O duminică muncită!

….Ieri m-a apucat un dor nebun de muncă şi am început cu tunsul gazonului. Cu el am şi terminat vreau să vă spun! Nu fac des acestă operaţiune, am pe cineva care mă ajută, dar o dată la un secol mă învrednicesc şi eu. Da, ştiu toate teoriile acelea cu odihna activă; merge o dată, de două ori, de cinci, dar să tunzi gazonul din patru în patru zile e prea mult pentru mine. Ce să zic, azi am scos limba de cinci metri, m-am văitat de mama focului şi nu mai puteam de mila mea! Greu, parcă aş fi împins vagoane nu alta, mai ales că am tot folosit îngrăşăminte şi gazonul este foarte, foarte des.

Şi pentru că un rău nu vine niciodată singur, a fost şi foarte cald, aşa că am transpirat şi permanent muream de sete.

Ce să beau, zic? Alegerea nu a fost aşa grea, deoarece mi-am adus aminte de sfatul unui prieten, pe numele său Alfred Binder. Acesta îmi povestea că la tunsul gazonului prefera să bea şampanie în locul tradiţionalei sticle de bere. Eu băiat modest din fire, nu am băut şampanie, dar am deschis totuşi o sticlă de Spumant Jidvei Extra Dry.

Cum a mers? Vreţi să vă spun cum a mers!? De cum am deschis sticla am simţit că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Nu în sensul că aromele spumantului erau precum mirosul ciorapilor, ci că în acel moment nu cred, ca pe acest pământ să fi existat alegere mai bună. Nici măcar sexul cu Gina Pistol nu ar fi fost comparabil, ce să mai vorbim despre naufragiu pe o insulă pustie împreună cu câştigătoarea Eurovision! J

Ce să zic, de cum am deschis sticla şi am turnat în pahar, am privit culoarea galben pai strălucitoare, perlaţia care poate nu era foarte, foarte fină, dar era intensă şi de lungă durată. Apoi, am simţit aromele delicate de biscuiţi, de flori albe şi piersici, caise, ceva pepene galben, regăsite şi în gustul fresh…

PE DRAQ! Asta să o credeţi voi! Am dus paharul direct la gură şi l-am băut pe nerăsuflate. La al doilea pahar, am răsuflat o singură dată dar foarte scurt, iar la al treilea am simţi o răcoare interioară şi parcă o mângâiere celestă, divină! Am mulţumit cerului şi lui Bogdan Dumitrescu pentru acest spumant fresh şi răcoros deschis la momentul oportun, care mi s-a părut cea mai bună licoare pe care am pus-o vreodată pe limba asta aspră. Doamne, cum a fost…

Bogdan.