Frâncușa e blondă
….5 octombrie a fost o zi în care am făcut prea mulți kilometri. Dimineața la 9.5o plecam de lângă Murfatlar, iar la 12.3o Horia Hasnaș m-a luat de proaspăt din București spre Iași. Datorită conversației și a peisajelor noi pentru mine(drumul prin Vaslui), aproape ca n-am simtit cand mi-au amorţit picioarele şi am coborât crăcănat la hotel Modova din centrul Iaşiului.
….Evenimentul unde fusesem invitaţi se numeşte Primul Vin al Anului la Cotnari şi se sărbătoreşte pentru al 3-lea an pe dealul Catălina. Duminică la prânz, sus pe deal, am găsit concentrare mare de forţe logistice, cu corturi militare, două scene (concurs folcloric și Voltaj), lume multă, avioane și parașutiști, mâncare și mult vin. N-am să povestec despre marea adunare populară, lăsând expresivele poze făcute de Horia să vorbească și am să mă aplec asupra vinului care-mi place
cel mai mult făcut de Cotnari S.A.: Frâncușa 2012.
….Un vin nu foarte colorat, cu câteva tușe de verde și gălbui, iar mirosul îți reînvie senzațiile de strugure copt mai ales, dar și de măr verde și citrice. Dacă e bine răcit, gustul nu-ți dă emoții, fiind sec de la început până la sfârșit, însoțit de o aciditate destul de ridicată și revigorantă. Totul e integrat, vioi și plăcut, iar nota caracteristică e prospețimea. Cu cele doar 12 grade volume de alcool, Frâncușa 2012 e foarte generoasă în asocierile culinare, așa că va las pe voi să experimentați, pentru că l-am dedat deja la niște hribi iuți și gustoși, cu care s-a descurcat admirabil. Vinul se gasește în retail la un preț de aproximativ 20 de lei.
….La finalul excursiei am vizitat cea mai nouă cramă din țară, crama Casei de Vinuri Cotnari de lângă Castelul Vlădoianu din Cârjoaia, unde am poposit câteva minute să gustăm struguri de busuioacă şi să mai facem câteva poze într-un peisaj de poveste.
….Iar eu am să revin oricând cu plăcere aici.
….RaSto
Degustare „in orb” de Fetească Neagră second part
….Din luna octombrie inaugurăm rubrica “Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
……Pasiunea pentru vin a debutat după 1990, odată cu retrocedarea unei parţi din via bunicului din zona Oltului. „Îmi place mult vinul roşu, deşi via bunicului era aproape toată cu sauvignon blanc, din care se scotea un must extrem de dulce. Funcţie de mâncare, încerc să beau vinul care se potriveşte cel mai bine “.
Bogdan Caracaleanu este conferenţiar la UTCB şi predă termotehnica la Facultatea de Inginerie a Instalaţiilor
Second part la Private Wine 3.octombrie.2013
….Intrigat de noutățile anunțate, am bifat şi a doua seară pentru a degusta alte 6 vinuri din soiul nostru „fanion”, Feteasca Neagră.
Multe figuri noi fata de precedenta seara, dar cu un Marian Timofti relaxat si in mare vervă (așteptând probabil vizita de la sfârșitul săptămânii la un mare producător de vinuri).
….Am fost întâmpinaţi din nou cu un Prosecco, de data aceasta de la Fantinel. Crispy, ușor fructat, un vin ok, aşa de deschidere. 
După cateva minute de aşteptare a unor persoane blocate în traficul din București, a început degustarea, din nou avându-l ca prim solist pe somelierul Istvan Pentek.
Proba nr. 1: Culoare roşu închis, intensitate aromatică medie în nas, corp mediu, cu un rest de zahăr ușor sesizabil, la gust cu o intensitate aromatică medie şi tanini medii uscați. Postgust mediu. Probabil, cel mai simplu de depistat din cele 6 vinuri, singurul demisec din serie.
Proba nr. 2: Culoare vișinie cu o ușoara tenta purpurie trădându-i tinerețea, corp mediu, nas afumat cu arome ciudate de ceara de albine, ușor vegetal, tanini cam agresivi, postgust mediu.
Proba nr. 3: Culoare rubinie, intensitate aromatică ridicată, corp mai light (aducea un pic a Pinot Noir,. tanini medii, însă post gust destul de scurt care cumva contrastează cu bomba de fruct care se simte la prima degustare.
Conform tradiției, după primele trei vinuri apar și gustările.
Proba nr. 4: Culoare destul de intensă, rubinie, corp mediu, tanini rotunzi, final mediu. Un vin foarte bun, care chiar m-a surprins plăcut, oenologul dovedindu-şi din nou profesionalismul.
Proba nr. 5: Culoare intensă, vișinie, intensitate aromatică destul de puternică, destul de corpolent, echilibrat, tanini rotunzi, postgust lung. A fost singurul vin pe care îl mai gustasem la crama producătorului. M-a surprins plăcut evoluția în bine.
