Un an de blog
….Au trecut 12 luni de când am lansat vin2.ro
….Ce repede a trecut! Cam repede, dar foarte frumos.
….Ce-am făcut în timpul ăsta?
….Mai întai am scris. Împreună cu Bogdan am postat aproape 160 de articole, ca să nu mai zic de restul anunțurilor, fotografiilor și altor mici sau mari evenimente cu vin. Am scris despre vinurile care mi-au plăcut, vinuri care mi-au completat poveștile zi de zi. Am cunoscut oameni și mi-am făcut prieteni. Am scris despre ei cu plăcere. Am vizitat locuri, crame, târguri de vin, orașe și țări. Am participat la zeci și zeci de degustări, lansări de vinuri și am organizat astfel de evenimente pentru prieteni și cunoscuți, toți iubitori de vin. Am făcut cursuri și am învațat multe despre vin ca să descopăr cât mai multe despre acest frumos fenomen. Am participat la concursuri de vin și mi-a plăcut.
….Tuturor celor care m-au primit în lumea lor, în lumea vinului, le multumesc frumos. Cu papion cu tot.
….Fix pe 20 septembrie, am lansat acest blog cu sprijinul celor de la Vinul.ro, revistă în care am onoarea să fiu găzduit cu un articol. Lor și celor care citesc articolele noastre le sunt îndatorat.
….Și cum nu știm ce ne rezervă viitorul, sunt curios să aflu de la voi părerile, ideile și orice impresie, pentru că un feedback, de oricare ar fi el, nu strică niciodată.
….Vă mulțumesc și nu uitați că vinul nu se bea de sete.
….RaSto
Vinul casei
….Ce este vinul casei?
….În DEX nu apare nimic explicit sau interesant din care să afli și nici pe Google. Clar că nu trebuie confundat cu căutarea “casa de vinuri”…, că te duce în altă parte.
….Ca idee generală, vinul casei este expresia împământenită pentru un vin ieftin servit la carafă. Asta în majoritatea locurilor cu mese și scaune care-și spun terasă, bistro, cârciumă, restaurant, în general- local.
….Necazul pleacă mai întâi de la clasificarea “așezamintelor” unde dorești să servești masa sau să organizezi un eveniment mai cu moț. Dar asta e o bătălie care merită să o tratăm separat.
….Vinul casei într-o “locație” (urăsc termenul ăsta) trebuie să fie neaparat prost și ieftin?
….Să vă spun o întâmplare adevărată. Cu ceva luni în urmă, un amic din își deschidea o terasă-restaurant împreună cu un grup de prieteni și colegi de breaslă și m-a sunat să-i recomand vinuri vrac sau bag-in-box (BIB) pentru vinul casei. Pe lângă faptul că n-am mai încercat demult așa ceva (m-am rafinat), am făcut o pauza lungă și l-am întrebat de ce ar trebuie să fie un BIB? Reproducerea răspunsului ține de calificarea în sfera medicală neurologică, cu substrat de economie mondiala și ceva tenta sexuală cu referire la unele rude apropiate mie. Le-am primit, pentru că mi-e amic, dar m-am deblocat rapid și am întrebat ce arie de clienți vizează de fapt, ținând cont că mi-a spus la început că majoritatea clienților îi vrea din mediul corporatiștilor cu birourile în zonă. Și de ce ar bea ăștia ceva mediocru-ieftin în loc de bunicel-ieftin? Bine, nene, dar vreau ieftin spre mokangeală! Ce nu-nțelegi? Nu mai știu ce i-am raspuns amănunțit, dar sigur mi-am luat revanșa și cu criza mondială și cu celelalte treburi pentru două generații viitoare de-ale lui.
….Cât de ieftin sau slab poate fi vinul casei propus a fi servit la pahar sau la carafă? În majoritatea cazurilor întâlnite de mine, în multe locuri, chiar foarte jos. Cei care managiuiesc locul chiar nu dau doi bani pe fenomenul servitului la pahar și consideră că vinul casei trebuie să fie ceva colorat, acrișor sau dulceag, singura selecție fiind alb sau roșu.
