VinCE 2016 – O alta perspectiva

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu

—-Avand in vedere experienta placuta pe care am avut-o anul trecut la VINCE, mi-am dorit sa revin si anul acesta pentru a vedea evolutia evenimentului si a degusta noile vinuri ale cramelor preferate.
—-Am luat bilete pentru doua din cele 3 zile (3-5 Martie) ale evenimentului dar de data aceasta m-am limitat la un singur masterclass – vinuri din Valea Rhone-ului.  Erau multe crame (peste 180) prezente cu un numar foarte mare de vinuri (peste 1000 de etichete) si am preferat sa ma concentrez prioritar pe acestea.
—-Spre deosebire de anul trecut, cand toate cele 3 zile de targ erau deschise publicului, anul acesta prima zi a fost dedicata specialistilor din domeniu, accesul fiind permis doar profesionistilor si celor care activeaza in domeniul HoReCa. Biletele au fost ceva mai scumpe decat anul trecut (150 ron/zi), insa masterclass-urile au ramas cam in aceeasi marja de pret (cel mai scump era 75 ron).
—-Inca de la intrare am putut sesiza atmosfera mai relaxata fata de anul trecut in ceea ce priveste numarul de vizitatori deoarece, la receptie, unde ni se dadeau bratarile cu cod de bare, caietul evenimentului si pahare, nu era deloc inghesuiala. Am preluat ‘’recuzita’’ alocata, constatand ca s-a schimbat modelul paharelor (de o calitate mai slaba comparativ cu Schott Zwiesel-urile de data trecuta), si am intrat la targ.
—-Acolo atmosfera era lejera, unii producatori neavand inca standul complet aranjat. Am profitat de acest lucru pentru a face o sesiune rapida de poze cu standurile prezente dupa care am stabilit o ordine in care urma sa incep degustarile. Avand in vedere ca resursele de energie au si ele limitele lor intr-o astfel de zi, am preferat sa vad la inceput producatorii care imi plac cel mai mult (fata de anul trecut cand am degustat o zi albe si una rosii). Mi s-a parut mai eficient acest sistem ‘’pe producatori’’, fiindca m-a scutit de revenirea la acelasi stand de doua ori.
—-Organizarea, a fost destul de asemanatoare cu editia anterioara. Intrarea se facea in urma scanarii codului de bare de la mana si iesirea la fel. Producatorii erau aproximativ aceiasi, plasati in aceleasi locuri de anul trecut. Pe langa sala mare de masterclass-uri s-a adaugat acum si una mai mica pentru workshop-uri. Nu mi-a fost clar care era criteriul de clasificare pentru cele doua – de ce unele erau workshop si altele erau masterclass. Poate in functie de titulatura persoanei care sustinea cursul…  Acum am avut si surpriza (sau ghinionul..), sa gasim si cateva pahare murdare la masterclass, pe care organizatorii le-au inlocuit imediat ce am sesizat. Am mai putut observa pe mesele pregatite pentru curs si faptul ca nu toate paharele erau identice.
—-O noutate binevenita a fost standul Miele unde puteam schimba ori de cate ori doream paharul murdar cu altul curat. O alta noutate a fost faptul ca anul acesta se puteau cumpara vinuri de la unele standuri (nu intru in detalii legate de fiscalizarea acestor vanzari …care era ‘’sublima dar lipsea cu desavarsire’’).
—-Zona de luat masa a fost mult mai restransa anul acesta dar suficient de diversa pentru a acoperi gusturi destul de variate si, in aceeasi incapere, anul acesta erau si cateva standuri cu vin ale unor magazine specializate. Am incercat o serie de vinuri recomandate de bornyito.hu un magazin on-line cu o oferta foarte mare de vinuri, in principal locale (singurele importuri de la stand erau spumantele Freixenet). Acolo am remarcat un Furmint (Mad, produs de crama Szent Tamas), proaspat, nebaricat, cu arome florale si usoara nuanta minerala.
—-Nu am putut rata desigur standul de Cabernet Franc unde aveau exclusiv acest soi, vinificat de diverse crame (15 la numar). Cele mai apreciate au fost Sauska, Riczu Stier (foarte bun dar cu o eticheta usor inestetica), Matias, Heumann, Tiffan’s. O alta aparitie noua si extrem de interesanta a fost un producator de vinuri din Israel –  Sea Horse Winery –  care prezenta 4 vinuri (trei cupaje rosii si un Chenin Blanc) foarte placute, produse in cantitate mica ( sub 1000 de sticle/sortiment) dar cu preturi relativ ridicate – cca. 30-40 eur/sticla.
—-Alti producatori vizitati au mai fost Gere (al caror Kopar 2012 parea putin cam tanar), Bock (eticheta Libra era excelenta dar la un pret de 45eur/sticla), Heimann, Sauska, St. Andrea, Fekete (de la care recunosc ca aveam asteptari ceva mai mari), Gere Tamas & Zolt, Tiffan’s (unde mi-a placut mult Principium), Szeleshat. Din Romania au fost prezenti Recas, Liliac si, desigur, Balla Geza (Wine Princess) ale carui vinuri le-am regasit absolut peste tot in Budapesta – magazine specializate, magazine mai mici, restaurante, wine-bar-uri. O surpriza placuta a fost sa gasesc prezenta si crama Chamlija din Turcia, cu 5 etichete – 2 albe, 2 rosii si un rose.
—-Impresia generala asupra VINCE 2016 a fost una placuta, diferenta principala comparativ cu anul trecut fiind numarul (vizibil) mai redus de vizitatori. Sa fie oare si din cauza contextului politic? Anul trecut am sesizat prezenta mai multor nationalitati europene in timp ce acum am constatat prin oras o crestere semnificativa a turistilor rusi.
—-Totusi, fata cu anul trecut, acum am plecat de acolo cu sentimentul ca si la noi se vor putea organiza astfel de evenimente… si asta poate ca intr-un viitor nu foarte indepartat. Nota mea de optimism este data de numarul mare de evenimente noi sau in stadiu de proiect organizate in Romania (RoVinHud, WineUp, Wine-Wine, REVINO) la standarde care in timp se vor apropia sau, de ce sa nu visam, poate chiar vor depasi VinCE.