Padina (vin)fest

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Anul acesta am hotărât ca în vacanta elevilor de la începutul lunii februarie, copiii să se inițieze în schi, mai ales ce este un sport tot mai la modă printre cei mici. Am zis că nu le-ar strica o pauză de tabletă și televizor, de duminică până sâmbăta următoare. Cum doar elevii aveau vacanță, am hotărât ca să ii lăsam să se descurce singuri, noi urmând să ii vedem cu o zi înainte de plecare, zi  în care se ținea și concursul ce încununa cele învățate, iar pe seară petrecerea de final de tabără la Padina.
—-Nici gropile din asfalt, nici zăpada afânată din curbele de pe drumul dintre Moroieni și Cheile Tătarului nu ne-au împiedicat să ajungem cu bine (chiar și fără 4×4) într-o zonă pitorească, liniștită, pe care (cel puțin eu) o revedeam  după mai bine de 20 de ani.
—-Vremea superba, peisajul mirific și nu în ultimul rând surprinzătoarele evoluții ale copiilor pe schiuri de pe pârtia molcomă de lângă cabană, ne-au umplut de emoție …și de sete. Anticipând imposibilitatea de a găsi un vin rezonabil în zonă, am venit pregătiți de acasă cu două vinuri, de culori diferite. Cu toate că termometrul a arătat din București până la destinație un (aproape constant) -5^oC, soarele strălucitor reflectat și de zăpada imaculată m-au făcut să deschid vinul alb: Loimer GRÜNER VELTLINER KAMPTAL DAC 2015. O alegere inspirată, vinul fiind plăcut, cu note ușor picante, arome de fructe albe (pere Nashi), cu o aciditate și o mineralitate medii care il faceau un bun companion la baza pârtiei. Nici paharul de plastic de unică folosință nu ne-a oprit să savurăm acest vin, de 5 bulgări din 6,  în timp ce urmăream evoluțiile micilor schiori în sesiunea de pregătire.
—-La cabana Padina, începuse concursul mult așteptat. Acesta s-a desfășurat în stil aproape profesionist: doua manșe, echipă de zgomot pe margine, cu onomatopee ca la Val Gardena sau St. Moritz (unele generate probabil și de țuica fiartă sau de vinul de la prânz, dinainte de acesta…și chiar din timpul concursului), căzături imediat după start sau chiar înainte de linia de sosire. Ce mai, de toate.
—-Pe seară, după ce s-au mai odihnit concurenții, au început pregătirile pentru festivitatea de premiere. Cum nu eram implicat în organizarea festivităților, am zis să mă apropii și eu un pic de schiuri. Zis și făcut și cum nu doream să fiu totuși atât de intim cu ele, am zis ca nu ar fi rău să trimit un intermediar să le țină de urat: un vin roșu grecesc, pe care îl mai testasem și pe care mă puteam baza: Nemea Barafakas 2010. Realizat din 100 % Agiorgitiko, cu  13 % alcool (ca să nu ne amețim prea tare),  prezintă o frumoasă culoare rubiniu închis și este plin de fructe roșii coapte și ciocolata amăruie vanilată (deh, 12 luni în baric). Taninii catifelați, aciditatea și postgustul medii, l-au făcut un vin prietenos și care a legat prietenii cu părinții celorlalți concurenți și chiar cu antrenorii, care s-au arătat deschiși să treacă de la vinul la PET (de 2 sau 5 l, adus de acasă) la ceva mai altfel. Bine, unii nu și-au putut depăși condiția și l-au „înnobilat” cu Fanta de struguri, dar alții au cerut repetir! OK, #rezist…. si-mi vad de treaba. Ar fi mers și mai bine cu o friptura la grătar din carne roșie, dar nici cu carnea la garnița servita la cabana nu a fost rău, deci 5 bulgări din 6 merită din plin.
—-Festivitatea de premiere a fost generoasă cu concurenții, care au plecat cu toții cu câte un premiu și o diplomă (cei de pe podium și cu medalii sau cupe), iar spectacolul de karaoke și focul de artificii au fost cireașa de pe tort.
—-O escapadă reușită într-o zonă de revizitat, fie vară fie iarna, pentru aer, liniște și peisajul din care nu pot lipsi vinurile bune!
—-Pârtieeeeeeeeeeeee….