Poveştile Bucătăriei Româneşti – Episod 5      Pui cu smântână

Scris la 15 iunie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
Un simbol al voluptoasei bucătării moldoveneşti, monologând cu aceeaşi dezinvoltură şi pe prispa răzăşească şi în iatacurile boiernăşeşti şi în sufrageria bonjuristă şi gudeistă (de la Good day) a intelighenţiei ieşene. Mâncărică de duminică sau pentru oaspeţi dragi, o gasiţi în literatură, la Deleni-Vale, la braseria “Unirea”, în istoria pre şi post-alicuzistă, la “Romvared”, în memoriile scandaloase ale fratelui Chibici, la cantina liceului din Huşi, în Sanda Marin. Pune mereu aceeaşi problemă insolubilă, a oaselor: n-ai cum să apuci cu mâna din cauza sosului gros, dar cine ar putea să curăţe, numai cu furculiţa şi cuţitul, carniţa de pe oasele (îngropate în smântână)?
Reţeta originală: un pui, 100g. unt, 200 ml smântână, mărar, sare. Puiul se taie bucăți și se pune la făcut în unt. Când s-a rumenit puțin, se stinge cu apă, se acoperă și se lasă să nădușească pe foc mic. Se toacă mărarul, iar când puiul s-a frăgezit pe jumătate, se sărează, se toarnă smântână și se da cratița la cuptor să se desăvârșească vreo jumătate de oră. Se scoate mâncarea, se presare mărar, se amestecă ușor.
Rețeta asta o aveam în minte de ceva timp, dar de abia acum m-am stârnit să o fac, pentru că aveam și vinul potrivit în casă: chardonnay de la Crama Siminoc – Domeniul Vlădoi.
Fața de rețeta originală, m-am abătut puțin, adăugând printre puținele bucăti de pui fără oase, ceva felii mai mari de pulpă de curcan, apoi am stins rumeneala cu ceva vin și am mai adăugat și o mână de ciperci. Sosul de smântână l-am făcut și în variantă gorgonzola, așa… ca să internaționalizăm dish-ul. Rău n-avea ce să iasă din improvementul meu.
În scurt timp după ce-am pus tava la cuptor, tot parterul casei era înmiresmat de o aromă provocatoare, și pândind cu un ochi cuptorul, iat cu celălalt răcitorul în care aveam chardonna-ul, mi-am dat seama că am șanse saă-mi divorțeze ochii definitiv.
M-am înarmat cu răbdare și am început să triez pozele făcute cu o zi în urmă la Crama Siminoc în Murfatlar, unde acompaniat de un grup de prieteni plin de voie bună, am vizitat via domnului Vladoi, crama şi-am degustat sauvignonul, rieslingul italian,  feteasca regală, chardonnay-ul, rozeul din fetească neagră şi gata.. că restul erau roşii, dar nu m-am orpit la caisată sau vișinată.
Și cum rememoram momentele de cu o zi înainte, m-apuc de sticlă și pot spune că în spatele etichetei frumoase și sobre, stă un vin din gama Pivnița Basarabilor, de culoare frumoasă, galben-pai strălucitor. Stă binișor cu aromele pentru că răzbate mirosul de baric, ușor vanilat, dar și fructe albe de sezon coapte. În combinație cu „puiul cu smântână”, vinul prinde curaj, ca şi mine la băut şi se „aşează” bine cu sosul alb şi cremos şi devine din ce în ce mai greu să reglez atenţia la papile, aşa că o altă variantă a notelor de degustare la găsiţi aici. La sfârșitul mesei, aveam senzația că eram ultimul soldat din regiment scăpat în popota ofițerilor, pentru că întingem cu pâine prin sosul ăla, de n-a mai rămas nicio dâră pe farfurie.
La al doilea pahar, după ce a mai luat ceva aer, remarci echilibrul alcoolului (12,5%) și structura serioasă, așa că mi-a ținut o bună companie revăzând pozele de la cramă și din excursia de numai o oră la Mamaia.
În concluzie, cramă mică, ambiții mari, vinuri promițătoare și minim 6,5 papioane din 8 pentru acest chardonnay de 2012.
Un week-end cu lucruri frumoase și cu mare detașare față de CM de Fotbal. Totală.
RaSto

{lang: 'ro'}

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguri, Bloggeri si Cititori