Proba nr. 6: Culoare rubinie, destul de aromat, mai evoluat decât vârsta, tanini rotunzi, postgust însa incredibil de scurt. Efectiv, după un prim contact surprinzător de plăcut, care indica un vin serios, pierde tot ce câștigase. Probabil va evolua, producătorul fiind unul cu prea multa experiența ca sa dea greș.
Deci ce am degustat:
– proba nr. 1: Eclipse-Basilescu. Anul 2010 dacăîmi amintesc bine.
– proba nr. 2: Vila Zorilor 2012 – Vinarte.
– proba nr. 3: La Cetate 2011 – Oprisor.
– proba nr. 4: Arezan 2011- M1 Crama Atelier.
– proba nr. 5: Lacerta, 2011.
– proba nr. 6: „Iacob” 2011 – Davino.
….Concursul cu ghicitul vinurilor a avut de data aceasta trei caştigători, care au ghicit 4 din cele 6 vinuri (adevărat ca unii participanți se uitau cu multă atenție la forma sticlelor mascate în timpul turnării în pahare, doar-doar or depista ce se ascunde în spatele pungii negre).
….A urmat vinul surpriză, care va fi lansat oficial la târgul Goodwine din aceasta toamnă şi care fusese îmbuteliat cu puţine zile înainte. Culoarea extrem de deschisă (practic un roze un pic mai închis), a cam surprins participanții la degustare (Feteasca Neagră nefiind recunoscută ca având o culoare foarte intensă). La gust nu a impresionat prea mult, aducând mai mult cu un soi hibrid, cu o producție mare la hectar. Este (după mine) un vin desfăcut/lansat prea devreme, dar ramane de văzut cum va evolua. Producătorul: Casa de Vinuri Cotnari!
….Din nou o seara plăcută, ambientă și modul de prezentare convingându-mă să mai revin și cu alta ocazie la o nouă degustare.
Vinuri și vise la Oprișor
Al treilea episod din “Oltenia la bob mărunt”
….Coborâţi din dealul Stârminei şi parcurgând peisajul oferit de Dunărea care curgea în sensul nostru de mers, hotărâm să oprim pentru a pune combustibil, dar ca să şi mâncăm ceva fiind ora pânzului.
….Vînju Mare. În mijlocul Olteniei de sud. Găsim o terasă pe o stradă centrală unde o ceafa de porc (nu mare) 
cu cartofi prajiţi costa…6 lei şi cincizeci de bani! Ne-am ospătat şi ghiftuit cu 29 de lei (trei persoane), luând şi ape de 0,5 cu noi. Sincer, eu aş fi băut un vin, dar avem noroc, Oprişorul fiind aproape.
….Că eram pe drumul cel bun, ne-am convins numai după ce de pe un deal mare, ne-a salutat o sticlă mare de “La Cetate”- o machetă imensă a unei sticle, care are rolul unui far portuar pentru marinari rătăciţi pe uscat. Dar, în lipsă de coabitare nu aş vrea să dezvolt ideea.
….La scurt timp, am intrat în Crama Oprişor, una din fostele ferme viticole din Mehedinţi, azi, parte a grupului Carl Reh, unde era forfota mare și după ce ne-am ferit razant de un motostivuitor plin cu sticle de Val Duna pentru Germania, ne-a apărut zâmbitor în întâmpinare Gabriel Roceanu- directorul general. Nici azi nu ştiu dacă se bucura că ne vede sau pentru că era ziua lui de naștere. Oricum, l-am „umflat” şi l-am luat cu mașina ca să ne lămureasca ce și cum stau lucrurile prin vie. 
Ne-a plimbat de pe un deal pe altul unde am făcut sute de poze, doar câteva boabe mai mici ratându-le. Am admirat de aproape „satelitul” care gonește graurii și ne-am pus pe povestit istoria noii crame, organizarea și stadiul lucrărilor, neuitând însă, să degustăm un riesling și pinot noir.
….Uitându-mă pe harta soiurilor cu cele 300 de hectare, mi-a mai venit inima la loc regăsind și sauvignonul pe-acolo, cu cifre deloc neglijabile. Un personaj de un pitoresc teribil urma să ne dea restul de informții sub forma unor povestioare cu mult umor, dl. Jderu- omul brand, până la vizita cramei propriuzise.
….La cramă, Veronica Gheorghiu – onologul cramei, 
ne-a luat de mânuță ca pe copiii filmelor Elisabetei Bostan și ne-a explicat în amănunt stadiul culesului, vinificările, tipurile și soiurile de vin care erau în procesare și planurile de viitor. Un lucru aparte urma să remarc și să mi-l doresc: un posibil roze din pinot noir! Ce-ar fi? Eu mi-am pus o dorință! Apoi, am văzut utilajele, capacitățile de stocare, linia de îmbuteliere, iar dupa vizionarea sălii de baricuri, am încheiat vizita în sala de degustare, reluând un vin care mie-mi place -Rusalca. Locul de degustare este unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut pâna acum, fiind amenajat cu mult bun gust într-un spirit oltenesc, încăperea fiind un fost imens tanc de beton.
