Food&wine pairing cu crama Gere Atilla

Scris la 29 martie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Vinurile cramei Gere Atilla le-am descoperit (și pe loc le-am îndrăgit) prin 2014 când am vizitat pentru prima oara Budapesta.
—-Când am aflat de evenimentul de food&wine pairing cu vinurile cramei din Villany organizat la GastroLab, de prezenta oenologului Andrea Gere și a unui chef în vogă de care auzisem numai lucruri bune, dar ale cărei creații nu le încercasem până acum Ileana Braniște nu am rezistat tentației și am hotărât sa merg.
—-Faima cramei a făcut sala plină, numărul inițial de posibili participanți fiind în realitate mult depășit (cca. 40).
—-Evenimentul a început (inevitabil din păcate la noi) cu o întârziere… bunul simț al multora fiind invers proporțional cu posibilitățile financiare sau cu aerele de vedetă.
—-Totuși, până la start ne-am putut delecta cu un roze proaspăt (2018) din Kekfrankos și puțin Pinot Noir, din vii de peste 30 ani vechime. O frumoasă culoare roz pal, note de fructe roșii atât în nas cat și în gust, o aciditate peste medie, revigoranta. Un vin ușor (12% alcool), perfect pentru deschiderea apetitului.
—-Antre-ul nu părea să fie pe gustul meu (nefiind fan urzici), dar prejudecățile aveau să se evapore când am dat de o simbioză perfectă între „verziturile” ușor aite, sosul catifelat de unt și parmezan-ul de bună calitate. Vinul care l-a însoțit era obținut dintr-un soi tradițional în zona Villany (Portugieser), dar nici acest vintage (2017) nu mi-a produs o impresie mult mai bună decât cel din 2013 încercat cu ani în urmă la Budapesta. Un vin destul de neutru, light, ușor fructat, probabil vinul de nuntă din zonă. Dar așa cum bine spunea și Zoltan Szabo, un vin care nu a deranjat preparatul.
—-Următorul vin (tot din 2017) se poate încadra la rarități. Obținut dintr-un strugure local prefiloxeric (Fekete Jardovany), plantat doar pe o suprafață de 1,2 ha (singura identificată în toată Ungaria) nici nu este comercializat, fiind vinificat de câțiva ani mai mult ca un experiment. Un vin perceput destul de light (deși alcoolul era de 13,5%), cu note de cireșe coapte, taninuri discrete și un postgust ușor amărui. Singur nu prea ieșea în evidență, dar alături de preparatul din rață aromată și piure de dovleac copt cu brânză nu a stat rău deloc, ba chiar s-au potrivit excelent.
—-După acest trio din gama low-cost, am făcut un pas spre vinurile serioase și s-au schimbat și paharele (trecând la universalul 001 de la Riedel). Inaugurarea acestuia a fost făcută de Gere Cabernet Sauvignon Barique 2013, care s-a dovedit un vin serios, cu o aciditate destul de ridicată, taninuri viguroase, alcool măricel (14%) dar bine integrat, care urla după un T-bone…..dar care a fost întâmpinat de cel mai gustos și spectaculos preparat al serii: Arancini umplute cu praz sotat într-un catifelat sos de ciuperci de pădure, ciuperci care probabil că au fost cheia pentru vigurosul Cabernet Sauvignon.
—-Însă acest fel de mâncare a fost însoțit (fericit as zice) și de un al doilea vin din 2013, obținut din Cabernet Franc. Un vin cu 14,5% alcool (insesizabil), taninuri catifelate în perfect echilibru cu aciditatea, note ușor spicy, balsamice, fructe negre, ciocolată neagră și chiar cola ! Probabil cel mai „ready to drink” vin al degustării.
—-A urmat, după cum spunea și enologul Andrea Gere (care își făcea din ce în ce mai greu auzită vocea, datorită euforiei care cuprindea mare parte din asistență) vinul „flagship”, care practic a făcut cunoscută crama: Gere Kopar. Editia 2015 este realizată din 50% Cabernet Franc, 40 % Merlot și 10 % Cabernet Sauvignon. Fructe negre însoțite de o mineralitate evidenta în nas, note care se păstrează și în gust, alături de cafea și ciocolata amăruie. Taninuri un pic agresive, aciditate peste medie, alcool (14%) bine integrat. Un vin care peste 2 ani va fi mult mai bun, dar care promite deja. Oricum asocierea cu antricotul de cerb a fost excelentă.
—-Următorul vin Solus 2015, un Merlot 100%, ne-a întâmpinat cu aceleași note minerale întâlnite și la precedentul vin, dar și cu fructe negre coapte. În gust fructele negre se combină armonios cu notele de cafea și ciocolată. Este un vin corpolent (usor chewy), cu taninuri încă ușor agresive, o aciditate susținută și un alcool (14,5%) perfect integrat. Este clar un vin care se va șlefui peste cel puțin un an, dar  care nici acum nu este rău. Peste asocierea cu desertul ciocolatos trec repede (deși cred ca a fost OK), eu renunțând la dulciuri de ceva vreme.
—-Vinul serii avea sa fie cel denumit după întemeietorul cramei: Attila. Realizat din 50%
—-Cabernet Franc, 35% Merlot și 15% Cabernet Sauvignon, este practic selecția celor mai bune butoaie (noi) de 300 litri ale cramei. Extrem de fin, cu deja obișnuita mineralitate, fructe negre coapte, taninuri catifelate și un postgust extrem de persistent, a fost vinul cel mai căutat pentru bis, toți ochii fiind ațintiți pe decantoarele care treceau de la o masă la alta, cu speranța de a mai reîncerca măcar un deget din licoarea de vis. Platoul cu brânzeturi maturate a trecut, așa cum era de așteptat, pe plan secundar.
—-O seară deosebită cu un food&wine pairing de excepție, într-un gastro wine bar spectaculos.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *