Acolo… la Averești
—-Îmi doream de mult să ajung la Crama Averești. 
Știam multe din vinuri de la GoodWine, dar nu văzusem nicidată locurile și crama.
—-Și alături de prietenii de la Vinul.ro am reușit ca vinerea trecută să iau drumul Hușiului și apoi direct în viile Averștiului (400 de hectare pe rod).
—-Ca de fiecare dată amabil, dl. Claudiu – enologul cramei, ne-a prezentat rapid tehnologia, fluxul, dar și hrubele cramei. Galerii din piatră făcute demult de tot și unde stau vinuri la învechit, dar și relicve sub formă de cisterne din anii cenușii.
—-Ne cam grăbeam și-am forțat urcarea în sala de degustare unde ne așteptau vinurile de 2014. Preferata mea – zghihara, sauvignonul,
aligoteul (alesul lui Horia), un traminer, un roze sec și o busuioacă dulce ce nu putea fi ocolită, că doar eram la mama ei acasă. Dar n-au fost doar vinuri, așa că unii s-au înfipt la o zeamă de flaușați (cum zic eu la ciorba de burtă), iar alții la un gustos somon la cuptor cu broccoli. Nu mai lungesc vorba și spun că zghihara e mai bună ca nicăieri. Parfumul, aciditatea mare și nivelul de alcool (12,5%) fac zghihara de nelipsit vara, fie pe litoral, deltă și orice terasă. N-am avut papioane la mine, dar dacă aș fi avut, i-aș fi dat minim 7 bucăți.
—-Cu sauvignonul e o poveste, pentru că dl. Claudiu l-a șmecherit cu drojdii de lume nouă, unde pomelo, mango și alte fructe exotice se zbenguie precum Lambada dând din șolduri și în nas și în gură. Totul e provocator și în armonie pentru amatorii acestui tip de vinificare. Aligoteul este un stâlp de bază în oferta Cramei Averești, fiind și el un vin plăcut, serios, cu arome mai reținute, sec bine și cu caracter degresant față de bucatele de pe masă.
—-
În nota sauvignonului blanc este și rozeul de 2014 făcut din cabernet sauvignon de viță tânără, adică puternic aromat, vioi, fresh și, categoric, destinat serilor calde de vară.
—-Ostoiți și cu paharele după noi, am admirat de pe terasă peisajul care vara trebuie să fie cuceritor. Acum, pe timp de iarnă, liniștea zonei te pătrunde și ai senzația că auzi fumul caselor îndepărtare, pentru că era singurul lucru care se mișca în tot peisajul.
—-Promit să nu ocolesc niciodată Avereștiul în drumul spre nord-estul Moldovei, pentru că știu sigur că acolo voi găsi lucrurile la care toți tânjim: peisaje, vinuri bune, ospitalitate, dar mai ales prieteni.
—-Cât despre vinul meu de vară… lucrurile sunt clare.
—-RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente