Priorat – Între tradiție și inovație

—-“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Marius Gheorghe, care si-a descoperit pasiunea pentru vizitarea cramelor si a aprecierii vinurilor la justa lor valoare. Marius lucreaza in domeniul stomatologic.
—-Înca din secolul al XII-lea, regiunea Prioratului era cunoscută pentru vinurile sale. Denumirea vine de la comunitatea de călugări Cartucieni (în spaniolă Cartujano) al căror stareț se numea Prior. Mănăstirea Cartuja a fost construită ca urmare a visului unui cioban, în care i s-a arătat imaginea unei scări îndreptate spre cer și susținută de îngeri. Mănăstirea a fost numită Cartuja de Escaladei
—-Din cele 6000 ha cultivate la sfârșitul secolului al XIX-lea au rămas în anii ’60 ai secolului trecut mai puțin de 300 ha, cauza fiind filoxera, fapt care a dus la uitarea zonei Priorat. Din nevoia de a-și asigura traiul și de a se diferenția de alte zone ale Spaniei, cultivatorii au început să producă vin din cele doua soiuri specifice Prioratului: Garnacha și Carinyena (denumirea catalană: Samso).
—-Cel care a făcut cunoscut în lume vinul de Priorat este Alvaro Palacios Muro, oenolog și producător de vin din Rioja Baja. Este născut într-o familie cu o tradiție veche de 5 generații în cultivarea și producerea de vinuri din Rioja, cunoscută ca Palacios Remondo. A studiat oenologia la Universitatea din Bordeaux sub îndrumarea lui Jean Pierre Mouex, apoi s-a îndrăgostit de frumusețea Prioratului și s-a mutat în această regiune, unde a cumpărat vii și a început să își producă propriul vin de Priorat.
—-În 2013, revista “Wine Espectator” a ales vinul său Alvaro Palacios-Priorat Les Terrasses Velles Vinyes 2011 ca unul dintre cele mai bune 100 de vinuri ale anului.
—-Alvaro Palacios a scos la licitatie în anul 1999 la New York, la Casa Christie’s, o sticlă de vin din Priorat – L’Ermita – care s-a vandut cu suma de 60000 pessetas (aprox. 15000 de dolari la acea vreme), fapt care a făcut celebră această regiune.
—-Prima mea zi a vizitei în Priorat a fost un tur de forță. Am început prin vizitarea unei crame din Figuera, chiar în satul unde eram cazat.
—-Ficaria Vins este o cramă mică, de familie, deținută de Jaume Roca, cu o vie destul de valoroasă, aceasta însemnând vii cu vârsta cuprinsă între 12-90 de ani. Cultivarea se face la o altitudine de 575-600 m, solul având o structură argilo-calcaroasă. Aici se practică o vinificare naturală, fără drojdii selecționate, iar  presarea strugurilor se face manual. Ceea ce m-a surprins a fost faptul că fermentația alcoolică se face în vase de lut.
—-Am degustat două vinuri: primul a fost Elia, o creanza 2014. Vinul a fost denumit după una dintre fiicele producătorului, probabil una destul de corpolentă, dacă ar fi să mă iau după structura vinului: 60% Garnacha, 20% Cabernet Sauvignon și 20% Shiraz, baricat 12 luni în butoaie deja folosite și cu volum alcoolic de 14,5%.
—-A urmat Pater (adică ta-su’!), un Garnacha 100%. Vin destul de plăcut, cu o intrare proaspătă, dar cu personalitate puternică, asemeni tatălui producătorului – Jaume Roca fiind o  persoaneă puternic implicate afectiv în procesul vinificării în stil tradițional.
—-A doua vizită a fost la Sangenis i Vaque, cu o proprietate de 13 ha, alcatuită din vii cu vârste cuprinse între 20-80 de ani. Aici, fermentația se realizează în tancuri de ciment timp de 30 de zile, cu mult peste medie. Procesul este prelungit din cauza conținutului prea ridicat de zahăr al strugurilor. Soiurile folosite sunt Garnacha și Carinyena. Media anuală de producție este de 200 de butoaie, din care 50 se reînnoiesc anual. Aici se practică o baricare cu durata cuprinsă între 12-18 luni.
—-Proprietarul spunea că medicul recomandă două pahare de vin roșu pe zi, cu condiția de a fi mai scump de 6 euro. Pentru 10 euro de persoană, am degustat cinci vinuri cu prețuri cuprinse între 10-50 de euro. Ultimul vin din degustare a fost Monlleo, din anul 2000, baricat 24 de luni. Vinul a fost clasificat de Tom Stevenson, iubitor de Garnacha, printre primele 100 de vinuri din lume.
—-A treia oprire: Escaladei, cea mai cunoscută din zona vizitată de mine, este situată la 1 km de Mănăstirea Cartuciană, care vreme de secole a administrat viața economică și socială a așezarii.
—-Vechimea oficială a cramei datează din anul 1692, dar se pare că exista încă din secolul al XIV-lea. Via are vârste cuprinse între 20-80 de ani și este cultivată pe un sol compus din argilă, calcar și șisturi, a căror denumire catalană este Licorella, element ce îi oferă un caracter distinctiv soiului Garnacha.
—-Technica folosită este o combinație între vinificarea tradițională și tehnologia modernă, adusă în anul 1974. Cei mai buni struguri sunt vinificați în tancuri de ciment fără levuri. Producția se ridică la o medie de 150000 de sticle pe an.
—-Degustarea a cuprins trei vinuri și o consider cea mai reușită din această zi, oferind caracteristici cum ar fi: corpolență, aromă, structură bine definită, conținut mare de tanini și volum alcoolic ridicat, dar subtil. Prețurile vinurilor degustate au fost între 15-20 de euro. Am mai degustat la cerere un vin alb din 2011, 70% Garnacha și 30% Viognier, dar nu m-a impresionat în niciun fel. Avea un gust greu de definit, predominant mineral.
—-A doua zi, am vizitat o singură cramă – Tane. Această ultimă vizită a fost cea mai spectaculoasă, mulțumită proprietarului, Marc Boras și minunatei sale mașini de teren. Turul făcut prin viile sale ne-a încântat privirile datorită uluitorului peisaj în care rândurile de vii alternau cu cele de măslini și migdali, însumând o suprafață totală de 22 ha de vii cu vârste cuprinse între 20-80 de ani, cultivate la o altitudine de 650 m. Plantațiile sunt înconjurate de Muntele Montsant, a cărui frumusețe ne-a făcut să ne simțim un pic mai aproape de cer. O particularitate a acestei familii de producători este că Joan Boras, tatăl actualului proprietar, a fost creatorul tancurilor de beton ale Cramei Escaladei și a multor altor crame din regiune. Aceste tancuri cu un volum de 1000-1200 l sunt mobile.
—-Am degustat două vinuri destul de plăcute, având cel mai corect raport calitate-preț din tot ce am degustat în aceste două zile.
—-Timpul petrecut printre viile Prioratului a fost pentru mine o experiență de neuitat. Am cunoscut oameni deosebiți, modești, dar foarte hotărâți în munca lor, pentru a produce vinuri de foarte bună calitate, îmbinând cu succes cunoștințele tradiționale cu tehnicile moderne. Probabil că tenacitatea catalană este cea care a făcut ca Prioratul să devină a doua regiune viniferă din Spania, după Rioja, care a primit în urma cu 18 ani D.O.Q.-ul.
—-Le mulțumesc prietenilor mei Mara Andrei și Albert Maylinch Guillamon care s-au ocupat de organizarea acestei vizite, iar dacă veți avea ocazia să fiți prin zonă, nu ratați vizitarea cramelor.