O masa de duminica la crama

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Am primit cu mare bucurie invitatia primita din partea unei prietene, mare pasionata de vinuri, de a vizita in prima zi din noiembrie una din cramele la care voiam mai de mult sa ajung (si cum acum aveam sofer nu am stat pe ganduri) Rhein-Azuga
—-Am ajuns destul de repede, pe un drum de obicei aglomerat, dar pe care acum doar echipajele de politie iesite la indeplinit planul de amenzi ne mai puteau incetini.
—-Sincronizarea cu microbuzul care aducea la crama pe viitorii somelieri, aflati acum in postura de invatacei, a fost perfecta, astfel ca vizita putea incepe intr-una din putinele crame turistice din tara. (desi plasata la cateva zeci de kilometri de cea mai apropiata vie). Putea, dar nu a inceput imediat, persoana care trebuia sa ne ghideze fiind prinsa cu alte treburi. Am admirat in aceasta pauza albastrul perfect al cerului, netulburat de niciun nor, muntii acoperiti de copaci in toate culorile toamnei dar si interiorul cochet al restaurantului. Am facut si o mica incursiune in magazinul cramei, facandu-ne fiecare o parere despre ulterioarele achizitii, imbiati si de afisul cu un discount duminical de 20 %.
—-Apare si doamna cu care am efectuat turul prin crama veche de peste 130 de ani. Am admirat multitudinea de sticle de spumant asezate in rastelurile vegheate de pe tavan de un strat gros de mucegai, adunat cu anii si salvat ca prin minune de la curatare (un tovaras prin anii ’80 propusese spalarea „mizeriei” de pe boltele pivnitelor). Dupa o scurta demonstratie de „remouage”, am ajuns intr-un mic hol unde am degustat doua spumante:
– un roze brut din Pinot Noir extrem de fresh, cu o perlatie fina desi nu tocmai uniforma (poate nici paharele nu ajutau foarte mult), dar destul de consistenta. Un vin spumant foarte ok.
– un demisec din Chardonnay, chiar daca avea un rest de zahar mult prea ridicat pentru aciditatea care nu prea il sustinea. Sincer nu am reusit sa-l beau.
—-Am trecut si prin sala de „dopuire” si etichetare, iar apoi dupa cateva serii de poze am mers spre restaurant, la o sedinta de food and wine pairing.
—-La excelenta ciorba de perisoare am avut companion o Feteasca Alba din seria Floare de Luna. Un vin light, de cursa lunga, cu o lipsa de aciditate surprinzatoare pentru zona din care provine (Sebes-Alba).
—-Papiotele de pui cu ciuperci si sos alb cu gorgonzola si orez salbatic au fost „udate” de un Byzantium Rose Euxine Shiraz 2014, declarat sec dar cu un rest de zahar prea pregant si care m-a facut (ca si pe multi alti meseni) sa-l las in pahar. Categoric a avut si fani (un pic dezamagiti ulterior deoarece nu se mai afla pe stoc in magazin).
—-Desertul (constituit din placinta cu branza dulce si stafide si placinta cu mere, ambele calde si care se topeau in gura) a fost insotit de BYZANTIUM ROSSO DI VALACHIA 2013, un cupaj tinerel din Feteasca Neagra, Merlot si Syrah, preferatul meu din aceasta zi.
—-Nu puteam pleca fara a vizita magazinul si de unde nimeni nu a plecat cu mana goala (sau baxul gol), desi in ceea ce ma priveste doar spumantul roze m-a determinat sa-l iau acasa, restul fiind din gama la care visam sa le degust, dar nu a fost sa fie.
—-Poate as fi dorit sa avem parte de mai multe zambete din partea gazdelor, de parca numele Rhein a indus o rigiditate si o politețe rece, tipic germane.
—-O crama amplasata intr-o zona superba in orice anotimp, unde merita mers, existand posibilitati de cazare la un standard ridicat, un restaurant foarte bun si vinuri bune, char daca majoritatea celor incercate nu m-au convins sau mancarea a batut vinurile.
—-