Guidalberto, pe verticala

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—Deși hotărâsem ca după 2 zile de jurizare la Premiile de Excelenta Vinul.ro, urmate de o Gală a acelorași premii si un week-end cu o zi solicitantă la Goodwine, să o las mai moale cu degustările, cum am aflat de verticala de Guidalberto organizata de Vinimondo la Enotek, am decis sa nu ratez un eveniment deosebit.
—După o confirmare hipsterească a „partikiparii” la eveniment, joi am ajuns cu puțin înainte de ora oficială de începere a evenimentului.  Am aflat că prezentarea vinurilor va fi făcută de Vali Ceafălău, astfel că eram pe mâini bune.
—Conform „bunei” tradiții românești, dacă nu se întârzie cel puțin 30 de minute față de ora oficială nu se poate, dar totuși Vali a decis că la 80% prezență putem demara evenimentul, astfel că paharele convenționale tip ISO (de concurs) au început să primească lichidele mult așteptate.  În fața fiecărui participant erau 6 pahare pentru fiecare an al verticalei (2009-2014).
—Vali ne-a prezentat o scurtă istorie a producătorului Tenuta San Guido, din care am reținut  că actualul proprietar, marchizul Nicolo Incisa della Rocchetta, a fost inspirat de stră-stră bunicul său Guidalberto della Gherardesca (un pionier al agriculturii în sec. XIX din Bolgheri) când s-a decis în anul 2000 să creeze acest vin. Realizat din 60% Cabernet Sauvignon și 40 % Merlot, vinul doi al cramei (primul fiind  celebrul Sassicaia), a fost gândit nu ca un „monstru” super extractiv (cum se preferă în general), ci ca unul din cele mai elegante vinuri supertoscane, care să fie mai rapid gata de băut (fără a mai aștepta 6 ani ca în cazul Sassicaia), dar care să arate și potențialul Merlot-ului neutilizat în zonă până atunci (Cabernetul avea totuși 36 ani de „”existență” pe tărâmul Sangiovese-ului atotstăpânitor).
—Urmând sfatul gazdei noastre, am început degustarea cu ediția 2009, despre care am aflat că provine dintr-un an considerat ca bun în Peninsulă, comparabil cu 2007, an de referință pentru acest vin. Mie mi s-a părut  (normal) cam cel mai așezat vin din degustare, complex, fruct copt, tanini eleganti, culoare mai evoluată decât la cele care vor urma.
—2010 a fost oglinda perfectă a unui an rece, cu o astringență destul de evidentă, deși vinul nu era rău, dar probabil Cabernet Sauvignon-ul nu a reușit să se coacă complet, notele ușor ierboase fiind evidente.
—În schimb 2011 a profitat de vara secetoasă si de apa acumulată în sol pe timpul iernii, vinul fiind cel mai apreciat la degustare dar și cu un mare potențial de învechire datorat acidității proaspete și taninilor fermi.
—2012 a fost un an slab cantitativ din cauza brizei reci din perioada înfloririi și cred ca a fost vinul peste care am trecut de mai multe ori, dar care nu a ieșit cu nimic în față, deși nici defecte nu i-am găsit, dar pur și simplu, pentru mine, nu l-a avut pe acel vino-ncoa.
—De departe cel mai cameleonic vin a fost ediția 2013, care deși neimpresionant la început, cu note minerale, de cremene care acopereau cam tot, treptat a dezvăluit straturi elegante de fructe, tanini echilibrați, aciditate mediu+ și un postgust surprinzător de lung.
—Ediția 2014 nu promitea prea multe datorita anului extrem de ploios, plus că era și cel mai tânăr. Culoarea cea mai deosebita a verticalei (rubinie), anticipa un vin mai subțire, dar totuși nu a fost chiar dezamăgitor, deși aciditatea (un pic prea) ridicată și notele ierboase l-au plasat la coada clasamentului acestei seri (în opinia mea).
—Foarte interesant a fost că Vali a propus să degustăm vinurile și dintr-un alt tip de pahar: Riedel 001…sau paharul proiectat pentru toate tipurile de vin (alb, roșu….și chiar spumant )! Deși eram sceptic, vinurile au câștigat 2-3 puncte în plus, paharul influențând în mod clar percepția și evident evaluarea finală a fiecărui vin în parte. Și părerea a fost generală printre cei prezenți!
—O seară deosebită, cu vinuri interesante cu care nu te întâlnești prea des în viață, într-o locație atrăgătoare atât din punct de vedere a ofertei generoase de vinuri (la pahar sau sticlă), cat și a meniului (schimbat săptămânal), preparatele fiind pregătite la vedere (și acum sunt cu gândul la papardelele cu ragu de mistreț sau la vita wagyu cu cartofi copți). Life’s wonderful, sometimes!