….Era o zi de vineri dimineaţa, şi fără nici un chef butonam telefonul citind “ofertele ascunse” de pe booking.com. Deodată ce să vezi: ofertă la cel mai mare hotel de patru stele din Veliko Târnovo, la numai 21 euro/noapte! Drace zic, patru stele – la banii ăştia în România nu te lasă nici cu cortul în fata hotelului, nici să dai mâna cu portarul, ori să vrăjeşti recepţionera! Ce era de făcut? Sun câţiva prieteni, fac rezervarea şi la drum!
Dar, ce să faci în Veliko Tarnovo? Poţi vizita cetatea, împrejurimile: satul Arbanaşi, cascada Kaia Bunar din Hornitsa; sau pur şi simplu să te plimbi agale pe cochetele străduţe cu suveniruri din centrul vechi. Dar, un lucru este clar – nu trebuie să ratezi restaurantul “Ştastleviţa”. Dacă, ai ratat acest restaurant degeaba ai bătut drumul până aici, ai trăit banal şi nu ai înţeles nimic din micile plăceri, pe care viaţa ţi le poate oferi. Dar, să o luăm cu începutul! Ajunşi la restaurant, poţi alege între două variante: terasa din faţă, pentru a simţi pulsul şi freamătul oraşului, sau cea din spate, dinspre râu, care are o panoramă de excepţie, este mai intimă şi cochetă. Apoi, începe dezmăţul! Doamne, au o bucătărie extraordinară: de la vita la cuptor, porc, berbecuţ, la fructe de mare, salate şi paste – toate pline de miresme şi gusturi alese, cum rar ţi-a fost dat să mănânci. Într-o seară am comandat “cotlete de berbecuţ”, crocante pe dinafară, zemoase în interior cu textura cărnii precum borangicul şi un gust mirobolant, ce-ţi făceau glandele să-ţi saliveze necontrolat şi mâinile să-ţi tremure de plăcere.
Să vă mai zic şi despre desert? Despre prăjiturile cu biscuiţi şi mascarpone care-ţi umplu gura de creme şi arome nebănuite, iar de închizi vreodată ochii “vezi” deasupra capului toţi “Zeii Olimpului” cu linguriţele în mâna pregătiţi parcă să-ţi atace porţia? Cu siguranţă, nu!
Mai bine vă povestesc despre vin! Vinul casei, 28 leva (aproximativ 65 ron) sticla, este un vin roşu din 2009, produs de “Castra Rubra Winery” (din anul 2006 consultant aici este Michel Rolland unul dintre cei mai mari experţi din domeniu), cupaj format din: merlot, cabernet sauvignon, rubin şi mavrut (ultimele două, soiuri tradiţionale bulgăreşti). Culoarea este una rubinie cu o uşoară tentă cărămizie, limpede şi frumoasă.
Mirosul vine cu o explozie de fruct, de îţi dă impresia că ai în faţa ochilor afinele, murele, vişinele şi prunele. Apoi, apar condimentele (piper), ciocolata, tutunul şi o undă abia perceptibilă de piele de animal. Un nas dinamic, curat şi pătrunzător.
Gustul urmează aceeaşi linie, atacul este uşor dulceag, fructat, dar cu o aciditate bună, echilibrat şi foarte armonios. Finalul este foarte lung, şi simţi în gura prunele şi vişinele ca şi când ai fi muşcat din ele chiar în acel moment. Un vin foarte, foarte bun şi atât de deosebit, pe care nu ai ocazia să-l bei de prea multe ori în viaţă. La ultima vizită de exemplu, nu că aş fi băut prea mult, dar vă jur că la un moment dat, l-am văzut la masa alăturată pe însuşi “Bachus” degustând acest vin…, bine şi undeva mai în spate erau doi tipi care mâncau nu ştiu ce prăjitura şi aveau capul plin de “Zei” cu linguriţe lungi în mână!
Bogdan
Mancare excelenta, desertul extraordinar, vinul foarte bun. Va recomand si eu acest restaurant.
Multumesc Mari! 🙂