În prima parte povesteam ceva despre chef, dar fără să vă dau şi detaliile de rigoare.
….După degustarea din crama, am mers cu toţii în restaurantul podgoriei, unde a început socializarea, voia bună şi depănarea amintirilor, bine-nţeles pe trilul lăutarilor.
….Am stat la masa bloggerilor şi am aflat din spusele lor că în branşa aceasta a vinurilor sunt consideraţi aproape ciumaţi şi oricum în afara eternităţii. Nimeni nu are nevoie de ei, “blogareala” nu poate fi decât o glumă a unor oameni complicaţi care au conştiinţa fatalităţii, deoarece nu înţeleg că efortul lor e nul, neluat în calcul şi trimis direct spre vârful bocancului.
Ciudat! Mie mi s-au părut oameni perfect normali, cu nasul între ochi şi picioarele până-n pământ. Haioşi, spirituali şi mai degrabă magicieni ai sorţii decât pierzători ai ei. Oameni ce simt că pot totul, absolutul este în mâna lor şi fac ceea ce doresc cu plăcerea infinită a lucrului bine croit!
Dar oricum, aceasta este numai părerea mea…
….Între timp au sosit sarmalele în cuib (bănuiesc că în cuibul lor, nu al meu), pe care trebuie să recunosc le-am încercat alături de Feteasca Neagră 2011. Am început aşa: o gură mică de sarmale, o gură mare de fetească, o gură mică de sarmale, una mare de fetească…, totul e să nu abuzezi de sarmale! Aşa mi-au spus şi mie prietenii…
Şi după două trei guri mari de fetească neagră, viaţa a început să pară mai frumoasă prin acel pahar de culoare purpuriu – violacee. Nasul m-a trimis direct în cămara bunicii, lângă borcanul cu dulceaţă de vişine coapte şi cireşele zglobii de pe plăcinta pudrată cu zahăr vanilat. Dar, gustul…! Vai, gustul acesta de cireşe amare care îmi umblă slobode prin gură şi se jucau cu tanini copţi, moi ca baloanele de săpun. Gustul buzelor cremoase şi aromate ale ţărăncuţei oacheşe de la culesul prunelor din bătătură. 
Acest gust catifelat ce îti umple gura şi se lasă dus încet, încet fără să mai vrea parcă să dispară.
….Finalul ne-a prins cam aşa: lăutarii cântă, lumea râde şi e bine dispusă, viaţa e frumoasă şi devreme acasă, iar eu gândesc deja unde să fac loc în crama proprie pentru găzduirea acestui vin bun în momentul apariţiei lui pe piaţă. Nu ar fi o idee rea nici pentru voi, cred!
Bogdan.
Crama M1. Atelier – Murfatlar
15 comentarii
Lasa un comentariu
.
.
.
.
.
🙁 iar am udat tastatura 🙁 imi tot promit ca nu mai vin sa citesc si nu ma pot abtine 😉 dar …. ar fi fost faina si un pic de muzica lautareasca asociata pozelor
O sa ma gandesc data viitoare si la muzica lautareasca. Asta intradevar mi-a scapat !
Multumesc mult de sfat !
Sunt de acord cu doina, textul si fotografiile asezonate cu ceva muzica ne-ar fi adus mai aproape de atmosfera de acolo.
Bogdan, ai stat la masa cu cei mai de vaza reprezentanti ai imperiului raului :)) A fost o placere sa te cunosc si sa discutam vrute si nevrute.
Ciprian, placerea a fost de partea mea!
Abia astept sa ne intalnim si sper sa se intample cat mai curand! 🙂
Bogdane, ai stat la masa cu Darth Vader ?
Darth Vader, Darth Maul si Darth Sidious la aceeasi masa, grea misiune
🙂
Iti dai seama ca de rau nu putea sa zica…
In plus ar fi sunat a autocritica!
Ai stat la masa gresita!
:))
Sigur, tu de aceea ai fugit la alta masa ! 🙂
Intotdeauna l-am considerat pe Mihai (Berbecutio) un Luke Skywalker !
Dau o bere!
:)))
He..he..ai grija ca o sa fii asociat blogerilor rauvoitori…:))
Sigur ca da, o sa am mare grija ! 🙂