….Luna februarie a început în mare forţă din punct de vedere al vinurilor. Nici sfârşitul lui ianuarie nefiind mai prejos: degustare lungă de cupaje albe româneşti, vizită la cramă, vinuri moldoveneşti, cupaje roșii românești, etc.
….Aşa că încă din 1 februarie am luat-o tare și m-am sărbătorit alături de Monica, Iuliana și Cătălin cu mulți și apropiați absolvenți ai programului de leadership creativ – Erisma, pentru al șaselea an consecutiv. Ca în fiecare an, ne-am stabilit o temă de petrecere, reușind la finalul negocierilor să alegem American Jazz Party. Inițial, alesesem Bollywood Party, dar din cauza costumelor greu de găsit și muzicii cu confluențe manelistice, am renunțat. În plus, auzisem că Krishna & Rukmini sunt în turneu, așa că am schimbat cu bucurie genul muzical pe Duke Ellington, Glenn Miller, Louis Armstrong, Ella Frizgerald & Co.
….Mai toți invitații au făcut față exigențelor vestimentare și s-au pus pe dans şi distracţie. Pe lânga băuturile spirtoase asociate jazz-ului, majoritatea a trecut pe vin (asta și din respect pentru cel mai în vârstă sărbătorit- eu). Și pentru că înainte cu o zi, Bogdan D. se întorsese de la Davino din cramă cu două sticle de Rezerva Alb 2011 (şi le mulțumesc domnilor Balaban şi Costachescu), am tras lângă mine 2-3 destoinici iubitori de vin, ca să ne dăm cu părerile şi iată cum s-au prezentat rezultatele „juriului”: începem cu culoarea frumoasă, galben-verzuie, foarte strălucitoare și limpede. La nas, înainte de toate, simţi baricul şi apoi miresmele de fructe necoapte, flori de câmp şi soc. Vinul e un asamblaj de sauvignon blanc şi riesling italian, baricat 6 luni. La gust începe bine şi simţi propietățile fiecărui soi, dar cred că tenta de lemn de stejar dă o notă prea puternică întregului corp. Cele 13,9% de alcool se aşează bine și chiar nu le simți, vinul fiind echilibrat din punctul ăsta de vedere. Concluzia finală ar fi că a rezultat un vin elegant, complex, bun, dar excesiv lemnos sau crocant, cum ar spune unii. Lângă el trebuie să ai în permanență de ronțăit, însă nu e un vin de chefuri, lui stându-i mai bine lângă câteva sofisticării culinare, iar o aerare de câteva minute nu i-ar strica deloc.
….Uitasem să spun că vinurile pentru petrecere au fost Făurar Alb și Merlot 2009 – Vila Zorilor Vinarte, vinuri ce au „hidratat” invitaţii cărora le-au mers picioruşele pe ring, mai ceva decât Suryei Bonaly la concursul de liber alese. De pe pereți, Louis Armastrong era de-a dreptul uimit să vadă, pe bune, varianta noastră What A Wonderfull World, deși DJ-ul ne cam omorâse cu Meneido și Rihanna.
….După suflat în lumânări și două sabrări reușite, cadoul pe care l-am primit mă obligă teribil: un voucher de călătorie în lumea gurmanzilor francezi, pe traseul Avignon-Provence-Lyon și un jurnal de călătorie prin care, voi – cititorii acestui blog – veți fi ținuți la curent cu toate degustările viitoare. Mulțumesc erismatici.
….I see trees of green, red roses too…
….RaSto
Răzvane, ăsta e vin pe care MUSAI să-l aerezi cel puțin câteva minute înainte de a-l bea, ținut la rece. Altfel, you are killing a babe (sau baby?!?) 🙂 Și vezi că alălalt pe care l-ați băut e FăurAR, nu Faur… v-a cam plăcut, bag sama 🙂 Dar știam că de la astfel de plăceri primele care „cad” în vorbire sunt „r”-urile, nu silabe întregi :)))
Asa l-am bănuit şi eu cu aeratul. Nu-mi dau seama cam cât ar trebui ţinut, dar în mod categoric are nevoie.
Am facut şi corectura necesară. Când scriam articolul (pe sub masă), tocmai mă călcase cineva pe mână. 😛
Și să nu uit: multumesc pt. intenţia şi invitaţia de la Davino.
bag sama ca desi ati avut fotograf profesionist tot eu am prins poza de cover …
da-mi si mie linkul cu pozele de la fotograf pls
Dragă Răzvănel, restul de sărbătoriți și petrecăreți,
Mi-a povestit pe lung, pe larg și mai ales printre rânduri, mie, un porumbel călător, ce haios a fost la petrecere, dragă, am văzut și pozele, de la fazele de început, mai formale și cu fardul ne-lucios, până la fazele mai savuroase, cu duduțele renunțând la ciorapii cu port-jartier, sunt și incomozi, pe bune. V-ați dicstrat!! Poate e cineva născut și-n martie din Erisma, sau și-n aprilie, când aterizez și eu.
Despre cadoul tău…îmi vine să cred că e în lumea gurmeților francezi:), nu a gurmanzilor francezi, iar traseul Avignon-Lyon e de un pitoresc nebun, la care dacă mai vrei locuri, amănunte, detalii savuroase, de un deliciu unic……zi-mi….și-ți zic.
Cu mare drag,
Roxana