….Primul episod din “Oltenia la bob mărunt”
….După un drum de 5 ore, atent studiat pe hartă și cu o scurtă escală în Craiova, am ajuns la Corcova. Însă până acolo, nu ne-am putut abține să nu ne oprim pentru câteva fotografii ale unor case din Strehaia, pentru că așa ceva…mai rar.
….Odată ajunși dincolo de poarta cramei, Ana Maria Gyorgy– tănăra inginer enolog ne-a și îmbarcat spre via Corcovei pentru o ședință de shooting aproape profesionistă. Am pozat via din toate pozițiile: portret, bust, în picioare și tolănită, dar nu și nud, pentru că a doua zi urma culesul. După o scurtă descriere a locului și ocolirea marcajelor de cross (oamenii se pregăteau și pentu Corcova Trail Race) am dat o fugă pe dealurile de deasupra satului Jirov, lângă pădure. Aici activitatea era febrilă, cel puțin 30 de oameni culegeau struguri, iar dl. Mitu călare pe un tractoraș tundea cealaltă parte a viei pregătind culesul de a doua zi.
….Peisajul de la Jirov e încântător. Cu un pârău în vale, vie pe deal și pădure. Și aici am exagerat cu pozele, pentru că aparatului lui Bogdan D., destul de profi, i-am dat peste cap memoria cardului.
Pe drumul de întoarcere spre cramă, am aflat că Mihai Viteazu a fost mai întăi Ban de Strehaia, apoi am ascultat poveşti frumoase despre Prințul Anton Bibescu și pasiunea sa pentru vie (130 hectare în proprietate).
….Reîntorşi la cramă, am găsit o altă activitate febrilă. Tocmai sosiseră noile tancuri de inox şi oamenii se agitau la descărcarea lor. Am intrat în sala de prezentare şi am amenajat o scurtă degustare cu vinuri consacrate, dar şi cele noi. Şi în timp ce studiam un chardonnay de 2010, își face apariția dl. Șerban Dâmboviceanu – unul din acționarii Viticolei Corcova – care tocmai venea din București.
….Pe mine, unul, pentru că nu-l mai întâlnisem, m-a surprins tinerețea, având senzația că ori stau de vorbă cu un proaspăt absolvent de BAC, ori un concurent la cross venit mai devreme cu două zile. Maturitatea podgoreanului care a studiat dreptul la Strasbourg, cunoștințele sale despre afacerea cu vin și planurile de dezvoltare m-au mai liniștit. Era persoana care trebuie.
….Și din una în alta, de la primele achiziții de vie de la IAS Corcova (2005) și pașii parcurşi alături de partenerul său Michel Roy, apoi replantările și alte suprafețe cumpărate, renovarea cramei Bibescu, dotările de rigoare și ceva ani de muncă, am ajuns să vorbim de soiuri plantate, suprafețe, producție, stiluri de vinificare și colaborarea cu consultantul cramei dl. Laurent Pfeffer. Și uite-așa, astăzi discutăm de vinuri exportate în Polonia, Ungaria, Germania, Franța, Austria, până hăăăt ..China, Taiwan și Japonia.
….La plecare am cumpărat un chardonnay 2011 neetichetat (nefiind încă lansat pe piață și despre care am să revin) și am părăsit Corcova cu o stare de bine, pentru că până la vizita de aici eram dezamăgit de ceea ce văzusem pe traseu. O parte cam săracă a Olteniei, destul de prăfuită și ignorată, în ciuda istoriei frumoase și relativ prospere la timpul ei. Chiar gardul cramei ce o desparte de biserica satului Sfinții Voievozi, biserică construita pe la 1300 și conacul Anton Bibescu de vis-à-vis de cramă, deși stau să cadă, te încarcă cu o istorie pe care merită să o aflați și vă determină să vizitați zona. Starea de mulţumire și confort a venit de la tinerețea oamenilor care lucrează la cramă, de la patroni, contabile, enologi, responsabili de fermă, până la oamenii veniți la cules. Toți mi-au transmis un optimism și siguranța că tradiția dăinuiește prin tinerețea și ambiția oamenilor care vor să facă lucruri, fără să se plângă sau să facă mare gălăgie.
….Şi din cauza asta voi reveni oricând cu placere aici.
….RaSto
Corcova este in opinia mea una dintre vinariile cu mare potential din Romania, iar articolul este cu adevarat de exceptie. Multa bafta!
🙂 Așa mi s-a părut și mie, că lucrurile acolo se așează bine și nu va mai dura mult până la succesul deplin.
Mulțumesc pentru apreciere.
Cu paşi hotărâţi şi cu zâmbetul pe buze, spre succes ! Aşa l-aş caracteriza eu pe Şerban Dâmboviceanu. Am avut plăcerea să-l cunosc cu ocazia desfăşurării Corcova Trail Race. La noi în Oltenia se foloseşte o vorbă care mie îmi pare că este genială : gongoi – care ar fi corespondentul a unui om de mare ispravă care este admirat pentru ce face, cum face şi se rezultate are, dar în acelaşi timp parcă este tras un pic înapoi, parcă e luat un pic la ” fente ” ( că de’ suntem în Oltenia ) prin asocierea cu o goangă. De aceea zic şi eu că este unul dintre cei mai mari gongoi pe care i-am cunoscut ! Şi cred că a reuşit să facă performanţă şi datorită faptului că are o echipă valoroasă – din ea facând parte şi domnul Mitu – alias Dumitru Punic ( îl cunosc de când am lucrat împreună la Uzina de Reparaţii din Motru ) şi el un gongoi de speţa întâi ! Cu alte cuvinte, cu toată consideraţia pot spune : felicitări şi la mai mare !
„Gongoi” deci. Am sa retin termentul asta si cand am sa-l reintalnesc, am sa il spun.
🙂