A venit primăvara!

Scris la 4 martie 2013 in Povesti despre vin | Un comentariu

….Acestea sunt pentru mine primele zile de primăvară adevărată. Este splendid şi după atâtea zile mohorâte, triste, ploioase, friguroase, îmi vine să stau ca şopârla la soare. Nu mai vreau să intru în casă, aşa că o iau la picior şi cutreier oraşul. Culmea, am şi găsit o terasă deschisă, semn că nu sunt singurul care doreşte soarele cu atâta ardoare. Îmi comand o pizza şi mă tot gândesc la vin. Vreau ceva mai deosebit, nici aşa, nici aşa, nici clasic, nici de cursă lungă, vreau pur şi simplu să stau cu un pahar în faţă şi să mă uit la lumea care circulă grăbită în sus şi jos, încă încotoşmănată cu paltoane şi tot felul de pulovere groase.
Mă hotărăsc asupra unui vin de la M1 Crama Atelier – Leat 6500 The Origin, Pinot Gris.Oricum, are un nume… de-ţi trebuie vreo trei facultăţi ca să-l citeşti, aşa că mai bine vă zic câte ceva despre el.
Aş putea să vă povestesc, că acest vin este obţinut prin presare directă fără desciorchinare în prealabil a strugurilor, că are o componentă de aproximativ 8% vin ţinut în baricul, restul fiind în inox fapt care l-a ajutat la corp şi tot felul de astfel de informaţii, numai şi numai “să vă dau pe spate” şi să vedeţi ce deştept sunt, că de frumos…
Oricum, trecând la argumente mai lumeşti, vă spun că mie mi-a plăcut aroma acestui vin: foarte proaspătă, florală, cu mirodenii, vanilie şi mult fruct. Am descoperit cu uşurinţă caisele, pepenele galben, banana, şi pe final condimentele care-l şi înnobilează.
Gustul este plăcut, fructat, cu citrice şi sâmburi de caise pe final. Este un vin bogat, cu corp, aciditate bună şi un alcool integrat, dacă nu depăşeşte 10 grade Celsius la servire. Finalul este mediu spre lung şi cum spuneam, aduce o tuşă de migdala. Nu este un vin de cursă lungă, este un vin elegant, deosebit, care te face să meditezi la nemurirea sufletului, în faţa unui pahar maxim două.
Şi cum spuneam, mă tot uit la trecători. Lumea este încă tristă la ieşirea din iarnă. Încă nu auzi zumzetul conversaţiei, paşii aceia lungi de femeie tânără, sau hohotele stridente de râs ale grasului enervant pe care îţi vine să-l împuşti. Mai stau, mai beau o gură, două de vin, mai ascult rapsodia străzii până la un moment dat, când… strada învie, fiecare fată îmi zâmbeşte, una chiar mă iubeşte, unii aleargă, alţii latră, dar toţi sunt vii, cât se poate de vii şi nu semimorţi cum am avut impresia până acum!
O fi oare de la alcoolul de 14,5%? Nu ştiu, întreb?
Nuuuuuuu, cu siguranţă nici nu se pune problema…, la, la, la, mai Dorule, măi…
P.S. Desigur v-aţi dat seama că recomand acest vin cu căldură! Cu foarte mare căldură…
Bogdan

Un comentariu

  1. „paşii aceia lungi de femeie tânără” – big like

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *