1 Decembrie în inima fostului imperiu

….Am profitat de ziua liberă din 30 noiembrie ca să fac o mică excursie cu Alexică la Viena. Nu e prima oară când sărbătoresc Ziua Națională a României -Ziua Marii Uniri în inima fostului imperiu austro-ungar. E adevărat că rezist cu greu să nu vizitez, aproape an de an, târgurile de Crăciun din Viena, care imi crează o stare de bine și mă montează pentru o lună ce se anunță mereu foarte agitată – sfârșit de trimestru, de an etc. Cel puțin pentru copii e o mare încântare să vadă seara căsuțele-standuri frumos rânduite și ornate cu globuri dintre cele mai frumoase, jucării, ca să nu mai vorbesc de ceaiurile (și cu alcool), gogoși, gofre, turtă dulce…Hmmm…
….Și împreună cu alți amici din țară și puștiul lor Tudor, am luat-o de dimineața spre Prater, chiar de 1 Decembrie, într-o zi foarte senină și deloc friguroasă. După turele „impuse” de perechea de zurbagii Alex-Tudor prin roata mare, mașinuțe, tunelul groazei și plimbare pe acorduri de vals cu poneii, ne-am îndreptat spre Belvedere, la unul din târguri. Dar informat fiind că în apropiere de frumosul palat se află și Ambasada României în Austria, am zis că e frumos să salutăm și noi niște conaționali de Ziua Națională. Liniște, pustiu, totul închis și iar liniște. Am făcut o poză cu tricolorul și ne-am dus să luăm masa de prânz într-un loc unde știam că se mănâncă bine. Langă Stadtpark se află o berărie pe care nu o ratez niciodată pentru minunatele coaste de porc.
….Comandăm fiecare ce trebuie și lansez surpriza: scot din rucsac folia cu etichete de lipit pe faţă cu tricolorul românesc şi un mic steguleţ  cu suport de pus pe masă, așa, ca pentru negocieri. Ospătarul face ochii mari, îi explicăm care-i „necazul” cu noi şi îi cer un vin alb sec. Îmi indică Grüner Veltliner. Miros, gust şi mă simt răsplătit pentru tot efortul fizic din ziua de 1 decembrie, mulțumindu-i pentru recomandare. Eu cerusem niște coaste picante și nu trebuie să vă spun din câte guri se poate termina o sticlă de vin foarte prietenos. Dar să nu ne-ntindem la amănunte și să trecem la descrierea vinului.
….Sticla are un screw-cap civilizat și o etichetă fantezista „GruVe”. Soiul e local și se mai cultivă prin Cehia și Slovacia. În nas îți vin ceva tente de sauvignon și ceva riesling, dar nu numai. În gură de pleznește cu blândețe o aciditate mare, dar plăcută. Amestecuri de acrișor cu dulce și iar revine prospețimea aia plină de aciditate. Nu se văd bule în pahar, iar acidul se simte numai în contact cu limba și obrajii. Picanteria din gură, dată de coastele iuți și cu „pompierul” ăsta Grüner fac o pereche aproape imbatabilă. Și mai ciocnim și ne mai urăm de normalitate acasă și sting iar incendiul mocnit din gură. La doar 11,5 % alcool, eu îl văd un vin de vară de mare succes. Nu mai lansez asocieri cu mâncarea pentru că nu ne potrivim toți, așa că nu-mi rămâne decât sa vă urez să vă întâlniți cu Grüner Veltliner și să-l sorbiți ceva mai temperat decât am făcut-o eu și într-o companie cât mai agreabilă și cu ocazii cât mai plăcute.
….La mulți ani, România !
….RaSto