2 la pahar. Azi, cu Daniel Wendorf

Scris la 9 martie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

Dacă ești pasionat de bucătărie, nu e suficient să ai o colecție de rețete, să te cuplezi pe toate grupurile gastronomice de pe Facebook punând zeci de poze cu mâncare și să le-arăți amicilor câte crestături noi ai la mână din cauza noilor cuțite ceramice luate la ofertă. Așa că împreună cu colega mea erismatică Amelia, am decis să ne înscriem la cursurile Société Gourmet din noiembrie anul  trecut, ca să vedem cum se prepară în mod profi mușchiul  de vită sub formă de carpaccio cu înghețată de usturoi negru, tartar marinat cu ardei Kapia și beef Rossini.

Afost prima dată când am intrat într-o bucătărie adevarat profesonială, foarte modernă și unde l-am întâlnit pe Chef Daniel Wendorf. Sar peste toate etapele pregătirii împreună a tuturor felurilor din carne de vită și i-am cerut să ne întâlnim cândva și să povestim un pic despre bucătăreală la un pahar de vin.

Și ne-am întâlnit de curând în “biroul său”, unde nu sfârâia nimic pe aragaz și nu se auzeau teluri, cuțite, crătiți, mixere sau alte unelte. Am deschis o sticlă de Fetească neagră 2012 de la Casa de Vinuri Cotnari, descoperind (fără să fi știut) că e soiul său preferat de vin roșu de pe la noi. Dar am mai aflat că Daniel e din Hamburg, că a făcut multă școală și ucenicie în mai multe restaurante din Germania, iar 2008 l-a găsit lucrând într-un restaurant din București (La Mandragora). În 2009 a pus bazele unei școli de cooking și evenimente gastro pentru adulți și pentru copii. Daniel conduce cu mare șarm și umor ședințe de team buiding dezvaluind multe din dedesubturile bucătăriei moderne, folosind într-un mod riguros și foarte eficient tot felul de ingredient de care, uneori, nici nu ai auzit.

Nescăpând nimic din cele spuse de Daniel, mai aruncam un ochi și la feteasca din pahare și amândurora ne-a plăcut aroma tipică de prună uscată acompaniată de mirosul de fructe roșii de pădure și lemnul reținut. Vorbind puțin despre vin, mi-am adus aminte de beef-ul Rossini, mărturisindu-i că l-am încercat și acasă, ieșindu-mi destul de bine. Daniel a continuat cu descrierea vinului, fiind un bun cunoscător, completând că aparent e strong, dar la scurt timp devenind plăcut, neagresiv (not heavy), destul de rotund pentru că alcoolul (13,5%), taninii și aciditatea erau în armonie și la locul lor.

Ar fi un vin care se poate bea și fără mâncare, ceea ce pe Daniel nu-l bucură foarte tare, fiind un vin light, de aceea ar putea fi un vin potrivit perioadei de primăvară când se deschide sezonul de grătare la români. Atenție, carne slabă pentru acest vin – recomandarea sa.

Ei, dar până să aflu întregul concept și toată paleta ofertei Société Gourmet, concluzionăm asupra postgustului mediu și că în scala mea l-am putra poziționa la +6,5 papioane.

Urmează Paștele, iar pentru Daniel vin zile grele, pe care le va petece într-un sat transilvan –  Cincșor, el fiind amator de secrete culinare tradiționale din Ardeal, petrecând mai multe veri la Viscri și în împrejurimi alături de pasionați gourmet, acolo unde gazdele îi pot oferi o bucătărie spațioasă pentru grupurile sale.

M-am despărțit de Chef Daniel Wendorf nu înainte de a pune la punct un mic proiect comun care îl vom anunța mai repede decât credeți.
Până atunci… Guten appetit!

RaSto

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *