standul românesc, intrebându-mă de 4 ori ce brânză a gustat.
La scurt timp, s-a apropiat un domn însoțit de fiica și soția sa, întrebându-mă (cu un accent arăbesc) dacă știu românească. Omul avea 64 de ani, era născut în Tg. Jiu și plecat în lumea mare pe la 20 de ani cu părinții. Acum trăia în Israel, dar avea o reședință și în Umbria. Nu revenise în România din anii 70. Mă credeți sau nu, gusta și lăcrima. I-am turnat busuioacă de 3 ori și l-am lăsat să ia 4 dumicați de burduf… mi-am călcat pe inima zgârcită, pentru că mai urma o zi de prezentare și nouă ni se terminau gloanțele.
Vinurile aromatice au fost bine primte, majoritatea cunoscătorilor (proveniți de la standurile cantinelor din Umbria) intuind că fac parte din marea familie a muscatului. Feteasca Neagră a reprezentat ceva aparte. Surprinzător în arome și echilibru pentru un vin roșu de 2013. Mulți s-au interesat de pret și dacă am fi avut 60 de sticle la noi (din toate cele 3 soiuri), n-am fi venit acasă cu nici-o sticlă. De ce nu sunt în magazine, în restaurante, la ce distribuitori să întrebe… au fost întrebările frecvente. La fel și la standul bulgăresc sau sârbesc.
La finele celor 2 zile de Only Wine Festival, fiind o comunitate mică, începea să ne salute lumea pe stradă sau în restaurantele pe unde mergeam seara. Nu știu dacă pentru că eram noi mai frumoși sau datorită vinurilor, dar hai s-o lăsăm așa …nedecis, italienește!
…N-aș concluziona că în Italia ar putea fi viitoarea piață a vinurilor românești, dar susțin că merită încercat. Italia nu e o piață chiar ermetică, iar comunitățile românești pot fi un liant și un susținător. Trebuie doar identificate oportunitățile, legate niște sfori, ceva muncă, dar mai ales încredere. Iar evenimentele, festivalurile regionale, întâlnirile care pot permite cunoașterea vinurilor românești nu trebuiesc ocolite, ba chiar căutate.
Dar mie mi-e mai ușor să spun asta, pentru că am văzut lucrurile intâmplându-se.
Multe mulțumiri lui Ricardo și Angelo Massi, carora le rămânem datori, Nicoletei Dicova care ne-a invitat și companiei plăcute a lui Tomislav Ivanovic. A fost o experiență mai mult decât interesantă și pe care cu plăcere aș repeta-o.
Data viitoare la Only Wine Festival – Cita di Castello 2016 va fi altceva, mult mai serios, vinurile românești urmând să confirme, nu să surprindă. Ar fi bine să fim mai pregătiți, pentru ca e loc de business, fratello!
RaSto

{lang: 'ro'}

Niciun comentariu

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. La Cotnari... » Povești cu vin - [...] în România. Tomislav cunoscuse o parte din vinuri din mai multe intalniri, dar mai ales de aici, iar Harry ...

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori