Cultivini

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Cultivini Wine Gallery Budapesta.  O descoperisem in urma cu mai bine de un an si jumatate cand vizitasem pentru prima data frumosul oras de la Dunare.  Profitand de vizita la targul de vinuri VinCE 2016, i-am trecut pragul impreuna cu micul grup de wineloveri  dupa terminarea targului amintit.
—-Duminica, cand majoritatea obiectivelor turistice sau shop-istice sunt inchise si vremea e mohorata, te imbia la vizitarea obiectivelor cu profil vitivinicol. Desi prietenii cu care am fost la VinCE erau buni cunoscatori ai Budapestei (si a winebar-urilor locale), aceasta locatie le era necunoscuta. De cand am intrat am fost placut surprinsi de cele gasite: luminozitate excelenta (care permitea analiza vizuala corecta a vinurilor, spre deosebire de majoritatea wine-barurilor unde penumbra sau lumina insuficienta nu sunt chiar ceea ce imi doream), lipsa muzicii (in alte parti duduia de parca eram in club) si sloganul de la care incerc sa nu ma abat des: „Life is too short to drink bad wine!” (bineinteles si lipsa fumului de tigara, dar acest lucru este normal, in nici un restaurant sau wine-bar din Budapesta nefiind permis  fumatul la interior). Dar ceea ce era cu adevarat interesant erau echipamentele de distributie a vinurilor (detalii tehnice aici). Mai vazusem la noi ceva similar prin aeroportul Otopeni si printr-un supermarket, dar aici parca se incadrau mai bine in peisaj. Modul de utilizare este simplu si elegant:  clientii galeriei primeau un card (pe care trebuiau sa il alimenteze initial cu 4500 forinti – circa 67 lei)  si apoi isi alegeau din vitrinele „wine dispenser-ului” vinul si cantitatea ce urma sa fie degustata (intre 0,25-1 dl).  In momentul in care se termina „creditul” primeai alt card si puteai degusta in continuare cat te tineau portofelul, picioarele sau ficatul.
—-Selectia de vinuri pentru degustare era OK: aproape 60 de vinuri (toate unguresti, dar acest lucru este valabil cam  in toate wine-bar-urile budapestane si chiar in supermarket-uri, vinurile straine reprezentand maxim 10 % din oferta) de toate culorile si acoperind o gama variata de preturi. Lipseau insa spumantele (am inteles ca era nevoie de un dispenser special). Interesanta (si simpla in acelasi timp) era si metoda de a afla detalii despre vinurile degustate: cu ajutorul unei tablete! De asemenea sistemul de spalare a paharelor extrem de eficient si nou pentru mine (paharul se pozitiona cu gura in jos peste o sita si prin presare pornea un jet de apa care clatea sub presiune extrem de rapid si de bine).
—-Bineinteles ca vinurile puteau fi si achizitionate (livrarea fiind posibila oriunde in lume!), peretii galeriei fiind tapetati cu vinurile care se aflau la degustare (dar si cu altele, care momentan nu se gaseau in dispensere, in total cca. 150 de vinuri).
—-Personalul, care nu era chiar habarnist in domeniu si care vorbea fluent engleza (spre deosebire de multi din expozantii si chiar de unii din staff-ul targului VinCE), a fost si deosebit de amabil, oferindu-se sa ne suplimenteze creditul insuficient astfel incat sa putem incheia degustarea cu retestarea unui vin pe care il considerasem ca fiind vinul preferat. De asemenea o alta bila alba a primit-o cand unul din vinurile pe care doream sa il incerc s-a terminat  tocmai cand imi curgea in pahar. Imediat au deschis alta sticla si au completat paharul, cu un surplus generos.
—-Vinurile pot fi asortate cu mici platouri cu branzeturi, mezeluri sau snacks-uri.
—-Preturile nu sunt chiar mici (si nu doar datorita apropierii de ultracomerciala si deloc ieftina  Vaci Ut, cam la toate wine-bar-urile din Budapesta avand aceeeasi senzatie) , dar per ansamblu este un concept extrem de atragator si de placut pe care mi l-as dori si in Bucuresti.
Egeszsegere!
—-