….Vrei local cu ștaif? Pui un vin rezonabil în listă și îi acorzi clientului mai multe șanse să aleagă (sec, demisec, demidulce, alb, roze sau roșu). E așa greu? În Centrul Vechi am avut plăcuta surpriză să găsesc un “vinul casei” de la Davino. Nu era ieftin, dar era cel mai scazut preț din listă. Când ai rezonanța unui nume de lux din Monte Carlo, măcar atât poți face.
….Păi nu e păcat să ai o listă de preparate excepționale pentru care să-ți vină clienții și tu să le dai zeamă de Dunăre la BIB de 10 litri? Clar că ți-ai turtit fasonul imediat și definitiv.
….Propietarii și managerii de localuri au de studiat aprofundat problema “vinului casei” pentru că odată înteleasă, se vor mândri cu descoperirea succesului vânzării vinului servit la pahar, iar cota de business cu vin ar avea cifre mai frumușele.
….Cine are ochi de văzut, să audă! Eu sunt plin de speranță, dar cu răbdarea stau rău.
….RaSto
Lapte de oaie. Pecorino 2012 Tenuta Ulisse
….Vara asta se încăpățânează să nu plece. Și ce bine face, pentru că au ramas multe vinuri albe nepovestite.
….Prin luna iunie am fost la o degustare de vinuri Tenuta Ulisse 
unde erau prezenți cei de la cramă, inclusiv enologul. Lăsând vinurile roze și roșii de o parte, mi-a ramas în minte un vin care mi-a plăcut mult din gama Unico. Pecorino.
….Am să trec peste interesanta sticlă, eticheta cu un design modern şi dopul din sticlă (ca la parfumurile pricopsite), vinul are o culoare galben-pai, clară și plăcută. La început, ai impresia unui miros care nu iese în evidență, deși remarci note multe note florale elegante, subtile și interesante. Nasul te face curios să parcurgi mai departe gustul, nu înainte de a remarca lămâi, grapefruit și piersici necoapte. Oricât ai agita paharul, nu-și dezvălui misterul până nu-l guști.
….Când l-am încecat prima data la Cantine de Nicolai, n-am 
avut ochi decât pentru vinul ăsta, care gustându-l, mi-a lăsat impresia unui vin teribil de fructat, intens, foarte proaspăt și echilibrat în ceea ce înseamnă structură, alcool (13%), aciditate și arome. Acolo l-am acompaniat cu un pui «bien croquant, bien doré» gătit în suc propriu și cartofi gratinați, după o rețetă Nicolai. Vinul e catifelat și cu un post gust la înălțime.
….L-am aprofundat azi acasă, beneficiând de o zi frumoasă și însorită afară, dorindu-mi ca vara asta să mai stea, la masă servind un piept de curcan și ceva ciupercuțe poșate, cu un vârf de sos de brânză cu verdeță, vinul fiind temelia prânzului.
….Unico Pecorino l-am cumparat de la Fox Wines și e importat de Rifco Trading.
….7,5 papioane minim.
….RaSto
Vulpea şi șopârla
………….Ieri am ajuns primul la degustarea vinurilor noi LacertA de la Fox Wines, din bulevardul Dacia. Şi nu e prima dată când merg la Richard unde au loc prelansări de vinuri.
….Au fost patru vinuri, din care am încercat doar două, cele albe.
Primul încercat a fost o fetească albă 2012, vin care se produce pentru prima dată de către Mihai Baniţă în via din Finţeşti. Vinul e foarte puţin galben cu verzui, aproape incolor, cu nas plăcut de măr verde la început, foarte light şi gustos. Principala calitate a sa este că este foarte prietenos şi prielnic zilelor de vară călduroasă. Ce păcat că nu a ieşit mai devreme.
….Al doilea vin încercat a fost un chardonnay 2012 nebaricat. Mai rar aşa ceva. Aici, culoarea e mai pronunţată, frumoasă şi atrăgătoare. După primul nas, îl întreb pe Laurenţiu din partea cramei: cât a stat la baricat, că nu prea se simte? Răspunsul vine prompt: deloc! E vioi şi sprinţar, ceea ce e cam greu să spui despre un chardonnay, de obicei, înecat în lemn şi afumătură.
….Mie mi-au plăcut ambele vinuri și astept cu nerăbdare sauvignonul blanc 2012.
….RaSto
.
.
Comentarii recente