….În weekend-ul trecut a fost târgul de vin, pe numele lui adevărat Good Wine. 
A scris şi Răzvan părerile lui pe acest blog, o să le scriu şi eu pe ale mele, iar la sfârşit vă rog să-mi spuneţi dacă se potrivesc cu ale voastre.
….De la intrare te întâmpină două domnişoare care îţi iau banii şi cum asta nu ar fi destul, îţi leagă repede un “atârnici” de gât. Acest “atârnici” conţine un pahar cu care, spun ele, vei degusta toate vinurile din cadrul târgului. Ce să zic, de mult nu am văzut o idee mai tâmpită, dar am hotărât ca la acest eveniment să suport toate umilinţele fără comentarii. Şi uite aşa, precum boul cu talanga de gât, o iau la picior printre standuri, de am impresia că toţi ochii sunt aţintiţi asupra mea şi toţi oamenii râd de mine pe sub mustăţi. Totuşi a fost prea mult pentru mine, aşa că revin la demnitatea de om, îl dau draq de “atârnici “şi hotărăsc să degust numai vinurile de la standurile care îţi pun un pahar la dispoziţie. Şi ce să vezi: spre plăcută mea surprindere, am putut degusta vinuri la absolut fiecare stand unde am dorit acest lucru.
Dar ce să cauţi la un asemenea târg în afara faptului de a avea o poveste picantă de împărtăşit amicilor, asumându-ţi eticheta de beţiv, milog, alcoolic sau tip extravagant cu nasul pe sus?
….Eu găsesc două motive importante pentru care este indicat să vizitezi astfel de târguri.
….În primul şi în primul rând poţi degusta foarte multe vinuri, vezi care îţi plac sau nu, fără să dai bani pe fiecare în parte. Afli preţurile şi magazinele unde le găseşti pe cele pe care ţi le doreşti şi foarte multe informaţii despre aceste vinuri direct de la producători. Apoi, ai ocazia de a degusta vinuri mari, scumpe pe care în mod normal foarte puţini dintre noi ni le putem permite.
Pentru mine, de exemplu, a fost o reală încântare să văd evoluţia vinurilor din categoria celor de colecţie de la Crama Oprişor cum ar fi: Cutia Paleologu, Fragmentarium, Passarowitz sau chiar Smerenie şi să ascult explicaţiile doamnei Luminiţa Tzakis, drăguţă ca întotdeauna. Sau aici am descoperit vinuri noi interesante cum este vinul desert “Nectar of Transylvania” de la Crama Liliac pe care sincer, dacă l-aş fi văzut pe raft nu l-aş fi cumpărat niciodată nebănuind cât este de bun. Ori, Busuioaca de Bohotin de la Casa de Vinuri Cotnari sau Chardonnay-ul de la Crama Ostrov. În fine, am aşteptat cu sufletul la gură reîntâlnirea cu excepţionalele vinuri de la Agricola Ştirbei, Domeniile Săhăteni sau Vinarte şi oamenii minunaţi din spatele acestora. Sau cu prietenul meu Alfred Binder cu care am făcut cele mai frumoase cursuri despre vin şi cu Sauvignonul Blanc 2011 de la Villa Vinea, pe care-l păstoreşte.
….În cel de al doilea rând, aici este singurul loc unde poţi afla toate poveştile din spatele vinurilor care te interesează. Şi după mine, acesta e cel mai important aspect. În ziua de azi toate vinurile, sau aproape toate sunt bune, dar le cumpărăm în special pe cele care au o poveste frumoasă în spate. Vinul fără poveste e ca PRO- TV-ul fără bestialele violuri de la ora cinci sau Gina Pistol fără “Poponeţ ”!
….În ziua de azi, în viaţa asta nedreaptă şi meschină nu contează nimic mai mult decât “povestea”! Ea zideşte lumea, ea o dărâma; ne e idol sau demon, e spiritul care ne călăuzeşte judecata.
….Cam aşa s-a întâmplat şi cu mine la acest târg, unde m-am îndrăgostit de vinurile de la SERVE, plecând de la poveste. Povestea lor mi-a umplut crama personală cu Terra Romana – Cabernet Sauvignon 2010, pe care îl găsesc a fi un vin bun sau povestea celor de la la Sarica Niculiţel cu Băbeasca Neagră 2011, încadrându-se amândouă în eternă poezie: “bineînţeles că străinii pot să facă, dar noi nu“!
….Şi uite aşa, după trei zile de târg cu inima plină de poveşti şi pasiune, m-am întors acasă mai bogat ca spirit, dar de ce să nu recunosc şi trăgând după mine încă vreo jumătate de crama, măsurată în sticle de vin.
P.S. De la acest târg am nu singur regret: nu s-a mai ţinut din lipsă de participanţi verticală Prinţ Matei de la Vinarte. La acesta aş participa şi de două ori pe zi, aşa că nu înţeleg cum de nu a fost nimeni interesat. Va rămâne, desigur, misterul vieţii mele…:)
Bogdan
Good Wine
.
.
.
.
.
Comentarii recente