—-Am spus prezent initiativei celor de la Vinul.ro de a vizita cramele si mai ales de a cunoaste oamenii care fac vinuri in Dealu Mare. Asta se intampla in prima jumatate a lui ianuarie anul 
asta. Am urmat numai o secventa scurta (de o dupaamiaza) din tot programul, pentru ca voiam sa vad Crama Licorna. Avusesem o tentativa in august 2015, insa atunci sala de degustare era in santier.
—-Pe Gabi Lacureanu nu-l mai vazusem din toamna lui 2010, pe vremea cand am viztat, alaturi de alti amici si de regretatul Nick Filip, Crama Basilescu. Atunci, inainte sa ajungem la crama, Nick ne spusese in autocar sa nu-l laudam pe promitatorul enolog, pentru ca e foarte tanar si ar putea sa si-o ia in cap. S-au intamplat multe de atunci. Acum, Licorna, ajunsa pe mainile lui Gabi 
Lacureanu, este una din cele mai noi si frumoase investitii din Delu Mare si ne astepta sa-i descoperim noutatile: cladiri, dotari, utilaje, dar mai ales vinurile.
—-La sfarsitul scurtului tur de crama, pe care merita sa o vizitati, ne-am asezat in sala de degustare sa vedem cateva din vinurile propuse de enolog. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost siguranta si starea de confort cu care Gabi Lacureanu vorbea despre ceea ce a facut acolo in scurta perioada de cand se afla la cirma cramei. Se vedea ca se simte bine acolo si ca zona asta ii prieste. De fapt, in Dealu Mare s-a facut cunoscut si acestui terroir ii este dator sa reconfirme. Am degustat 6 vinuri, insa, nici in ruptul capului (cu toate insistentele lui Tudor) nu a vrut sa ne arate Chardonnay-ul Reserva, cel 
cu sticla aia fistichie. Bine, o sa avem rabdare!
—-In schimb, ne-am facut de cap cu vinul alb Bon Viveur. Aparut pe piata spre sfarsitul anului trecut, asamblajul de chardonnay (80%) si restul din sauvignon blanc este vinul din gama superioara Serafim-ului. Sticla este una speciala, iar eticheta e simpla, cu tenta retro, ilustrand un mic grup instrumental dirijat. Am primit o astfel de sticla cadou, asa ca am avut prilejul sa studiez vinul pe indelete.
—-A degusta acest vin reprezinta o aventura…
—-Nimic periculos, insa plin de surprize. Totul incepe cu culoarea: galben-verzui cu alura de vin fresh si vioi, ceea ce nu te-ar duce cu gandul ca are atata chardonnay in el. Cat despre nas, aici poti petrece ore intregi rotind paharul si adulmecandu-l, pentru ca de fiecare data iti va da noi semne ca trebui sa stai in crama ca sa te pretinzi stiutor de vinuri… Note ierboase are, tenta de infuzie cu un soi aromat (tamaioasa sau muscat) are, ceva semne de usor si vanilie din cand in cand… Oricum, nu stii ce bei si te mai uiti odata pe sticla si citesti ca proportia de chardonnay e covarsitoare… Dupa o vreme apare si oncuozitatea, mai multa corpolenta si aromele caracteristice soiului… Dar esti doar la jumatatea drumului in a face o descriere cat de cat corecta si aproape de ceea ce a vrut autorul sa exprime. 
Asemenea vinuri nu sunt multe pe piata noastra, in care un chardonnay sa-l bei cu pofta, cu gura plina si sa tot descoperi lucruri noi. Bine, am aflat secretul in cele din urma, dar nu singur. Cele 80 de procente de chardonnay au fermentat in vasul mare de lemn (5500 litri) ajuntand la o fina micro oxigenare cu efectele de mai sus. Asta a fost tot lemnul. Ce a iesit, zic sa incercati si voi. Dar sunt sigur ca, desi ati fost avizati, tot veti mai gasi lucruri pe care eu nu le-am descoperit sau nu le-am sesizat.
—-Bon Viveur e un vin pe deplin armonios, echilibrat si cu un comportament placut in asocieri culinare, cat si “vorbindu-l” indelung fara mancare.
—-Din punctul meu de vedere, cu cele +7.5 papioane/8 il asez in galeria cupajelor mele preferate de vinuri albe: Amaury, Solo Quinta, Golem, Renatus si adesea Rusalca.
—-Cu bine,
—-RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente