—Ultima zi a săptămânii trecute (duminică -11 mai) nu începuse bine deloc.
—Încă de la începuturile zilei, după ora 00:00, uitându-mă la Eurovision, intrasem ușor în fibrilație… Desigur, țineam cu ai noștri, care au avut o melodie rezonabilă și care meritau să se claseze la final în primii 10. 
Dar când am văzut cum se votează în favoarea concurentei (concurentului?!) din Austria, a început să-mi zvâcnească vena cavă. Melodia bărboasei Conchita Wurst , nu zic, a fost puțin oldfashion, dar OK. Nici interpretarea nu mi-a displăcut, dar când întindea “haripile” pentru refrenul său Rise Like A Phoenix, chiar m-așteptam să-i sară veverița de la subraț. Că material avea. Asta a fost prima deziluzie a zilei.
—De dimineață am dat o fugă și am cumpărat role pentru Alexică și după nenumărate încercări de a-l culege de pe jos, cu șalele făcute wurști, m-am retras în casă pentru a pregăti cu chef Make un prânz întârziat. 
Fâșii din piept de curcan și legume mixte la wok improvizat, cu sosuri și chestii spicy. Am alăturat un vin proaspăt la picanteria în stil asiatic și așteptam finala de tenis de la Madrid: Halep – Șarapova. Pac-pac, îi dau cu feteasca albă 2013 de la Liliac și Simona noatră băga break după break, nerecunoscând-o deloc pe rusoaică. 
Pe la 5-1 în primul set, îmi dau seama ce iuțeală ieșise în tigaie, că până să-mi notez ce beau, ajunsesem aproape de fundul sticlei și era să nu remarc culoarea de galben-pai și micile bule strălucitoar ce le lăsa în pahar. Mă liniștec la 1-0 la seturi pentru Simona și remarc ce nas plăcut are feteasca albă de Lechința. Nu e foarte pronunțat, dar identifici drojdiile fine, plăcute, tenta ierboasă și nuanțele citrice.
—Rusoaica ia jocul în serios și începe să recâștige teren, dar stăteam liniștit, pentru că din pahar mă luasem cu aciditatea ridicată a feteștii, a căror bule răcoreau bine obrajii iuțiți. Ierbos, discret, destul de elegant și floral vinul ăsta. Alcool (13%) integrat, destul de prietenos și cu post gust puțintel amărui, se duce spre 7 papioane. Sper să nu fi fost prea influențat de jocul bun al Simonei, altă evaluare a vinului putând fi găsită aici.
—
Finele sticlei de fetească (și a meciului) o prinde pe-a noatră în corzi, cu rusoaică dezlănțuită și hămesită după succes, astfel că după puțin timp, Șarapova mai guiță de final în victorie și după o măgulitoare declarație la adresa machedoancei noastre ridică trofeul deasupra capului. A doua deziluzie.
—O duminică cu detoate și încheiată rezonabil: bărboasa+Sarapova=2 vs. wok picant+feteasca albă Liliac=2. Egalitate! Trăim cu bucurii mici.
—Cu bine,
—RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente