Rozeul ca un Viciu partea a 2-a

….Rămăsesem la fabricantul de șerbet, nea Viciu. Care-mi explică în 3 vorbe, care-i treaba cu șerbetul prin zonă și așa aflu și eu (lipsă de cultură generală, deh!), că în partea asta Musceleană, dar mai ales dincoace de Rucăr, există o mai veche tradiție. În a 7-a zi după nuntă, nașii scot însurățeii la biserică. Îmbrăcați în costume populare, ei asistă la slujbă, apoi fac obiectul unei scurte ceremonii de binecuvântare. Tinerii căsătoriți oferă celor prezenți în biserică bomboane fondante. Alaiul se îndreapă apoi spre casă unde reiau nunta pentru invitații care n-au putut fi prezenți nunta inițială.
….Ei bine, în zona Rucăr, glazura care înveleste conglomeratul de nuca și biscuiți pisați este făcută din șerbet, numit și fondant. Din zahar fiert și scăzut, cu apă și câteva picături din diferite esențe colorate, ies bomboanele cu ștaif ale copilăriei noastre.
….Am plecat de la nea Viciu încărcat de nostalgie, poftă de fondante și zahăr pe bot, pentru că nu m-am putut abține să nu gust dintr-un borcan. I-am cumpărat toate cele 6 borcane și l-am lăsat cu lacrimi de bucurie, iar eu cu zâmbetul unui copil răsfățat.
….Păi să mai stăm prin Dâmbovicioara, că-i frumos. Muuunți, aeeeer, aaaapă… Așa de curat și tare e aerul aici, că ți se face mereu foame. Întors la Pensiunea Cerbul, urmă să definitivăm aperitivele de brânză, cu nelipsita ceapă roșie și ne faceam planuri ce punem de mâncare lângă urmatorul roze din rucsac: Sable Noble 2013 de la Crama Atelier.M1. Ce chestie! Eticheta vinului, cu scoica aia stilizată, parcă ar fi moţul unei fondante. Turnând în pahare licoarea cu nuanțe apăsate de sirop de vișine, prietenul Cristi – starostele pensiunii, ne propune câteva variante de mâncăruri light: carne de porc sau vițel de la garniţă, cârnaţi de oaie cu vită, muşchiuleţ de porc, pastramă de oaie şi alte asemenea „salate fusion”.
….Hotărât comand nişte musli locali (jumări) și bârfind vinul ascultăm legenda haiducilor Fulga și Budac. În timp ce identificam mirosul vinului ca fiind cu cireșe, citrice și căpșună aproape coaptă, curgea povestea haiducilor spusă de Cristi. Ăștia doi furau de la săraci ca să dea la unii şi mai săraci, pentru că prin zona asta n-a apucat nimeni să devină vreun mare boier. Cu ochii holbați de gustul vinului, dar și de actele de vitejie ale răzvrătiţilor, care se mai ascundeau și-n Peștera Dâmbovicioarei, ne-am tras farfuriile mai aproape. Sable ăsta e alt haiduc, pentru că e ceva mai vârtos din cauza celor 70% de cabernet și șmecher și ademenitor de la restul de fetească neagră. Mi-a cam julit din jumări repejor, eu fiind complet nevinovat, dând vina pe cele 13 grade de alcool, pe poveste și ceilalti comeseni, care nu știu de ce și-au luat păstrăvi. I-am promis rozeului ăsta fresh și jucăuș minim 6 papioane și o reîntâlnire cu prietenii pe la primăvară, asta dacă l-om mai găsi prin magazine.
….Povestea haiducilor ar fi putut continua, dar nu se face să asculți legende cu paharul gol, așa că mai vin pe-aici. Povestitorul gătește bine.
….RaSto