….Spre seară am fost preluați cu simț de răspundere de maestrul de ceremonii local, dl. Jderu și printre gustările oltenești, a continuat să ne povestească cu mult suflet ce s-a întamplat în această zonă din anii ’80, până în zilele noastre pe o rază de câteva comune, iar poza noastră cu papioane o consider un adevarat trofeu. Jderu cu papion, ar putea fi un viitor vin al Oprișorului. Am ciocnit în sănătarea fiecărui angajat al cramei, iar după numărul de pahare, cred că am ajuns la rudele de gradul trei.
….Surpriza serii (nopții) ne-a fost oferită de locul de cazare: 
într-o anexă a cramei, gospodarii de-aici amenajând trei dormitoare în stil oltenesc autentic. Frumos, multor muzee etno lipsindu-le piese pe care Crama Oprișor le are cumpărate de la localnici.
….În somn, ne-am adus aminte de poveștile cu fete frumoase ale Olteniei și ne-am pus pe visat. Unu’ la o Rusalcă și altu’ la o Drăgaică!
….Ne plăcu ce văzurăm, cât despre vise… le băurăm!
….RaSto
Care-i treaba cu vinul bun?
….În urmă cu două luni scriam tot aici că vinul poate reprezenta expresia educaţiei, a anturajului şi a statutului social în strânsă legătură cu nivelul de cultură.
….Dar de câte ori ai auzit vorbindu-se de vin pornind de la întrebarea “e un vin bun”? 
….Şi te întreb: este un vin bun cel pe care îl poţi procura “pe sub mână” de la vreun domeniu, cramă sau chateau având ceva relaţii? Nu! Vinul scump e cel mai bun? Nu neapărat! Să zicem că ai acasă Dom Baron de Rothschild Lafite 1954. Cât de bun poate fi vinul ăsta atunci când strigă soacra după tine că e masa gata, încălzindu-ţi mazarea cu pipoţele la micounde și tu știi că ești restant cu rata la bancă? Cât de bun ar putea fi un vin, dacă de curând te-a părăsit persoana iubită sau cel mai bun prieten ţi-a dat flit? Vinul e bun pentru că ai citit review-uri şi articole favorabile despre el? Posibil, dar trebuie şi tu să fii de acord cu ele. Vinul bun o fi cel care după o zi extrem de călduroasă, îl bei pentru că eşti însetat? De sete bei apă sau o bere rece. Vinul nu se bea de sete. Vinul se vorbește. Vinul trebuie să-l simți pentru că îţi spune lucruri într-o limbă pe care, cu timpul, va trebui s-o deslușești.
….Dar hai să îţi spun care-i treaba cu vinul bun. E un secret al meu pe care ţi-l zic doar ţie care citeşti articolul ăsta, restul nu au decât sa stea în beznă mimând savoarea șprițului. Și promite-mi că ții secretul numai pentru tine.
….Ei bine, sunt doar câteva lucruri prin care poți descoperi vinul bun. Sunt foarte simple, dar foarte serioase.
….Primul ar fi acela că îl vei găsi numai atunci când ai dispoziția potrivită să îl bei, iar asta se numește chef sau poftă.
….Al doilea lucru se referă la o armonie a vinului în relația cu un preparat culinar gustos și prietenos cu papilele tale. Sunt din ce în ce mai puțini cei care mai stau atârnați de regula “alb cu carne albă și roșu cu carne roșie”. Aici, răbdarea în ale experimentării e esențială.
….Al treilea lucru și cel mai important este cu cine îl bei. Vinul bun îl vei descoperi atunci când eşti înconjuraț de oamenii care îţi plac, de oamenii interesanți și cu umor, oamenii cu care îţi face placere să te întâlneşti. Și nu va dura mult până când vei descoperi că vinul băut într-o companie agreabilă își va spori și calitatea. Între a bea un vin cu Dan Berindei sau cu Adriana Bahmuteanu, cred că nu e greu de ales.
….Iar ultimul lucru, dar pe ăsta deja îl știi, este că vinul bun este cel care îţi place. Sunt de acord că gustul se poate cultiva, 
se poate schimba, poate fi influențat de apropiați, de multiple experiențe sau de vârstă. Și adesea se întâmplă asta. Însă mai există două lucruri pe care nu trebuie să le ignorăm când vorbim de vin: tradiția și memoria afectivă a anilor tinereții. Altfel spus, cum să convingi un oltean de lângă Galiciuica, stabilit de șaișpe ani în Toscana, că zaibărul din tinerețe nu-i cel mai bun vin roșu? Greu.
….Ai tot auzit oameni din lumea vinului care spun că vinul e o ființă vie și că în sticlă el evoluează. Perfect adevărat. Cam așa ar trebui să fim și noi în viață, numai că trebuie să ne destupe cineva.
….RaSto
.
.
Comentarii recente