….Am avut o zi la dispoziție să le-arăt unor prieteni americani frumusețiile patriei. Plecați la 9.3o din Chitila, am gonit spre Cheile Dâmbovicioarei, am luat-o pe scurtătură spre Bran și le-am propus să viziteze Castelul Bran, că tot știau ei ceva despre un vampir ciudat din Transilvania. Apoi , i-am amețit cu mașina pe serpentine până la Azuga la Rhein Winery să vadă cum se face spumantul pe-aici și fuga la Sinaia, unde , binențeles, Castelul Peleș era închis. Și uitându-mă eu din aleea pietruită la frumosul castel, și pentru că tot aveam în mașină un vin de sorginte prusacă, zic să fac o poză.
….Rhein Riesling de la Budureasca, iar de curând terminasem de citit povestea lui Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen scrisă de Paul Lindenberg. Ce legatură să fie între frumosul castel al regelui Carol I și un riesling de Rhein românesc? Ei bine, cei familiarizați cu istoria, geografia și istoricul soiurilor de vin vor face imediat legăturile corecte, iar pe ceilalți îi invit să citeasca și cartea și să guste Rhein Rieslingul de Budureasca. La sfârșitul celor două, veți rămâne cu întrebarea: am avut germani în România, dar cu ce-am rămas de pe urma lor? Și o să vedeți că nu sunt puține lucruri, iar cele mai multe sunt lucruri bune și marcante.
….Și-acum, despre vin: lăsând deoparte eticheta simplă și culoarea galben-verzuie, trecem direct la mirosul licorii, care nu prea seamănă cu niciun rhein riesling făcut pe la noi (nici nu știu mai mult de 4 variante). Nu vine nicio tentă de petrol, însă aduce a tămâioasă, cu iz trandafiriu și citrice crude, care amestecate nu displac deloc. Nasul e foarte promițator și trecem la gust. Atac destul de acidulat, dar remarc o mineralitate caracteristică, vinul fiind extractiv, trockener bine de tot, dar și gustos. Cu alcoolol stă bine, fiind așezat corect și ai senzația după a doua gură că bei un vin zglobiu. După ce te obișnuiești cu gustul de sâmbure de caisă şi cârcei de viţă, începe să-ți placă. Răcit bine, dar și lăsat să ia aer 3-4 minute, te și gândești cu ce să-l asociezi. Și chiar dacă pe contraetichetă ai trimiteri la tot felul de mișcatoare de prin apă, eu zic să-l încercați și cu ceva cărniță de porc slabă, ceva sos ușor și legume de sezon.
….Cele aproape 7 papioane sunt rezervate acestui vin și nu uitați de povestea cu germanii din România.
….Anbeten Glas in Ihrer Ehre,
….RaSto
E ok Rhein Rieslingul de la Budureasca dar cred ca te-ai lasat purtat de un entuziasm excesiv cand i-ai dat (aproape) toate papioanele din dotare. Intr-o buna zi, pentru un Riesling nemtesc din Mosel n-ar fi exclus sa ai nevoie de o scara cu vreo 10-12 papioane… 😀
Chiar mi-a placut. Cand o fi sa ma intalnescu cu Moselu’, si mi-o placea, i-oi da 8 papaioane. 🙂
e ok ca vin alb, dar nu prea are nici o treaba cu un Rhein Riesling; mai e mult pana departe si, sincer, nu vad Dealu Mare ca fiind cea mai indicata zona pentru acest soi. La cel italian merge vrajeala, dar la astalalt nu vad atat de mare potential
care din RR-urile romanesti ti-au placut pana acum?
cel de la Nachbil e cel mai apropiat ca tipicitate de alea germane; in rest, nu prea sunt
Ei, DA ! Despre articol, ca de obicei, fara comentarii !! Este plictisitor sa lauzi mereu !!! Despre vin, personal, nu pot spune nimic ! Nu am baut, dar m-ai convins sa-l incerc ! Intrebarea mea : unde gasesc povestea lui Paul Linderberg? Multumesc !
Multumesc Adriana. Inteleg ca e plictisitor, dar pentru mine e reconfortant 🙂
In postare, numele lui Carol I (Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen ) este link-uit si te duce direct la ed. Humanitas. Daca nu o gasesti, iti dau eu cartea.
🙂 Nu pentru cel care adreseaza complimente articolului este plictisitor ! Ma gandeam ca este, poate, plictisitor pentru cei care citesc aceste comentarii si care s-au obisnuit deja cu stilul inconfundabil.
Chiar daca las comentariu , sau nu, personal citesc articolele de pe VIN2 de dragul lecturii. Imi place cum este „strecurata” informatia printre cuvinte ! Cum devine accesibila informatia celor care nu stiu prea multe despre vin. Cum devin accesibile si celelate informatii; ca asa e bine, sa aflam cat mai multe. Si, daca aceasta informatie este bine distribuita…
Multumesc mult pentru link. Am sa o caut cand ajung in Bucuresti (acum ca scapai de beleaua cu mana) Daca nu….stiu la cine sa apelez 🙂 Inca o data, multumesc !
Adriana, m-ai convins! am sa scriu o carte din postarile de pana acum 🙂