—Ce frumos e la mare după atatea zile cu ploi!
—Am luat startul zilelor însorite chiar de vineri dupăamiază la Mamaia. 
Cum am sosit, s-au împrăștiat norii și soarele ne-a zâmbit cu toată căldura. Semn bun!
….Tot cu soare s-a lansat și nr. 74 al revistei Vinul.ro la Iaki, împreună cu Casa de Vinuri Cotnari și la care am participat alături de prieteni mai vechi și mai noi ai Vin2.ro din Constanța, Cluj și Târgoviște.
—Lume multă la lansare, dar și multe vinuri. Pe lângă întalnirea cu buni amici, m-am reîntâlnit (după GoodWine) cu Grasa de Cotnari – Colocviu 2012. A intuit bine Ștefan (somelierul Casei) și mi-a păstrat o sticla la final, ca să o beau liniștit la unul din meciurile de duel din sferturile braziliene. Cezar s-a prins repede și m-a provocat la o încrucișare sticloasă. Amici de-ai mei mai puțin inițiați în vinuri au descoperit, astfel, ca la Cotnari se fac și vinuri seci și elegante, iar busuioaca, în oricare din vinificări e un succes. Până și pescarușilor li se facuse poftă de vinur bune.
—Seara târziu, ne-am retras cu apetit sporit spre nordul Mamaiei la amicul 
Cătălin (Club Marttinez) să definitivăm ce-am început, “dându-ne în cap” cu rozeuri și prosecco, încercând sabrări bengoase cu paharul și cu cuțitul de pâine. 2 din 3 fiind spectaculoase, singura care n-a apreciat barbaria fiind Fify, sensibilă la zgomote de cioburi.
—A doua zi am luat drumul Bulgariei ca să-mbaiem copilu’ și să ne dăm cu bronz de import.
—Seara, la meciul Olanda-Mexic, uşor indecis cu cine să țin, luasem la sacoşă Grasa ‑ Colocviu, ca s-o dibuiesc mai bine. În lipsă de faze spectaculoase, am luat vinul în serios și i-am revăzut culoarea frumoasă, galben-aurie cu ușoare urme pal-verzui. 
Are un miros aparte, greu de confundat, ierbos, cu tentă de ardei gras și citrice cât cuprinde. Cu ceva stavrizi în loc de hamsii și cu o pârlinca cu branză și usturoi, uite că Grasei de Cotnari îi stă bine și in formula de vin sec (2g zahar), cu gust de cârcei de viță și sâmbure de caisă, extractiv și cu bun echilibru între alcool (13,5%) și aciditate. Vioi, proaspăt, numai bun pe terasă și se apropie de 7 papioane din 8 posibile. Până să se câcâie Schneider să egaleze 
situația, eram pe final cu sticla și intrasem în panică de prelungiri. Și tot stând cu postugustul pe buzele țuguiate, arbitrul ăla (cam chior), care a refuzat două penalty-uri la Robben, se trezește-n ultimul minut să dea „11 metri” la un balet nereușit al terorii olandeze. Huntelaar așează mingea pe var și bate ca un borfaș: tare în plasa laterală. 2‑1 și Olanda merge mai departe, demonstrând încă odată că echipele mari câştigă şi când joacă mai slab. Mi-a părut (oarecum) rău de-i lui Burrito și Tortilla, dar prea rămăseseră puține echipe europene în joc.
—Așa că vă urez Vinuri Bune și Meciuri Frumoase!
—Noroc!
—RaSto
(multe foto apartin Vinul.ro si Casei de Vinuri Cotnari)
.
.
.
.
.
Comentarii recente