Cu Cocoșul la petrecere

….Invitat la ziua unei vechi prietene -Monica N., am avut de prezentat 3 vinuri albe, alături de Yugo N., care urma să prezinte 3 vinuri roşii. Pentru partea mea de prezentare, alesesem sauvignon blanc –Terase Danubiene de la Vinarte, Faurar Alb -cupajul de la Davino  şi un chardonnay –Cocoşul dintre vii de la Recaş.
….Am început prezentarea, nu înainte ca amicul Doru să-mi facă un masaj pregătitor pentru alungarea spiritelor rele ce stau la baza discursurilor lungi şi terne, după care am început speech-ul cu câteva idei despre cultura vinului şi educaţie.
….Cum despre primele două vinuri am scris în postările anterioare, am să descriu doar Cocoşul dintre vii – chardonnay-ul,  despre care eu am o părere foarte bună.  Are o culoare de un galben intens, strălucitor, foarte promiţător şi frumos. Eu l-am descris ca având un miros pronunţat, cu arome integrate de banană, lămâi şi flori diverse, care te atrag. Lumea era nerăbdătoare să guste, însă amănuntele, deloc de neamintit despre vinificator, viille Timișului, povestea etichetei şi nivelul de aşteptare asupra gustului ce urma să vină, îi ţinea în aşteptare. Toate notele de degustare despre culoare şi nas se regăsesc şi în gustul care începe cu atacul dulcişor, dar ponderat de aciditatea zglobie şi de mineralitatea bună. Gura se umple de fructe şi ceva iz de flori plăcute, totul de plin de corp şi rămâi cu un gust lung de fructe integrate în cele aproape 14 grade de alcool, ale unui vin sec.
….Invitaţii stăteau cu buzele ţuguiate şi așteptau ca înghiţind, să simtă același lucru pe care eu îl regăseam şi încercau să mă aprobe sau nu. Am avut o plăcută surpriză să urmăresc câteva persoane care înghiţeau închizând ochii şi apoi zâmbind și care dădeau aprobator din cap. Altele, aprobau bulgăreşte şi murmurau că nu le-ar fi pe plac. Că-i cam dulce, cam dur, prea alcoolic şi nu se regăseşte în preferinţele lor. Deh !… Cu gustul nu te pui. Ar fi şi păcat. Eu îl găsesc un vin surprinzător de bun, care asociat cu paste inundate în brânză sau alte sosuri albe, îl scot bine în evidenţă. Eu îl asociez cu plăcere şi lângă o reușită salată de boeuf.
….Spre finalul petrecerii am scos lumea afară din local să mă vadă cum sabrez două spumante. Oamenii, cam neîncrezători și zâmbind de complezență, au cam pus mâinile la ochi și cântau „Mulți ani trăiască” cam printre dinți către mine, iar domnii cu prestanță și educație țineau măinile ca la executarea unei lovituri libere la fotbal. Am avut emoții mai mari decât la referendumul din iulie. Nu mi-a venit să cred ca mi-au ieșit ca la carte, asta și datorită trainingului făcut la GoodWine cu Razvan Cruceanu, căruia îi mulțumesc și pentru sabia împrumutată. Iar ca semn de maximă victorie (din păcate, n-a fost să fie și în iulie), am lansat un lampion.
….Ce seara reușită!
….La Mulți Ani, Monica!
….RaSto